Într-un oraș, un spațiu public care stă degeaba, mai devreme sau mai tîrziu este ”prihvatizat” și acolo apare vre-un mall, centru de oficii sau benzinărie cu salon auto. Pentru că dacă municipalitatea nu are o viziune de dezvoltare a spațiilor publice – băieții șmecheri o au.
Există în Chișinău o zonă supermare și supercentrală care deja de ani buni stă în paragină. Și dacă nu se va elabora un concept de dezvoltare a acesteia o să ne trezim acolo cu apartamente, oficii, spălătorii auto și alte lucruri specifice urbanismului chișinăuian.
Este vorba de zona din perimetrul străzilor București, Tighina, Mateevici și Ismail. Aici avem trei obiecte ”problematice” dar cu potențial de valorificare: Stadionul Republican, Căminele și Casa de cultură USM și Penitenciarul Nr. 13.
Stadionul Republican
Stadionului Republican care stă în paragină din 2007 (merci, Domnule Tarlev!), ca o pată neagră pe obrazul oraşului. Autorităţile nu au bani nici măcar pentru proiectarea viitoarei arene. În locul pistelor de atletism şi al terenului de fotbal stau mormane de gunoi, printre care bat mingea copiii din cartier.
Așa arăta cîndva cel mai mare stadion din țară
Așa arată acum
Inițial, autoritățile au promis să construiască un nou complex polivalent. Ulterior, Federaţia de Fotbal a cerut să fie construit un stadion doar pentru fotbal. În toată această perioadă circulau zvonuri că aici va fi înălţat un cartier locativ sau chiar o ambasadă.
Din fericire, Ministerul Tineretului și Sportului a reușit să găsească un alt loc pentru construcția unui stadion național. Dar lotul unde se află ruinele fostului Stadion Republican deja este ciopîrțit de diferiți agenți economici.
Deși terenul se află la balanța MTS, din cele 5,2 ha au rămas doar 4,7 iar tocmai 13 agenți economici sunt în litigiu pe marginea acestor terenuri. E suficient să vedem ”construcțiile” din intersecția străzilor București și Tighina ca să ne imaginăm ce soartă va avea întreg terenul.
Căminele și Casa de Cultură USM
Căminele 1,2,3 și 4 ale USM au fost construite prin anii ’50 ai secolului trecut. De atunci, aceste clădiri nu au avut parte de reparație și modernizare. Deși conducerea universității se lăuda anul trecut că aceste edificii vor fi modernizate, pînă acum nu se vede nici urmă de lucrări.
În afară de cămine și casa de cultură în acest perimetru se află sediul Comisariatului General de Poliție Chișinău o clădire a căruia este și monument de importanță locală (1) și o clădire care degradează (2).
Liniile roșii arată care ar putea fi drumurile de circulație prin zonă care ar putea interconecta curtea internă a acestor blocuri cu străzile de pe perimetru. La moment, curtea este practic închisă și în ea nu stau nici măcar studenții din cămine. Dacă ar fi deschis accesul și curtea ar fi amenajată, ea ar putea deveni o zonă pietonală ideală.
Chiar dacă au niște condiții de trai mizerabile, pe din afară căminele arată binișior
Dar cel mai interesant în această zonă este curtea internă între cele patru cămine. Așa arată curtea lîngă gardul bazinului USM.
Din curte clădirea (2) pare ok. Aici își are sediul o Federație sportivă.
Dar arată deplorabil în față, din str. Bernardazzi
Dar revenim la curtea internă. Cum îs căminele așa și curtea.
Deși e liniște, verde și frumos, administrația USM nu poate pune în valoare această curte
În schimb boschetarii o folosesc cu succes. Imi poate explica cineva ce-i cu metalolomul ista? De ce nu se poate elibera de gunoi? De ce nu pot fi puse niște bănci și niște felinare?…
Astfel de porți împiedică circulația între străzile Kogîlniceanu și Bernardazii și transformă spațiile interne în jungle sălbatică.
La stînga e blocul Comisariatului, înconjurat cu sîrmă ghimpată (să nu-i fure nimeni probabil), în dreapta – junglele USM. Imaginați-vă aici un gazon și niște felinare și niște bănci pe care studenții ar putea să-și citească cărțile…
În fața căminelor nu e cu mult mai bine. Gunoi nu este dar nici bănci sau felinare nu găsim.
