Tag Archive trotuare

Byvictor

Masacrul trotuarelor din Chișinău. Foto 18+

Regulile de comportament în oraș trebuie să fie clare, precise și univoce. Adică să nu poată fi interpretate în funcție de situație. 

Nu se poate să traversezi strada la roșu. Transportul public oprește doar în stație. Gunoiul se aruncă în urna de gunoi. Carosabilul e pentru automobile, trotuarul e pentru pietoni. Clar. Exact. Univoc. Dacă aceste reguli nu sunt stricte și lasă loc de interpretare – începe haosul.

În Chișinău avem deja situația cînd transportul public (maxi-taxi) oprește unde vrea. Asta generează multe probleme în trafic și toată lumea înțelege că e rău. La fel cu aruncatul gunoiului în stradă, cu construcțiile în afara regulilor sau cu trecerea străzii la roșu. Noi conștientizăm că încălcarea acestor reguli este un lucru rău și îl condamnăm. Pentru că nu ne place haosul și încercăm să îl evităm. 

Însă cînd e vorba de trotuare, situația nu mai e aît de univocă. În urma amenajării parcărilor pe trotuare de către Primăria Chișinău, parcarea pe trotuare s-a transformat dintr-o practică rea și condamnabilă într-o normalitate. 

Pentru parcările de pe trotuarele străzii Alecsandri și bulevardelor Negruzzi și Ștefan cel Mare trebuie să îi mulțumim personal lui Dorin Chirtoacă. Anume el prin Dispoziția sa Nr. 179-d din 10.03.2016 ”Cu privire la elaborarea unor modificări în proiect și stabilirea priorităților la executarea lucrărilor de reabilitare a str. Vasile Alecsandri și bd. Constantin Negruzzi” a dispus amenajarea a cît mai multe locuri de parcare în spic din contul trotuarelor. 

Așa arată parcările pe spațiile special ”amenajate” pe străzile centrale. 

Observăm că ele sunt amplasate un pic mai jos decît nivelul trotuarului pentru pietoni și au o bordură foart joasă, ca mașinile să poată urca ușor pe ele. Însă după apariția acestor parcări, șoferii au început a parca nu doar pe ele ci și acolo unde astfel de spații nu sunt amenajate. 

Pe a doua parte a trotuarului.

Chiar în stația de troleibuz.

În scuarul de la Moldtelecom.

Pe pista pentru biciclete.

Încă nu e gata parcarea? Nu e o problemă, parcăm pe trotuar. 

Intersecție? Нет, не слышал.

Nu este pantă de acces? Nici o problemă, ne cățărăm cumva. 

Cărucioare? Pistă? Ahahahaha!

Nu încapi în spațiul de parcare? Ce probleme?

Nu rămîine loc de trecere pentru pietoni? Nu e problema mea. 

Sigur, autoritățile o să ne spună că de vină e menatalitatea șoferilor. Că ei, șoferii, trebuie să parcheze doar în locurile de parcare special amenajate. Însă psihologia funcționează altfel. 

O dată ce parcarea pe trotuare este permisă în anumite locuri, în capul oamenilor toate trotuarele devin spații de parcare. Pentru că așa lucrează creierul uman. După ce a parcat cîteva ori pe spațiile amenajate pe trotuar, după ce vede mereu automobile pe trotuare, creierul șoferilor pune semnul egalității între parcare și trotuar.

 Și oamenii încep a parca oriunde. Fără a mai ține cont dacă sunt spații special amenajate sau nu. Oriunde și oricum. Pentru că în capul șoferilor trotuarul înseamnă parcare. Pentru că dacă se poate de parcat pe trotuar, înseamnă că se poate de parcat oriunde există trotuar. 

Prin amenajarea parcărilor pe trotuare, autoritățile din Chișinău au comis cea mai mare greșeală de planificare urbană din ultimii 20 de ani, care aruncă orașul Chișinău în anii ’60 ai secolului trecut. 

