Tragedia din intersecție. Șocant! 18+

Indicatorul ”european” din intersecția străzilor V. Micle și V. Pârcălab a fost murdărit de un ”artist”, care, probabil, suferă de lipsa de atenție din partea opiniei publice. 

S-ar părea că mare brînză. Sunt sute de astfel de ”creații” pe pereții capitalei. Acum indicatorul se încadrează perfect în designul orașului. Dar evenimentul a  stîrnit mare gălăgie.

Presa face articole și reportaje despre marele fenomen de pe indicatorul cu pricina. 

”Animale!”, ”Trebuie de tăiat mîiinile!”, ”Sălbatici!”, ”Jite!” se lamentează internauții.

Primarul la vre-o emisiune se va jelui că ”uite, noi facem iar ei strică!”.

Autorul și-a atins scopul. A devenit obiectul atenției opiniei publice. Iar noi ne-am jăluit odată în plus că suntem o nație necivilizată și că ”numai în Moldova e posibil așa ceva”.

***

În anii ’80 orașul New York era un oraș cu rata criminalității foarte înaltă. Foarte multe crime se făceau în metro. Iar vagoanele de metro arătau cam așa:

În 1985, director al autorității de transport a orașului fost numit David L. Gunn. El a început activitatea sa prin lupta cu desenele graffiti de pe vagoanele de metro, stații și pereți.

”Desenele graffiti sunt simbolul ineficienței sistemului. Dacă vrem să începem un proces de reorganizare, primul lucru care trebuie făcut este eliminarea totală a acest desene. Nici o reformă nu poate avea loc fără asta. Noi putem să punem pe linie trenuri noi, de zeci de milioane de dolari, dar dacă nu le vom porteja de vandalism – vom avea același rezultat. Vor merge o zi, apoi  vor fi murdărite.” David L. Gunn.

Și el a ordonat să fie curățate vagoanele. Cursă după cursă. Tren după tren. Vagon după vagon. În fiecare zi. 

La capăt de cursă au fost amenajate puncte de spălare a vagoanelor. Vagoanele curate în nici un caz nu erau amestecate cu vagoanele murdare. Mesajul autorităților către vandali era unul clar: ”Nici o șansă!”.

”Într-un depo din Harlem, unde stăteau vagoanele, în prima noapte au intrat niște tineri și au murdărit vagoanele cu vopsea albă. În noaptea următoare, cînd vopseaua s-a uscat, ei au venit și au făcut conturul, iar peste o noapte au finisat desenul. Adică ei s-au chinuit 3 nopți. Noi așteptam cînd ei vor finisa lucrul. Apoi lucrătorii depoului au luat periile și au astupat toată ”opera”. Băieții s-au dezamăgit pînă la lacrimi. Era un mesaj pentru ei: ”Cheltuiți timp, bani și efort pentru desene? Nici o problemă. Dar nu le va vedea nimeni!” spunea David L. Gunn.

Acum vagoanele de metro arată așa:

Aceasta a fost doar o parte a strategiei de luptă cu criminalitatea în NY în anii ’80. În paralel a fost demarată o luptă dură contra pasagerilor fără bilete și a celor care săvîrșeau infracțiuni minore. 

***

Teoria ferestrelor sparte o știu toți. Păcat că nu toți o înțeleg. Ea nu ține numai de New York, metro sau SUA.  Ea e general aplicabilă. 

Tinerii cu talent și probleme de selfesteem vor fi întotdeauna. Aresturile și amenzile sunt o soluție parțială și puțin eficientă. ”Tăierea mîinilor” – e o prostie. 

Unica soluție eficientă a acestei probleme este buretele. Astfel de ”opere de artă” trebuiesc spălate fără mare scandal și gălăgie. Fără tragedie și bocete, fără presă, fără lamentări. 

 

 

Use Facebook to Comment on this Post