Tag Archive spații urbane

Byvictor

Scrisoare deschisă către Monica Babuc

Stimată Doamnă Ministru,

Am ales să mă adresez dumneavoastră în speranța că încă mai există o posibilitate să prevenim apariția unui conflict din care nu va avea de cîștigat nici orașul Chișinău și nici cultura din Republica Moldova. 

După cum știți, noi, un grup de cetățeni ai orașului Chișinău am venit cu inițiativa de a renova și dota pentru utilitate publică Scuarul Ghibu, situat între Ambasada României și Muzeul Național de Arte al Moldovei. 

Nu vom ascunde că am făcut acest pas fiind conștienți de faptul că dl. Tudor Zbîrnea, directorul Muzeului, a venit cu ideea și demersurile decesare pentru preluarea acestui spațiu public și construcția unei clădiri pentru necesitățile Muzeului. Ba chiar vă spunem deschis că am inițiat acest proiect de renovare anume ca să existe o alternativă proiectului domnului Zbîrnea. Și o să explicăm de ce am mers la acest pas. 

Este un lucru evident că orașul Chișinău, și mai ales centrul istoric al orașului, este supus ultimii ani unui proces fără precedent de construcție. Nu ar fi o problemă dacă această construcție nu ar fi haotică, sporadică și, foarte des, nu ar veni în contradicție cu legea, principiile de planificare urbană și cu bunul simț. 

Datele statistice arată că din cele 977 de monumente existente în Chișinău la începutul anului 2001, din cauza nerespectării legislaţiei, 254 din ele au avut de suferit. Starea patrimoniului în Centrul Istoric al Chișinăului este și mai gravă. 80 de monumente arhitecturale au fost demolate, dintre care 36 în perioada 2006–2012. 

Însă într-o stare la fel de gravă se află și spațiile publice din centrul istoric al orașului. Chiar dacă ele nu reprezintă monumente  de arhitectură propriu-zise, aceste spații sunt parte inseparabilă a țesăturii urbane și în combinație cu clădirile, formează mediul urban al orașului.

Și dacă mai există instituții și legi care apără monumentele istorice, spațiile publice verzi și scuarurile din oraș nu beneficiază de o astfel de protecție. Din acest motiv ele sunt supuse unei presiuni și mai mari din partea celor care vor să își extindă posesiunile.

Agenții economici privați, instituții publice, companii de construcții – cu toții tind să își soluționeze problemele insuficienței de spațiu din contul spațiului public urban. Astfel, pas cu pas, scuar cu scuar, trotuar cu trotuar, orașul este împînzit de clădiri și anexe, terase, gherete și parcări care devorează spațiul public urban ca un cancer. Acest fapt a fost recent confirmat chiar de Prim-ministrul Pavel Filip în apelul său de a curăța Grădina Publică Ștefan cel Mare de gherete. 

Anume ca să prevenim lichidarea scuarului din fața teatrului A. P. Cehov am inițiat în anul 2014 proiectul de renovare a scuarului. Cînd am fost la dvs în audiență dvs. m-ați asigurat că Ministerul Culturii este pentru păstrarea spațiilor publice și  personal mi-ați sugerat să extindem proiectul nostru pe toată suprafața scuarului, pentru a preveni preluare acestei părți de către centrul comercial din vecinătate. Atunci am simțit că Ministrul Culturii Monica Babuc este un partener de încredere a societății civile care luptă pentru păstrarea spațiilor publice și a centrului istoric din Chișinău, iar suportul dvs ne-a fost de mare ajutor în salvarea și recuperarea acestui scuar pentru utilitate publică. 

Spre regret, în situația cu scuarul Ghibu, dvs ați luat o poziție diametral opusă, semnînd cererea prealabilă din 23.08.2017 în care solicitați Consiliului Municipal Chișinău să își anuleze propria decizie din 26.07.2017 prin care a abrogat propria decizie de transmitere a terenului scuarului Ghibu în proprietatea Muzeului de Arte. De asemenea poziția dvs a fost clară în cadrul ședinței Consiliului Național al Monumentelor Istorice, cînd dl. Sergius Ciocanu a transmis membrilor ”solicitarea conducerii ministerului” de a respinge proiectul de renovare a scuarului pînă la soluționarea conflictului în instanță.  