Proiectarea parcărilor ”în spic” din contul și pe trotuarele străzilor centrale din oraș afectează calitatea infrastructurii pietonale, încurajînd acapararea spațiului public de către automobile. Prezența automobilelor pe trotuare reprezintă un impediment fizic pentru deplasarea persoanelor cu dizabilități și a părinților cu cărucior pentru copii. De asemenea ele creează o barieră psihologică pentru pietoni pentru că domină spațiul pietonal și intimidează pietonii să utilizeze trotuarele.

Practica mondială arată că amenajarea parcărilor în spic se face doar în spațiile dedicate și special amenajate pentru parking. Pentru parcările în stradă se practică amenajarea parcărilor în paralel cu trotuarul și nicidecum nu PE trotuar.

Această parcare, la fel, presupune îngustarea trotuarului dar ea se face în cadrul unei reproiectări a întregii străzi, cu deplasarea liniei stîlpilor și arborilor stradali, sau cu amenajarea parcărilor între aceștia.  

 

Așa arată aceste parcări în orașele europene: 

Ljubljana

Bruxelles

Rotterdam

Paris

Viena

Budapesta

Am descris în articolele precedente cum crearea parcărilor pe străzile centrale ale orașului este parte a schemei de amenajare a parcărilor cu plată, în favoarea unei companii-fantomă cu fondatori în off-shore. Iată puteți citi toate articolele mele la acest subiect:

  1. http://victorchironda.eu/2016/04/21/schema-de-estorcare-a-banilor-de-la-cetateni-prin-intermediul-parcarilor-cu-plata/
  2. http://victorchironda.eu/2017/03/30/regulamentul-privind-parcajele-cu-plata/
  3. http://victorchironda.eu/2017/04/04/adevarul-despre-parkleistystem-compania-fantoma-care-va-gestiona-parcarile-cu-plata-din-chisinau/
  4. http://victorchironda.eu/2017/04/11/parcarile-cu-plata-din-chisinau-nothing-personal-its-just-business/

Și două articole despre renovarea străzilor centrale: 

  1. http://victorchironda.eu/2016/02/08/renovarea-bulevardului-stefan-cel-mare-partea-i-realitati-si-perspective/
  2. http://victorchironda.eu/2016/02/16/renovarea-strazii-alecsandri-noutati-de-pe-front/

În luna aprilie a acestui an am lansat o Petiție în care ceream anularea proiectului parcărilor cu plată în Chișinău și eliminarea parcărilor de pe trotuare. Petiția a adunat peste 1100 semnături însă autoritățile nu au reacționat deloc. 

După reținerea și condamnarea lui Igor Gamrețchi, fostul șef al Direcției de Transport și suspendarea din funcție a lui Dorin Chirtoacă, era normal ca amenajarea parcărilor pe Ștefan cel Mare să fie oprită. Însă distrugerea trotuarelor continuă și se pare că va continua și pe străzile din pachetul BERD II – Tighina, 31 August și Alexandru cel Bun. 

Parcările pe trotuar trebuie interzise sub orice formă. Asta trebuie să devină o regulă clară, precisă și care nu lasă loc de interpretare. Mașinile nu au ce căuta pe trotuar precum nu se poate să pui picoarele pe masă, nu se poate să bagi degetele în priză și nu se poate de traversat strada la roșu. Orice interpretare, excepție, abatere de la regulă anulează regula și generează haos. 

Dacă amenajarea locurilor de parcare din contul trotuarelor și pe trotuare va continua, orășenii vor fi nevoiți să își ia rămas bun de la trotuare și de la restul infrastructurii pietonale. Iar orașul Chișinău se va înneca definitiv în ambuteiaje și automobile.

Please follow and like us:
20

Use Facebook to Comment on this Post

Byvictor

Teoria pistelor pentru biciclete și tragedia pavajului rectangular

Am observat ieri că chișinăuienii au descoperit pentru sine fenomenul ”pistelor pentru biciclete” iar facebookul moldovenesc este puternic zguduit de argumentele ”specialiștilor” în amenajare urbană care, prin coincidență, sunt membri sau simpatizanți ai Partidului Liberal și ai primarului Dorin Chirtoacă.

Ca să nu le răspund la fiecare în parte în comentarii am scris această postare.

***

Ca să înțelegem cum trebuie să arate o pistă pentru bicicliști trebuie în primul rînd să înțelegem care este sensul și predestinația acesteia.