Penitenciarul Nr. 13
Penitenciarului Nr.13 se află lîngă locul unde cîndva era cetatea închisorii din Chișinău
Clădirea arăta destul de impunător între 1918-1940
Acum ea arată așa
Acum clădirea și terenul aparțin Ministerului Justiției și găzduiește renumitul Penitenciar Nr.13 din Chișiănu. Dar el în curînd va fi mutat în afara orașului, la Goian, unde va fi construit un penitenciar modern.
Eu nu am reușit să aflu ce planuri are Ministerul Justiției pentru această clădire. Unele zvonuri spun că dl. Ministru Efrim ar vedea acolo viitorul Palat al Justiției, pentru care UE a oferit și bani. Efectiv, asta ar însemna un edificiu cu multe etaje și multe încăperi. Dar construcția unei clădiri cu asemenea specific ar presupune demolarea totală a actualului edificiu al penitenciarului.
Chiar dacă nu prezintă mare valoare istorică, această clădire face parte din imaginea arhitectonică a orașului iar Directorul Agenției de Inspectare și Restaurare a Monumentelor spune că va insista ca edificiul să fie păstrat, restaurat și pus în valoare.
În locul Ministerului Justiției aș vinde acest teren și aș construi Palatul Justiției într-o zonă a orașului în care un asemenea edificiu modern s-ar încadra perfect din punct de vedere al designului cît și al infrastructrurii necesare (trafic, locuri de parcare). La Botanica undeva.
Zona ”Chișinăul european”
Dacă municipalitatea noastră ar putea gîndi strategic, ea ar putea crea un concept de joncțiune a acestor trei zone, plus teritoriul alăturat, astfel încît să fie creat un spațiu public urban care să cuprindă tot de ce are nevoie centrul orașului Chișinău: mini-parc, parcare subterană, pistă pentru cicliști, teren de sport, centru comercial în aer liber, zonă pietonală și toată infrastructura adiacentă (cafenele, magazine, zone de divertisment, etc).
Astfel, zona ar cuprinde spațiile Stadionului Republican (1), Comisariatului de Poliție (2), Căminelor USM (3) și Penitenciarului 13 (4). Și toate ar putea fi interconectate conform schemei:
Nu trebuie de demolat clădiri, nu trebuie de construit mega-construcții. Trebuie doar de amenajat. Evident, în parteneriat public-privat. Și în perspectivă, această zonă poate fi unită cu zona cimitirului Armenesc și Memorialului, care deja sunt un fel de zone de odihnă 🙂
Și așa, în perimetrul străzilor V. Alecsandri, Pan Hapippa, Ismail și București am putea avea un mini- Manhattan. Vă dați seama cu cît ar crește valoarea proprietăților voastre aflate în preajma acestei zone, stimați businessmani?
Și așa am putea obține un spațiu urban închegat, multifuncțional și eficient, în care oamenii să poate face sport, shopping, plimbări cu cînii, plimbări cu bicicleta, să stea la o cafea sau orice altă ocupație demnă de un orășean.
Zona ar putea deveni un exemplu, un model de organizare urbană. Și încet, încet de la ea ar porni valorificarea cartierelor adiacente dintre străzile Mateevici, Bernardazzi, Sciusev, Kogîlniceanu, București, Tighina, Bulgară, Alecsandri, V.Pîrcălab pînă la Pușkin sau Bodoni.
Și Chișinăul ar putea încet, încet să se trasnforme într-o capitală europeană.
***
Da, aici sunt un milion de probleme. Da, sunt interese, bani, neamuri, partide. Da, loturi private. Da, nu-s bani. Da, e greu. Da, nu e numaidecît să fie exact așa cum am desenat mai sus. Dar e posibil!
Asta e doar una din multele proiecte posibile pentru modernizarea acestui oraș. Pentru că fără astfel de proiecte dezvoltarea unui oraș e imposibilă. De la Barcelona la Bogota, toate orașele au mers pe acest drum.
Trebuie doar viziune, dorință de schimbare și dragoste pentru orașul tău.