În Chișinău, cam o dată pe săptămână se întîmplă cîte o astfel de tragedie.
Conform datelor statistice, orașul Chișinău, anual, sacrifică pe altarul rutier circa 50 de persoane decedați și vre-o 1200 traumați.
Și pentru anul 2013: În municipiul Chişinău s-au produs 1.102 (-9.4%) accidente rutiere, soldate cu 46 (-6.1%) persoane decedate şi 1.331 (-16.7%) traumatizate. Putem estima că pentru 2014, cifrele nu se deosebesc prea mult.
Pietonii sinucigași
”Așa le trebu dacă se bagă sub roți și trec drumu neregulamentar!” s-ar grăbi să afirme posesorii de automobile.
Dar același raport arată că din numărul total de accidente, cea mai mare parte o constituie tamponarea pietonilor – 544 accidente (44,51 % din numărul total de accidente) (date pentru anul 2012).
Conform statisticii, în 2012, în municipiul Chișinău, cea mai mare parte din numărul de accidente s-a produs din vina conducătorilor auto: 1125 (92,06% din toate accidentele comise). Din vina pietonilor s-a produs fiecare al 9-lea accident rutier (10,22 % din numărul total de accidente).
Deși nu am gasit statistica pe 2013 și 2014, nu cred că situația s-a schimbat considerabil. Oricum principalii vinovați de moartea și traumatizarea oamenilor sunt șoferii.
Din tabelul de mai sus vedem că cea mai mare parte a accidentelor de tip automobil-pieton se întâmplă din cauza neacordării de prioritate pietonilor. Dar totuși multe accidente sunt cauzate de pietoni, care traversează neregulamentar drumul.
Problema trecerilor pietonale
Pornim de la premisa că nici un om normal nu se aruncă de bună voie sub roțile automobilului. El pur și simplu are nevoie să traverseze strada. Știm că pentru astfel de necesități, infrastructura rutieră prevede existența ”trecerilor pietonale”. Ele trebuie să fie special amenajate, marcate, iluminate, semnalizate cu indicatoare sau/și semafor.
Problema este că în Chișinău, ca în orice oraș unde automobilul are prioritate în fața pietonului, sunt foarte puține treceri pietonale și foarte prost amenajate.
Să vedem exemplul tragediei de la începutul articolului. Nu știu unde exact a avut loc accidentul, dar hai să ne uităm la trecerile pitonale amenajate pe această stradă. Pe o lungime de 1,8 km avem doar 6 treceri pietonale, la distanțe de la 230 la 700 metri una de alta.
Pentru comparație vedeți dinstanța dintre trecerile pitonale pe străzile Parisului.
Din punct de vedere al unui automobil 230, 400 și chiar 700 metri îs nimic. Din punct de vedere al pietonului și al mersului pe jos e mult. Mai ales dacă pietonul este copil, sau este în vîrstă, sau în cărucior, sau are bagaj de mînă și mai ales dacă trebuie să meargă pe trotuarele chișinăului, care știți voi cum arată.
Iar pietonul este o ființă care tinde să se comportă natural: îi trebuie să treacă strada – o trece. Dacă este trecere pietonală pe aproape – e bine. Dacă nu – so trece și așa. Putem să condamnăm acest comportament, să îl taxăm cu amenzi usturătoare, să facem treceri pietonale subterane, dar oamenii oricum vor trece strada neregulamentar. Și vor muri în accidente.
Chișinăul duce o mare lipsă de treceri pietonale dar și cele existente nu sunt de cea mai bună calitate. Sunt puține, nu sunt amplasate în locurile potrivite și comode pietonilor, marcajul se șterge repede iar noaptea sunt slab iluminate. Iar treceri pietonale moderne, denivelate, sunt vre-o trei în tot orașul. Acest lucru îl constată și Inspectoratul General de Patrulare care, periodic, solicită Primăriei să mai amenajeze cîteva treceri pietonale.
Iată cum arată o trecere pietonală normală:
Iată cum trebuie să arate o trecere pietonală pe timp de noapte:
de așa ceva nici nu zic 🙂
”Asta e prea scump și nu face să cheltuim atîția bani pentru că unii oameni îs căscați sau lii lene să meargă oleacă!” ar spune unii comentatori.
Ar fi scump. Dar mult mai scumpă este lipsa lor.
Costurile tragediilor
Banca Mondială a estimat că fiecare viaţă pierdută pe drumurile Moldovei „costă” economia naţională aproximativ 511000$. Să estimăm și pierderile provocate de ”scoaterea din funcție” a celor 1200 de persoane în fiecare an la 10 mii de dolari per om (concedii medicale plătite, asigurarea obligatorie, lipsa la locul de muncă timp de cîteva luni).
Deci cei 50 de morți costă orașul 10 milioane 220 mii $. Pierderile în urma celor 1200 de traumați ar fi încă 12 milioane$. Deci numai în urma pierderilor umane în urma accidentelor rutiere din Chișinău, statul și orașul pierd circa 22 milioane de dolari anual!
Să admitem că doar o parte din acești oameni sunt omorîți sau traumați în urma accidentelor de tip automobil-pieton din cauza lipsei trecerilor pitonale. Să zicem a zecea parte. Oricum fac 2 milioane 200 mii de dolari.
2,2 milioane de dolari sunt cam 33 milioane de lei pe care municipalitatea îi pierde în fiecare an din cauza lipsei trecerilor pietonale. Bani pe care Primăria i-ar putea investi în infrastructura pietonală nu în cea rutieră.
****
Dacă datele statistice ne arată 6 ani la rînd cifre aproximative, înseamnă că situația este stabilă și nu se înrăutățește. Dar dacă vorbim de viața și sănătatea oamenilor, fiecare an în care autoritățile nu iau măsuri pentru diminuarea acestor cifre este un an cu multe pierderi umane.
Problema e că starea trecerilor pietonale nu e unica problemă. Sistemele de treceri pietonale, de semafoare, de trotuare și infrastructură pietonală, de transport public și de reglementare a traficului rutier sunt strîns legate între ele.
Și dacă nu există un concept comun asupra dezvoltării orașului și nu există o strategie care să aibă un obiectiv foarte clar – diminuarea numărului de accidente rutiere în oraș, aceste probleme nu pot fi soluționate în parte.
Poate Primăria își va da seama de existenața și impactul acestei probleme și se va apuca vreodată de elaborarea unei astfel de strategii.
Pînă atunci, fiți atenți la drum și să vă aibă în pază Dumnezeu.