Pentru ce avem nevoie de biciclete?

Călătoria cu bicicleta are nu doar funcție distractiv-sportivă. Orașele moderne au înțeles că bicicleta este un mijloc de transport foarte comod și eficient în condițiile urbane, care poate asigura pînă la 40% din traficul urban, determinînd astfel o scădere serioasă a presiunii pe rețelele rutiere.

În oraș, pe distanțe scurte și medii, bicicleta este mijlocul ideal de transport. În state precum Olanda mai mult de 31% de locuitori folosesc bicicleta în calitate de mijloc principal de deplasare. Iar în orașe ca  Amsterdam sau Copenhaga (Danemarca) această cifră trece de 40%.

Bicicleta este mai ieftină decît automobilul, ocupă mult mai puțin spațiu, nu emană gaze de eșapament și îmbunătățește starea fizică a celui ce o folosește.  Astfel, în orașele europene, bicicleta devine un concurent serios al transportului privat, ba chiar și a celui public.

Pentru orașele aglomerate, cu probleme ecologice, cu probleme de trafic și cu bugete limitate, folosirea masivă a bicicletelor de către populație e o adevărată scăpare.

Dar pentru asta bicicliștii au nevoie de două condiții: comoditate și securitate.

Care e sensul pistelor pentru bicicliști?

În lume există două feluri de utilizare a biciletei în calitate de transport:

Vehicular cycling (bicycle driving) care presupune conducerea bicicletei pe carosabil, în conformitate cu regulile de circulație rutieră. În acest tip de conducere, bicicliștii sunt parte a fluxului de transport rutier și se conformează acelorași reguli de trafic.

Această abordare nu necesită investiții în infrastructura rutieră și nu presupune condiții speciale pentru bicicliști.

Partea slabă a metodei este că ea necesită o pregătire fizică bună a biciclistului (ca să se încadreze în viteza medie de 30-40 km/h de circulație pe carosabil și  nu asigură deloc securitatea bicicliștilor în trafic.

Foarte des bicicliștii ajung în așa situație:

13164228_895676783876389_4628137243072073433_n

Biciclistul Victor Bunescu după o intersecție nereușită cu un automobil

O altă metodă de utilizare a bicicletei în oraș este Segregated cycling care nu presupune ca bicicliștii și transportul motorizat să împartă același carosabil ci prevede o infrastructură specială pentru bicicliști.

Cycling infrastructure se referă la toată infrastructura pe care o pot folosi bicicliștii în oraș: rețeaua de străzi, trotuare, benzi și mai ales de piste separate pentru biciclete unde transportul motorizat nu are acces fizic.

Acum, că ne-am clarificat cu teoria, să trecem la partea tehnică.

Cum se face corect o pistă separată pentru biciclete?

Principiile de bază pentru amenajarea pistelor separate pentru biciclete (cycle tracks sau protected bike lanes) sunt următoarele:

 

  • Pistele sunt desemnate printr-o dungă albă, simbolul bicicletei și semne rutiere care atenționează că porțiunea respectivă de carosabil este destinată exclusiv bicicletelor.
  • Pistele pentru biciclete permit bicicliștilor să călătorească cu viteza preferată și facilitează o circulație și un comportament predictibil în interacțiunea dintre bicicliști, automobiliști și pietoni.
  • O pistă pentru biciclete este poziționată adiacent liniilor de carosabil pentru transportul motorizat și urmează aceeași direcție a fluxului de transport.
  • Pista pentru bicicliști are tradițional între 1,2 m și 1,8 m lățime (întro direcție) și e separată prin bariere fizice de transportul parcat sau aflat în circulație, pentru a crește senzația de confort și securitate a bicicliștilor și a asigura imposibilitatea parcării automobilelor pe pistă.
  • Pistele separate pentru biciclete reprezintă porțiuni de carosabil sau trotuar care sunt separate prin bariere fizice precum automobile parcate, stîlpi sau pavele.
  • Pistele separate pentru bicicliști sunt distincte de trotuar și pot avea sens unic sau sens dublu.
  • Folosirea marcajului sau a materialelor de altă culoare sau structură pentru accentuarea pistei asigură creșterea vizibilității pistei însă, fără barierele de separare fizică nu asigură securitatea necesară.