Vă înțeleg, Doamnă Ministru, grija și suportul pentru o instituție culturală de primă importanță pentru cultura din Republica Moldova. Însă presupun că dvs ați fost indusă în eroare, iar situația v-a fost prezentată doar din perspectiva dlui. Tudor Zbîrnea. 

Desigur, este foarte important ca Muzeul Național de Arte să aibă suficient spațiu pentru expoziții și pentru activitățile terțe specifice unui muzeu. Însă cît de logică este construcția unei clădiri noi, din contrul unui scuar public, o dată ce în orașul Chișinău există mai multe clădiri istorice care pot fi folosite în calitate de sedii/filiale/depozite și galerii pentru Muzeul de Arte?  

Chiar ministerul Culturii nu ar putea transmite în gestiunea Muzeului de Arte clădiri precum Conacul urban al familiei Donici (str. Mitropolit Bănulescu-Bodoni colț cu str. 31 august), Vila Urbană Herța (Ștefan cel Mare, 115), Vila Urbană Kligman (Ștefan cel Mare, 113) sau alte clădiri istorice care, la moment, nu sunt valorificate și degradează? Sunt sigur că pot fi identificate multiple soluții care ar oferi Muzeului spațiul de activitate necesar și, totodată, ar păstra intact scuarul Ghibu.

Este regretabil că directorul unei instituții de cultură de talie națională, a decis să soluționeze problemele instituției din contul celui mai neportejat și sensibil element urban – spațiul public verde. Noi considerăm această decizie nedemnă de un om de cultură, așa cum ea contravine culturii urbane de dezvoltare și protejare a spațiului public. 

De asemenea, este foarte trist că Ministerul Culturii – o insituție de stat care are misiunea să promoveze și să apere cultura și centrul istoric al orașului Chișinău, intenționează să inițieze un proces de judecată cu administrația publică locală pentru a prelua un spațiu public urban și a construi ceva acolo. Astfel de practici sunt pe larg utilizate numai de către ”developerii” și companiile de construcții care nu se deosebesc prin scrupule și prin grija pentru patrimoniul național.

Prin urmare, vă cerem cu mare speranță să reveniți asupra acestei probleme și să examinați posibilitatea identificării unei soluții din care să aibă de cîștigat Muzeul de Arte, locuitorii orașului Chișinău dar și Cultura din Republica Moldova. 

Doamnă Ministru, prin intermediul acestei scrisori vreau să vă asigur că grupul nostru de inițiativă este foarte serios intenționat în privința păstrării și reabilitării scuarului Ghibu pentru utilitate publică și noi vom folosi toate instrumentele pe care ni le pune la dispoziție un stat democratic, de la apărarea drepturilor în judecată pînă la proteste și acțiuni de squatting. 

Indiferent de planurile Muzeului sau ale Ministerului Culturii, noi vom continua renovarea și amenajarea Scuarului Ghibu și vom face tot ce ne stă în puteri ca să păstrăm acest spațiu public pentru generațiile viitoare de chișinăuieni.

Sperăm foarte mult să vă regăsim în rîndurile noastre, stimată doamnă Ministru al Culturii. 

Cu respect, 

Victor Chironda.

Please follow and like us:
20

Use Facebook to Comment on this Post

Byvictor

Renovarea străzii Alecsandri. Noutăți de pe front

Am scris recent prima parte a articolului despre renovarea bulevardului Ștefan cel Mare și Sfînt din Chișinău și am promis că voi scrie și a doua parte. Despre cum va arăta această stradă după renovare.

Dar înainte de a publica a doua parte, am decis să scriu o postare intermediară, ca să fie mai clar despre ce vorbim și să nu fiu acuzat de ”supărări personale”.

După cum știm, pe lîngă bulevardul central al orașului, în cadrul aceluiași proiect, se renovează două străzi: Negruzzi și Alecsandri.

Așa cum proiectele de renovare pentru toate trei străzi au fost realizate de Insitutul Municipal de Proiectări ”Chișinăuproiect”, iar lucrările pe toate trei străzi sunt/vor fi realizate de aceeași companie, SC ”Delta ACM-93”, putem presupune că, după reconstrucție, străzile vor arăta la fel.

Prim urmare, mi-am zis eu, dacă ne uităm la porțiunile renovate de pe str. V. Alecsandri (porțiunea Ștefan cel Mare – Albișoara), ne putem da seama cum va arăta și bul. Ștefan cel Mare. Și pot să vă spun că perspectivele nu sunt deloc îmbucurătoare.

