Istorie
Cîndva, într-un oraș care s-a trezit capitală a unui stat independent a apărut o necesitate mare de transport public. Țara era săracă și foarte multă lume a venit la capitală să vîndă, să cumpere, să învețe, să trăiască. Brusc a crescut numărul populației orașului și numărul de oameni care circulă zilnic prin oraș.
Sistemul de transport public sovietic nu mai făcea față. Troleibuzele și autobuzele erau puține și vechi. Municipalitatea nu avea bani să suplinească parcul de transport public. Așa a apărut un parteneriat public-privat primitiv – rutierele. Primitiv pentru că era nereglementat și nu exista o strategie de dezvoltare a sistemului de transport public.
Ulterior au fost elaborate niște regulamente, legi care chipurile reglementau activitatea rutierelor. Dar eficiența lor era minimă. Pentru că parteneriatul public-privat a devenit mai mult privat decît public.
Mexico-city
În Mexico-city transportul era bazat pe metro și pe un număr mare de autobuse. Deștepții de la Banca Mondială au sfătuit autoritățile să întroducă sistemul de transport de rutiere. Pentru că ele nu necesită o finanțare așa de mare din buget. Deștepții de la municipalitate au acceptat ideea. După asta în Mexico-city a început haosul.
Între 28 și 36 de mii de rutiere au invadat străzile orașului. Numărul exact nici nu se cunoaște pentru că nu pot fi controlate. Nu există nici un fel de control al calității, securității sau vre-un instrument care ar putea ajuta la gestionarea acestui sistem de transport.
Numai cei care mergeau cu rutiera in fiecare zi le puteau utiliza. Rutele și frecvența lor erau atît de încurcate încît nici un om din afara orașului nu se putea orienta în ele. Aceste rutiere erau absolut inconfortabile și nesigure. Erau mereu implicate în accidente iar pasagerii care sufereau în astfel de accidente nu puteau obține nici un fel de compensații de la nimeni. Pentru că nu era nimeni responsabil pentru ele. Cunoscută situație, nu?
Administrația Mexico-city și-au dat seama de catastrofa în care au împins orașul și au eliminat rutierele introducînd un sistem de autobuse rapide Metrobus BRT. Procesul de reorganizare a sistemului a fos anevoios și a durat vreo 15 ani. Dar pentru că aveau un scop și un plan de dezvoltare – au reușit.
Chișinău-city
Nu o să descriu specificul rutierelor din Chișinău. Cei care le folosesc știu tare bine. O să menționez doar că google dă peste 30 de mii de rezultate la căutarea ”accident maxi taxi Chișinău”. Iar accidentul recent și cel de azi a demonstrat că lipsa de viziune și capacitate de administrare a municipalității costă mai mult decît niște bani.
Un studiu făcut de IDIS ”Viitorul” în 2011 arăta că aproape 40% din toată cererea de transport a populației era efectuată de microbuze și era în creștere. Adică un tip de transport, care în orașele cu mai mult de 500 de mii de locuitori sunt utilizate în calitate de mijloc de transport secundar, pe lîngă metro sau tramvai, în Chișinău ocupă locul principal în sfera transportului public.
Un sistem de transport public incomod, nesigur, instabil, nepredictibil și poluant stă la baza circulației locuitorilor capitalei noastre. Rezultatele le vedem și le simțim zilnic.
Biznes moldovenesc
Primarul nu trebuie să împrumute bani ca să cumpere niște troleibuze. Banii sunt aici, în Chișinău. Dar ei se scurg în gaura neagră a sistemului de transport de maxi-taxi.
Administratorii de rute ştiu foarte bine câţi bani se fac zilnic, pentru că ei au la fiecare staţie terminus un fel de responsabili şi ştiu fluxul de călători din fiecare zi. Problema e că toţi aceşti bani se adună în numerar, fără a fi eliberate tichete, iar seara toţi banii se adună de către administratori. Seara ei merg acasă cu sacoşele pline cu bani fără a fi puse la evidenţă aceste surse şi fără a fi plătite taxe şi impozite către stat. Doar 25 % din ce se acumulează în urma activităţii microbuzelor este o activitate legală, înregistrată. Restul de 75 % este o activitate tenebră, pentru că nimeni nu arată aceste venituri. povestește consilierul municipal Oleg Cernei pentru ZdG.