Aceasta este cea mai maree greșeală a autorităților care se apucă de amenajat piste pentru biciclete. Fie că le traseză cu vopsea, fie că le delimitează cu pavaj de altă culoare, uită de delimitarea fizică (asta se întîmplă și în orașe europene).

Acest fapt pune bicicliștii în conflict cu șoferii sau cu pietonii, din cauza diferențelor de viteză.

Iată un caz cînd utilizatorii de transport alternativ (penny board) nu au împărțit pista pentru bicicliști (da, ei tot au dreptul sa o folosească) cu pietonii:

În varianta ideală pistele pentru bicicliști arată așa:

Observați cum pista pentru biciclete este separată fizic, prin spații verzi de transportul motorizat, de automobile parcate dar și de trotuarele pentru pietoni.

În unele cazuri separarea de fluxul de transport se face prin intermediul benzii pentru parcarea automobilelor iar de pietoni printr-un rînd de arbori:

6964719043_8681c45a82_b

 

Pentru proiectarea și construcția pistelor separate pentru bicicliști există ghiduri speciale, elaborate de specialiști în colaborare cu asociații de  bicicliști. E suficient să știi limba engleză și să ai acces la internet (da, stimați colaboratori ai primăriei, internetul poate fi folosit nu numai pentru a comenta pe facebook ci și pentru a afla mai multe despre lumea înconjurătoare).

Urban Street Design Guide” spre exemplu, ne arată cum pot fi reconstruite bulevardele centrale, în conformitate cu principiile moderne de urbanism și arhitectură urbană:

Screenshot

Mai multe detalii despre cum arată diferite tipuri de piste și cum NU trebuie de amenajat acete piste puteți citi la Varlamov.

***

Spre regret, Primăria Chișinău refuză categoric să înțeleagă că afară e anul 2016 iar sintagma ”oraș european” presupune nu doar credite luate de la structurile europene ci  și standarde europene de construcție și amenajare urbană.

În viziunea lor o pistă pentru bicicliști arată cam așa:

1

Iar la reproșurile noastre Pretorul Sectorului Centru răspunde următoarele:

Domnule Pretor,  nu doar pavajul e rectangular. Aceeași formă au capurile oamenilor care gestionază renovarea bul. Ștefan cel Mare și mîinile celor care realizează lucrările.

Chiar dacă o să găsiți formula de a face curbe din pavaj rectangular asta nu o să schimbe cu nimic situația.

Pista voastră nu va fi decît o fîșie de pavaj de altă culoare, care va asigura internetul moldovenesc cu un nou val de poze și glume pe seama incompetenței de care dă dovadă Primăria Chișinău.

Dacă strada pietonală nu v-o fost de învățătură.

Please follow and like us:
20

Use Facebook to Comment on this Post

Byvictor

5 probleme ale trotuarului de la ANSA. Studiu de (ne)caz

După cum știți, lucrările de restaurare a clădirii fostei Cîrmuiri Guberniale a Basarabiei de la intersecţia străzilor Mihail Kogălniceanu şi Alexandr Puşkin se apropie de final.

Conform ANSA, proprietarul actual al clădirii, bugetul lucrărilor este de circa 50 mln. lei, din care 19 mln. lei sunt acoperiți de către Agenție (contribuție locală) iar restul sumei este oferită de Banca Mondială.

Cu adevărat, clădirea arată foarte bine. Rămâine ca specialiștii să se expună referitor la calitatea lucrărilor de renovare.

În afară de clădire, a fost renovat și trotuarul adiacent. Mergînd pe acolo azi mă gîndeam că iată, în sfîrșit avem în Chișinău o bucată de trotuar amenajată normal. Dar cînd m-am apropiat bucuria s-a prefăcut în scîrbă.

Scîrbă pentru că indiferent de numărul de milioane de lei alocate pentru lucrări publice, indiferent de calitatea și costul materialelor, indiferent de specialiștii străini implicați, moldovenii reușesc să găsească muncitorii cu cele mai strîmbe mîini și să reducă toate eforturile la zero.