Am atras atenția la cîteva aspecte ale lucrărilor, care, după mine, sunt cele mai importante.

TROTUAR

Pînă acum strada Alecsandri avea trotuare foarte proaste. Atît din cauza planificării inițiale incorecte, cît și din cauza extinderilor ilegale a unor imobile private.

Spre regret, autoritățile nu s-au obosit să reproiecteze strada. Ea a rămas cu acealeași trotuare separate, disproporționale și segmentate în trei părți: Ștefan cel Mare – Al. cel Bun, Al. cel Bun – str. Cahul și str. Cahul – Albișoara.

În urma reconstrucției, trotuarele au fost îngustate, pentru a amenaja parcări 🙁

Din cei 6 metri de trotuar existente inițial, pentru parcări au fost ”tăiate” cam 2 metri de trotuar. Din cealaltă parte, agenții economii și-au extins scările de acces în prăvăli și dughene. Și astfel, pietonilor le-a rămas maximum 2 metri de trotuar.

Deși era normal să demoleze scările și terasele ilegale, Primăria le-a înconjurat frumușel cu pavaj și a mers înainte.

O altă problemă a trotuarului e pavajul. Aceste piese de ciment vibropresat îs urîte de mama focului. Ele sunt bune pentru pavarea cărărușii spre WC-ul din grădină sau pentru curtea unei uzine, dar nu pentru trotuarele din oraș.

În afară de aspectul vizual, cît de bine nu ai pune acest pavaj, el oricum se va spăla din cauza scurgerilor de pe clădiri și a utilizării intense și va începe a ”umbla” sub picioarele pietonilor.

Nu în zadar orașele moderne preferă piesele mari de granit pentru pavarea străzilor. Ele sunt mai grele și mai greu de mișcat dar și au mai puține rosturi, fapt care le face mai comode pentru cărucioare, role, skateboard-uri și încălțăminte cu tocuri.

La urma urmei, dacă dispare vreo piesă, groapa oricînd poate fi acoperită cu asfalt 🙂 (primăriile engleze halturesc și ele uneori).

Dar și pavajul mărunt e ok, atunci cînd știi cum să îl pui corect. Din cîte vedem, compania Delta ACM-93 habar nu are cum se pune corect pavajul. Și în consecință, pe o stradă complet renovată avem așa o situație:

Rostul dintre pavaj și bordură e partea slabă a tuturor pavajelor din acest oraș

gurile de canalizare sunt o catastrofă

iar încadrarea elementelor de infrastructură în trotuar e pur și simplu de plîns

PARCĂRI

Eu cred că amenajarea parcărilor din contul trotuarelor este cea mai proastă decizie a autorităților din istoria acestui oraș. Această stupizenie urbanistică va acapara toate trotuarele din oraș pînă orășenii și autoritățile iși vor da seama că astfel de ”soluții” doar agravează problema. Dar vom reveni la această problemă într-o postare specială.

Amenajarea acestor parcări ”în spic” în afară de faptul că este o prostie, este o prostie proiectată oribil. În primul rînd nu e clar de ce ele trebuiau pavate. În al doilea rînd ele nu ajută cu nimic la îmbunătățirea infrastructurii stradale.

Pe alocuri sunt prea late

în alte locuri prea înguste

și șoferii intuitiv parchează normal, în paralel cu carosabilul

Întrebarea e pentru ce s-au cheltuit bani să se amenajeze astfel de parcări în loc să replanifici strada și să rezervezi o bandă pentru parcare în paralel?

Parcarea în paralel cu carosabilul are cîteva avantaje:

1. nu ocupă din trotuar și nu necesită amenajare specială.

2. creează un zid convențional de protecție între trotuar/piste pentru bicicliști și carosabilul pe care circulă automobile în viteză.

3. oricînd poate fi transformat într-o bandă adițională de carosabil în caz că trebuie de mărit fluxul pe carosabil.

COPACII

Copacii stradali sau ”road verge” sunt parte integrală al designului străzii și contribuie la crearea percepției de mărginire. Ei acționează ca un impediment pentru poluarea chimică dar și sonoră. De asemenea ei sporesc percepția de securitate, așa cum crează separeuri între trotuar și carosabil.

