Mergînd zilele acestea pe lîngă Primărie am observat asta:
Că în Chișinău pavajul e de proastă calitate și se sfarmă știam. Dar așa ”reparație” am văzut pentru prima dată.
Știm cu toții cum arată bietul pavaj de pe trotuarele acestui oraș. Am văzut și nătângile încercări ale municipalității de a pune pavaj ”european” pe ”strada pietonală”. Dar iată că și tentativele de reparație nu sunt cu nimic mai bune.
De asta am decis să vă povestesc despre un pavaj cu adevărat european.
Ca la Portugalia
Cam pe timpul cînd Ștefan cel Mare lupta cu polonezii și se ocupa cu anexarea Pocuției, la 20 august 1498, Regele Portugaliei, Don Emmanuel I a emis un decret prin care a dispus pavarea străzilor Lisabonei.
A fost decis ca materialul folosit pentru pavare să fie produs doar din granit din regiunea Porto. Fapt care a făcut proiectul foarte costisitor, așa cum materia primă trebuia adusă de la o distanță de aproape 400 km.
Ulterior, în 1842, la Castelo de São Jorge, o cazarmă și închisoare din centrul Lisabonei, inginerul militar, Eusebiu Furtado, a ordonat deținuților săi să paveze curtea închisorii cu pavaj într-un model zig-zag.
Șapte ani mai târziu Furtado a fost solicitat să organizeze pavarea pieței Rossio din Lisabona, unde el a creat celebrul model de val numit “mar largo” (marea largă). Pavajul părea atât de neobișnuit încât Lisabona a început să atragă scriitori și poeți care l-au în lucrările lor și a dus faima capitalei portugheze. Așa a apărut unul dintre cele mai frumoase și unice pavaje din lume – Calçada portuguesa.
Datorita popularitatii sale, în 1895, consiliul orașului a decis preluarea obligatorie a modelului de a calçadas pentru toate zonele pavate din Lisabona. Astăzi, modelul de undă și variantele sale, precum și multe alte modele complicate, pot fi văzute peste tot în Portugalia.
Cultul pavajului
În Lisabona pavajul este un cult. O artă dezvoltată și cizelată timp de sute de ani. Astăzi trotuarele din Lisabona și suburbiile ei sunt acoperite 100% cu o pătură de pavaj de o extremă frumusețe. Multe alte orașe, atît portugheze cît și din afara țării, la fel, sunt pavate în acest stil. În Rio de Janeiro, Luanda, Maputo, Macao, New York și în multe alte orașe poate fi observat pavajul în stil portughez.
Pavajul de granit, mai rezistent era folosit pentru partea carosabilă a străzilor și în mare parte a fost acoperit cu asfalt.
Iar părțile pietonale (trotuarele, zonele pietonale, piețele, scările) sunt toate acoperite cu un mosaic de bucăți mici de bazalt și calcar, albe negre sau cafenii, cu mărimea cam cît o cutie de chibrite, care formează o suprafață netedă dar totodată adezivă, foarte comodă pentru mers pe jos (în Portugalia nu prea ninge așa că nu există pericol de ghețuș).
Pavajul e peste tot.
În afară de frumusețe, acest tip de pavaj este și funcțional, așa cum permite marcarea străzilor (linii de marcaj, linii de tramvai sau intersecții) sau a trecerilor pietonale. Asfel ele nu se șterg și nu trebuiesc redesenate în fiecare an.
”Pixelii” pavajului sunt tăiați și așezați de mână pe un strat de nisip și pietriș bine compactat. Cu ajutorul unui ciocănaș, pietrele sunt fixate ferm într-o configurație de 400 de pietre pe fiecare metru pătrat. Pentru a ușura munca, sunt utilizate matrițe din lemn cu ajutorul cărora un anumit pattern de desen este repetat. Procesul arată cam așa:
Marele avantaj al acestui pavaj este faptul că este permeabil și permite apei de ploaie să se infiltreze direct în sol mai repede decât orice sistem de drenaj artificial. De asemenea, materialul se supune dilatării termice, este foarte ușor de înlocuit sau excavat în caz de necesitate.
Acest pavaj nu necesită întreținere deosbită. Periodic o echipă de muncitori examinează trotuarele și înlocuiesc ”pixelii” deteriorați. Eu am reușit să filmez acest proces în Cascais – o suburbie a Lisabonei:
În urma acestui meșter, merge al muncitor care toarnă deasupra niște nisip, niște apă, apoi curăță zona cu o perie. Atît.
Managementul pavajului
Pentru a păstra, a gestiona și a dezvolta acest patrimoniu cultural urban, la începutul anului 1999 Consiliul Local din Lisabona, a decis să construiască un sistem de management al pavajelor aflate în administrarea sa. Acesta este bazat pe un Sistem Informațional Geografic (Geographic Information System), utilizat pentru a crea, stoca, a analiza și prelucra informații distribuite spațial printr-un proces computerizat.
Această lucrare reprezintă un sistem de management al trotuarelor și pavajului din Lisabona, dezvoltat de o echipa formată din reprezentanți ai Consiliului Local din Lisabona și ai Universității din Coimbra.
Sistemul este alcătuit din trei module de bază: o bază de date de rețea de drumuri, un algoritm de evaluare a calității, și un mecanism de intervenție și luare a deciziilor. Partea finală a lucrării conține o reflecție asupra principalelor dificultăți întîmpinate până acum și prezintă evoluțiile planificate pentru viitorul apropiat.
Datorită acestui sistem, autoritățile monitorizează în timp real starea pavajului și pot planifica chetuielile și lucrările pentru întreținerea sau repararea acestuia. Echipele de muncitori nu umblă aiurea pe trotuare căutînd găuri 🙂 Totul e planificat din timp.
O societate portugheză, Goldwater, se ocupă de dezvoltarea tehnologiei acestui pavaj, elaborînd noi tehnici tehnica de a asamblare a mozaicurilor precum plăcile mari de pavaj prealabil asamblate. De asemenea, în Lisabona a fost înființată o școală de pavaj, pentru a asigura perpetuarea tehnicilor și măiestriei pavajului portughez.
Conform autorităților orașului, Lisabona va investi în reabilitarea pavajului din oraș circa 17 milioane de euro pînă în anul 2017.
***
Pentru mine, calcadas este un model de preluare și valorificare a patrimoniului istoric urban. Iar Lisabona este orașul care demonstrează că impunerea unui singur stil de pavaj în tot orașul este nu doar posibilă, dar și profitabilă, așa cum însăși pavajul reprezintă un obiectiv turistic important.
În afară de asta, pavajul portughez este un exemplu cînd folosirea materialelor simple poate să-i confere orașului o coerență și un stil unic, permîțând, în același timp, crearea unor zone cu individualitate, prin variații în desen.
Nu e deloc obligatoriu să punem calcadas în Chișinău. Doar trebuie să ținem cont că pavajul este o structură urbană complexă alcătuită din material de calitate, talent și experiență profesională și management municipal eficient. Iar stratul de piatră pus de mîntuială pe trotuarele acestui oraș nu poate fi numit pavaj.