Iată așa arată la prima privire trotuarul de pe str. Pușkin. Parcă nu e rău. Mai ales dacă e să comparăm cu restul trotuarelor din acest oraș. Pavaj frumușel, calitativ. E pus drept. Sunt prevăute canale de scurgere a apei pluviale chiar. Dar…

…dar la o analiză atentă observăm o serie de greșeli grave care, în scurt timp, vor readuce acest trotuar la starea ”medie pe oraș”.

1. Panta de acces pentru automobile.

Dacă vrei să omori un trotuar atît tehnic cît și funcțional – fă o pantă pentru automobile. Astfel încît 5-6 mașini parcate în fața clădirii, pe trotuar, să omoare orice funcționalitate a trotuarului. Chiar merită să investim 50 de milioane într-o clădire care nu va putea fi valorificată din punct de vedere estetic din cauza mașinilor parcate pe trotuare?

iată și prima rîndunică

Panta trebuie demontată urgent, cît șoferii încă nu au deprins să parcheze acolo. Dar încă mai bine ar fi de instalat bariere de protecție. De ce? E lung de explicat. Citim aici.

2. Locurile de joncțiune dintre pavaj și bordură.

Asta e pur și simplu oribil. Așa și îmi imaginez cum Sasha, Grisha și Ion care au pus pavajul au ajuns la margine și și-au dat seama că au greșit cu calculele.

”- Uăi Grisha, uăi! Nu se stîkuește plitka. Și fașem amu?

– Pahodu trebu să o scoatem și să o punem din nou…

– Ei, și ești prost? Las că îi punem frumușel niște asfalt în crăpătură și a merje!

– Da? Ladno, hrensnim! Zaredește!”

Și așa pe lume apare asta. Cam așa arată hotarul invizibil între Europa și Moldova. Între frumos și ”lijbă”. Între profesionism și ”haltură”.

Și această ”lipire” cu astfalt nu e doar în intersecție, ci pe tot perimetrul trotuarului. Pentru comparație, așa arată un pavaj cu joncțiuni din MAI MULTE materiale.

Asta este un o piață din or. Kalisz, Polonia, un oraș cu 100 mii de locuitori care nu este nici măcar centru de județ. Dacă apeși pe poză ea se face mare-mare și se vede că joncțiunile dintre două feluri de pavaj se pot face și fără asfalt! Minune!

Nu mai zic de așa ceva, asta e science-fiction în genere.

poză de la varlamov.me

3. Scurgerile pluviale.

Nu dacă tot ai făcut canale de scurgere și ai și burlane de ce să le aduci la 20 cm unu de altu și să nu le conectezi? Asta doar e așa de evident!

Încă nu au dat înghețurile dar deja se prevede ce va fi la iarnă. Cea mai mare parte a apei se va scurge pe trotuar, va crea ghețuș iar primăvara și vara va spăla nisipul de sub pavaj și pietrele vor începe a plioșcăi cu apă la călcare. Chiar e așa de greu de băgat burlanul în canal pe sub pavaj?

Civilizația umană a inventat acest mecanism de drenaj cu vreo sută de ani în urmă, dar se vede că unicile inovații care ajung în Moldova îs Porshe-urile și aifoanele. 

untrapped

 

Și nu, ele nu îngheață iarna!

4. Intrarea principală.

Eu cred că moldovenii nu îs urmașii geto-dacilor ci ai aztecilor sau a civilizației Maya. Pentru că așa o dragoste pentru ziggurat-uri nu se mai întîlnește nicăieri în lume.

La orice intrare în acest oraș, orice stăpân care se respectă trebuie să facă ce puțin o treaptă. Dar de dorit 3-4. Ca să fie mai frumos. Nu rămîine în urmă nici ANSA. Măcar o treaptă…

De ce? De ce trebuie aceste trepte? De ce nu se poate de făcut intrarea la nivel cu strada? Mai ales dacă ești magazin pe Ștefan cel Mare sau cojemte instituție de stat pe str. Pușkin. Nu, apa de ploaie nu năvălește.  Nici zăpada.

De ce trebu jumătate de trotuar să facem parcare și altă jumătate ziggurat? Asta nu e comod nici pentru pietoni, nici pentru vizitatorii acestor clădiri și nici pentru proprietari. Așa un mister chișinăuian.