Taxa pe care o plătesc lunar Primăriei pentru fiecare microbuz, sume care variază între 300 şi 800 de lei. Astfel, doar în jur de 20 milioane de lei ajung anual în bugetul Primăriei de pe urma microbuzelor. Încercați să apreciați care este masa financiară care circulă în realitate în rutiere și să comparați cu această cifră 🙂
Parteneriat public-prostesc
Primăria oferă unor oameni posibilitatea de a ne oferi nouă, locuitorilor orașului un serviciu public care ar trebui să fie comod și calitativ – transportul public. O parte din banii plătiți de noi pentru acest serviciu ar trebui să rămînă la acești oameni ca să-și asigure cheltuielile și profitul iar partea cea mai mare ar trebui să meargă în buget ca din acești bani să fie dezvoltat transportul public municipal (troleibuze, autobuze).
Acești oameni însă ne oferă un serviciu de calitate proastă. Ei ne înjosesc înghesuindu-ne în microbuzele lor răpănoase, conduse de șoferi needucați iar uneori chiar și ne omoară sau ne calicesc. Iar banii plătiți de noi pentru acest ”serviciu” se duc nu în bugetul municipal pentru îmbunătățirea serviciului ci în buzunarele acestora. Iată așa o situație.
Așa se întîmplă cînd oamenii din Primărie nu au viziune și pun interesele unor oameni care fac afaceri cu transportul public și le finanțează campania electorală mai presus decît interesele oamenilor simpli care i-au delegat acolo.
Cum ar fi mai bine?
Dacă municipalitatea ar putea gîndi strategic și ar vrea să construiască o capitală europeană ea ar vedea că există o singură cale corectă în acest domeniu: eliminarea treptată microbuzelor ca sistem de transport public. Microbuzele trebuie să devină unităţi de transport suplimentare pentru transportul public, nu să-l înlocuiască.
Astfel, Primăria nu trebuie să se focuseze pe îmbunătățirea sistemului de rutiere pentru că asta înseamnă două lucruri: creșterea corupției în domeniu (cresc cerințele-crește prețul afacerii) și moartea transportului public tradițional (troleibuze, autobuze, tramvai). Fiind un sistem mai sălbatic și mai agresiv, rutierele bat troleibuzele și autobuzele actuale la capitolul concurență. Dar asta nu e numaidecît bine.
Astfel strategia de dezvoltare a sistemului de transport public în Chișinău ar trebui să aibă următoarele priorități:
1. Dezvoltarea unui sistem de autobuse rapide în calitate de sistem de transport public de bază. Nu rutiere mari, ca cele de pe ruta 122 ci anume Sistem de Autobuse rapide, un fel de metro de suprafață. Ca în Curitiba sau Bogota.
2. Dezvoltarea și modernizarea rețelelor de troleibuze. Nu doar cumpărarea pe datorie a troleibuzelor da anume dezvoltarea și modernizarea rețelelor dar și a administrației RTEC. Schimbarea rețelei de contact (cabluri, intersecții, curbe), introducerea unui sistem electronic de plată, procurarea și asamblarea troleibuzelor cu climatizoare, restructurarea administrației RTEC.
sursa: varlamov.me
3. Restructurarea și modernizarea străzilor din oraș conform principiului priorității transportului public. Benzi speciale pentru troleibuze și autobuze, semafoare cu radiocomandă din troleibuz, stații comune și sisteme de plată comune pentru diferite tipuri de transport public.
4.Stimularea chișinăuienilor să utilizeze transportul public pentru a genera profitabilitatea și sustenabilitatea sistemului.
Dar cel mai important este faptul că transportul public urban nu trebuie să fie lăsat în voia sorții. Nici agenții economici, nici FMI, nici piața nu trebuie să influiențeze dezvoltarea unui sistem de transport public. Aceasta trebuie să fie doar prerogativa autorităților locale.
Iar la baza unui sistem de transport public trebuie să stea următoarea lege:
Calitatea unui sistem de transport public este direct proporțională cu numărul de troleibuze și autobuze și invers proporțională cu numărul de rutiere și transport privat.
***
O să întrebați de unde bani pentru toate astea? O să vă spun că bani se găsesc. Trebuie doar să știi ce vrei să faci cu ei. Altfel ei trec pe lîngă tine și se așează în suburbiile orașului sub forma caselor cu 3 etaje și a mașinilor de lux.
Iar băieților de la Primărie, și mai ales celor de la Direcția Transport public și căi de comunicație le-aș sugera să mai lase mașinile și să se mai facă cîte o plimbare pe jos sau cu transportul public prin orașul pe care îl administrează.