În afară de regulile designului stradal, există o întreagă știință, silvicultura urbană care ne ajută să plantăm corect copacii potriviți în locurile potrivite din orașe.

Primăria Chișinău nu se pricepe deloc la copaci. Ei plantează tot felul de salcîmi, nucari și arțari la nimereală. Ei plantează puieți cît degetul și pe urmă se miră de ce ei sunt rupți. Nu mai vorbesc de îngrijirea coroanelor sau înlocuirea copacilor vechi cu alții noi. Strada Alecsandri nu e o excepție.

Deși au fost tăiați copacii bătrîni de pe porțiunea Ștefan cel Mare – Al. cel Bun, alții în loc nu au fost plantați. În locul lor găsim parcări.

În schimb sălbătăciunile crescute de la sine pe aiurea au fost păstrate și ”frumos” amenajate

Mai la vale, după str. Columna, unele intenții de plantare au fost făcute totuși

Nu știu ce copaci au plantat, dar ei îs așa de firavi încît nu prea cred că vor supraviețui.

În afară de copaci avem și niște ”spații verzi” – veceuri pentru cîini și pisici și parcări pentru automobile. Evident că și acestea au rămas fără atenție.

Așteptăm primele ploi, cînd glodul de pe aceste spații verzi se va scurge pe trotuarele proaspăt reovate.

A, nu tăt normal. El deja se scurge

TRECERILE PENTRU PIETONI

Deși strada practic se construiește de la zero, nici urmă de pante pentru pietoni. Drept că bordurele nu au chiar 15 cm, dar oricum sunt suficiente pentru a le reaminiti pietonilor că ei îs niște ratați pentru că nu au mașină.

unicile pante pe această stradă sunt făcute pe porțiunile de trotuar reparate mai înainte de agenții economici din preajmă. Evident că sunt făcut ”din topor”, dar însuși faptul că agenții economici se pricep mai bine la trotuare decît Primăria, pune în gardă.

ȘANTIERUL

Orice proiect de construcție presupune secțiunea ”amenajarea șantierului” – parte a proiectului care presupune descrierea măsurilor de securitate luate de constructor pentru prevenirea accidentelor pe șantier dar și pentru limitarea maximă a scurgerii murdăriilor de pe șantier în spațiul adiacent.

Dar se pare că acest lucru nu este valabil pentru șantierele companiei Delta ACM-93.

Oricine poate intra pe șantier și poate merge chiar pe lîngă excavatoare.  Nici măcar  muncitorii de pe șantier nu poartă cască sau echipament de lucru. 

Pietonii sunt nevoiți să meargă printre gropi și fîntîni de canalizare. Unele chiar fără capac. 

Dacă te împiedici și îți rupi capul – e problema ta. 

***

Deși e foarte lung, în acest material abia de a încăput jumătate din pozele cu încălcări, probleme și lucrări ”de mîntuială” de pe strada Vasile Alecsandri. 

Planificarea intersecțiilor, trecerile pietonale peste carosabil, iluminarea pietonală, rețelele, scurgerile pluviale și multe alte elemente de infrastructură stradală au fost pur și simplu omise în proiectarea și realizarea lucrărilor de reconstrucție a acestei străzi. 

Concluziile făcute de mine în urma acestei plimbări sunt următoarele:

1. Institutul de Proiectare ”Chișinăuproiect” este o insituție depășită de timp. Proiectele lor de reconstrucție și reamenajare a străzilor nu țin cont nici de practicile moderne de design stradal și nici de necesitățile reale ale oamenilor. O stradă care se reamenajează în baza la astfel de proiecte este, din start, un fail.

 

Transmiteți celor de la Chișinăuproiect că în anul 2016, special pentru orașele care se vor europene, există ghiduri de amenajare a străzilor.

Screenshot (1)

proiectele de reamenajare se fac pe calculator, iar în afară de partea tehnică pot fi făcute și așa desene care numaidecît se consultă cu orășenii.

 

2. Compania Delta ACM-93 nu are nici cunoștințele, nici competențele necesare și nici resure suficiente pentru a realiza lucrările de care s-a apucat. Calitatea lucrărilor realizare e foarte proastă iar faptul că ei nu se încadrează nici în timp și nici în buget, denotă că ei nici nu au realizat ce vor avea de făcut. 