5. Spațiile verzi. 

Este așa o axiomă urbană. Ea nu se predă la facultatea de Arhitectură probabil, dar e bine de știut.

”Dacă nu știi să amenajezi și să îngrijești corect spațiile verzi din oraș, ele încetează a fi spații verzi și devin veceuri pentru cîini și pisici și generatoare de glod. ”

Și uitîndu-mă la această poză îmi imagines iar pe de Sasha, Grisha și Ion care descarcă cu lopețile cernoziom din Kamaz și își spun unul altuia:

”- Mai pune vreo două lopeți, să fie plin. Noi doar muncim la soviste!”

S-ar părea că logica elementară sugerează că dacă o margine este mai joasă ca celelalte, pe acolo, pe timp de ploaie o să curgă glod. Dar nu și pentru constructorii moldoveni de trotuare.

”- Grisha, mai arucă vreo două lopeți!”

****

La prima vedere s-ar părea că restauratorii clădirii se fac vinovați de aceste greșeli în amenajarea trotuarului. Dar nu e chiar așa.

Oamenii s-au apucat să renoveze clădirea. Pentru ei trotuarul e așa, o amenajare adiacentă. Poate compania nici nu este specializată în astfel de lucrări.

Principalul responsabil de această situația e Primăria, care este proprietarul și administratorul trotuarelor din oraș. ei trebuie să aibă un set de norme și regulamente care ar prevedea parametrii exacți ai amenajării trotuarelor.

Primăria ar trebui să aibă specialiști care se pricep la asta și care consultă și monitorizează lucrările de amenajare a trotuarelor făcute de companii private. Ei trebuie să vină și să le tragă mîța pe spate lui Sasha, Grisha și Ion și șefului de șantier pentru greșelile admise. Ei trebuie să fie responsabili de amenajarea corectă și eficientă a trotuarelor.

Dar ei îs ocupați. Ei se gîndesc la deviza pentru stema orașului.

Stema orașului fără trotuare.

 

Please follow and like us:
20

Use Facebook to Comment on this Post

Byvictor

Mahacikala – orașul înfrățit al Chișinăului

Orașe înfrățite sunt două orașe sau comune, care întrețin între ele legături strânse culturale și economice. De regulă orașele înfrățite aparțin de state diferite.

Chișinăul și capitala republicii autonome Daghestan, Federația Rusă nu au nici legături economice și nici culturale. În schimb seamănă ca două picături de apă.

Ca și Chișinăul, Mahacikala (ru. Махачкала) are o suprafață de circa 500 km² (cu tot cu suburbii), o populație de circa 600 mii de locuitori (oficial) și este capitală a unei republici (deși în componența FR).

Dar asemănările dintre aceste două orașe nu țin numai de date statistice. Ele arată exact la fel, din cauza acelorași probleme.

Bloggerul rus Varlamov călătorește prin orașele din Rusia și din afară și fiind pasionat de urbanism, realizează reportaje foto cu aspectele pozitive și cele negative ale orașelor. Acum cîțiva ani el a trecut și prin Chișinău.

Recent, Varlamov a publicat un reportaj din Mahacikala. Și în primele cîteva poze din articol am recunoscut… capitala Republicii Moldova. O să plasez aici doar cîteva poze care reflectă principalele probleme. Stânga – Mahacikala, dreapta – Chișinău.

1. Trotuare degradate din cauza construcțiilor ilegale

2. Zonele ”verzi” degradate de automobile și transformate în tranșee pentru pietoni

3. Acapararea trotuarelor de către automobile

4. Degradarea trotuarului din cauza parcărilor

5. Degradarea infrastructurii pietonale (guri de canalizare, treceri pietonale)

6. Drumuri murdare din cauza glodului transportat de roțile automobilelor de pe ”parcările” de pe zonele verzi

7. Parcări ilegale și pe alocuri porcești. ”My life – my rules”. De ce și nu?

Aceste probleme țin, în mare parte, de infrastructura pietonală. Dar nu lipsesc în Mahacikala nici construcțiile și pristroicile ilegale, nici clădirile moderne din ”steklopaket” și nici gunoiul aruncat la nimereală. Iar problema rutierelor în capitala Daghestanului e și mai gravă decît la noi.

Poze din Mahacikala:


***  

Ceea ce mi s-a părut mai interesant, este faptul că atît în Chișinău cît și în Mahacikala, nu doar problemele urbane sunt aceleași dar și sursele acestor probleme sunt similare.

 1. Orașul nu a fost planificat pentru 1 milion de oameni. Capacitatea de transportare a drumurilor, capacitatea masivelor locative, rețelele suberane, transportul public – toate au fost planificate în perioada sovietică pentru un număr de două ori mai mic de locuitori și de atunci nu a revenit nimeni asupra unei planificări strategice de dezvoltare. Iar astăzi ambele orașe suportă zilnic peste un milion de oameni, fapt care se răsfrînge asupra calității infrastructurii și asupra confortului urban. 

2. După destrămarea URSS, mulți locuitori ai ambelor capitale au plecat peste hotare, mai ales cei de alte naționalități (evreii, ruși, armeni, greci). Iar o dată cu ei a plecat și cultura vieții urbane. În locul acestora, în orașe au venit locuitorii provinciilor din preajmă, aducînd cu sine cultura și modul lor de trai. 

Astfel, locuitorii actuali ai acestor două capitale nu sunt orășeni decît în prima sau a doua generație. În rezultat avem fenomene tipice, de genul pristroicelor, săpării spațiilor verzi sau vopsirea cu var a copacilor.

3. În urma migrației de la sat la oraș, Chișinăul și Mahacikala au devenit suprapopulate. De aici și problemele cu parcările, cu construcțiile neautorizate și cu incultura în trafic. 

”Все горцы искали здесь лучшей жизни так, как умели. Хотели пробиться, взять от жизни всё. В итоге получился сумбур. Например, балконы самодельные лепят — просто на тебя подают в суд, платишь около 1000 рублей штрафа, и всё, экономия. А то, что это портит облик города, некрасиво и неправильно — никто здесь этого не понимают. Люди хотят уверенности и понятных правил, по которым можно играть, а пока здесь все живут по принципу «урви всё, что можешь”  Магомедрасул Магомедов – locuitor al orașului Mahacikala. 

4. Dar cea mai importantă cauză a acestor probleme de dezvoltare urbană este incapacitatea autorităților locale de a propune o alternativă, de a elabora o strategie de dezvoltare a orașului, de a mobiliza oamenii și de a îi incadra în niște norme comportamentale specifice unui oraș.

***

Orașe de genul capitalelor Moldovei și Daghestanului în spațiul post-sovietic sunt sute, poate chiar mii. Și toate au aceleași probleme. Dar unele dintre ele au reușit să facă primul pas: să le identifice și să propună soluții. Vezi exemplele din Vinnița, Lvov, Ivano-Frankovsk, Tallin, Riga sau Minsk la urma urmei. 

Toate orașele au probleme. Și nici unul niciodată nu are toți banii la dispoziție ca să le rezolve. Dar oamenii încearcă, schimbă, reformează, dezvoltă strategii, atrag investiții, luptă cu corupția și neprofesionalismul, implică comunitatea. 

Pentru că oamenii își iubesc orașele și pentru că le vor mai frumoase, mai comode și mai prietenoase locuitorilor și turiștilor. Și asta e cea mai mare motivație pentru a face o schimbare. 

P.S.
Am observat că articolul e foarte popular și că unii nu sunt de acord cu comparația făcută.

Eu vreau să concretizez, că textul de mai sus nu afirmă neapărat că Chișinăul e la fel de degradat ca și Mahacikala. Acolo situația e încă mai proastă ca în capitala Moldovei. 

Am subliniat, că orașele se asemănă mai mult după specificul și cauzalitatea problemelor cu care se confruntă. Dar dacă nu se vor lua măsuri în viitorul apropiat, Chișinăul riscă să se apropie și mai mult de capitala Daghestanului.

Deasemenea, acest articol nu este despre Chirtoacă. El e despre noi, despre chișinăuieni.

Please follow and like us:
20

Use Facebook to Comment on this Post