3. Primarul General al Chișinăului și Șeful Direcției de Transport și căi de Comunicație care realizează proiectul de eamenajare a străzilor nu au nici cea mai mică închipuire despre cum se fac astfel de lucrări. Iar faptul că ei, în fel și chip, apără compania Delta ACM-93 în loc să o penalizeze pentru neîncadrare în termeni și calitatea proastă a lucrărilor, demonstrează că acest proiect nu e decît o mare spălare de bani pe contul chișinăuienilor. 

Sigur că în urma acestei ”reconstrucții”, strada Alecsandri va arăta mai bine decît pînă acum. Dar o dată ce se fac asemenea investiții se putea mai bine. Mult mai bine. Se putea de proiectat și construit o stradă-model. Ca în Europa.

Dar se vede că o mare parte din banii oferiți de BERD au ajuns nu tocmai la destinație. Pentru că asta e Moldova. 

Please follow and like us:
20

Use Facebook to Comment on this Post

Byvictor

Program post-electoral pentru un oraș pietonal

Acum, după ce Adevărul Istoric a învins în epica luptă cu Mîna Moskovei, putem reveni la problemele neglobale și negeopolitice ale acestui oraș.

În campania electorală am fost plăcut surprins să văd în programele mai multor candidați frînturi de idei despre îmbunătățirea infrastructurii pietonale a Chișinăului. La un astfel de Program chiar am pus și eu umărul.

Dar în mare parte, candidații și mai ales cîștigătorii cursei pentru primăria capitalei sunt tare departe de a avea o viziune de dezvoltare pietonală a orașului. Și nici colegi/consilieri care să se priceapă la asta nu prea au. Așa o situație.

De asta am elaborat un program de dezvoltare a infrastructurii pietonale din Chişinău care ar putea fi preluat de oamenii care prin voia sorţii au de condus acest oraş. Luaţi băieţi. E gratis. 

****

Acum, circulația pietonală în oraș este văzută doar ca un tip de deplasare, iar toate detaliile, aspectele specifice și potențialul vieții urbane nu se iau în calcul. În rezultat, orașul devine incomod pentru majoritatea locuitorilor și pierde profitul care l-ar putea genera infrastructura pietonală.

Program de dezvoltare a infrastructurii pietonale a orașului Chișinău 2015-2019

1. Crearea și adoptarea unei Strategii de dezvoltare a infrastructurii pietonale.

Infrastructura pietonală nu trebuie să fie doar un punct în Strategia Generală de Dezvoltare a m. Chișinău și nici o filă în Planul Urbanistic General. Pentru că altfel acolo și va rămâiine.

Strategia trebuie să definească problema (oamenii n-au pe unde merge!) și să ofere indicatori clari de performanță (metri, metri pătrați, kilometri, om/oră, viteză, flux).  Strategia trebuie să răspundă la întrebarea ”cum facem?”.

2. Crearea unui Departament de Dezvoltare Pietonală în cadrul primăriei.

Pentru că la moment de această infrastructură ”se ocupă” Direcția Transport, Direcția Arhitectură, Direcția Cultură, Spații Verzi, Exdrupo, Întreprinderile locativ-comunale, Preturile, Primarul și oricui nu ii lene. În rezultat avem ”amenajări” de tipul liniei galbene. Acest departament ar răspunde la întrebarea ”cine face?”.

Acum vom răspunde la întrebarea ”ce facem?”. Urmează un set de instrumente:

3. Dezvoltarea rețelei pietonale și a căilor de acces.  

Rețeaua de legături pietonale trebuie văzută ca o grilă unică de itinerare neîntrerupte. Ea trebuie să fie ramificată și confortabilă, astfel ca locuitorii să poată merge din punctul A în punctul B fără să întîmpine bariere și impedimente. Străzile pietonale nu trebuie obligatoriu să însemne străzi unde este interzis accesul automobilelor. Pur și simplu ele trebuie să ofere pietonilor comoditate și siguranță, exact cum le oferă automobilelor.

Căile pietonale trebuie să fie bine conectate la rețeaua de transport public și la centrele de interes public (parcuri, scuaruri, zone de shoping, cafenele, spații publice). Aceste condiții oferă posibilitate oamenilor de a se deplasa prin oraș, pe jos, fără disconfort.

7

4. Dezvoltarea zonelor totalmente pietonale.

Străzi de tipul ”A. Diordiță” sunt necesare pentru un oraș. Dar ele trebuie să fie conectate la sistemul de transport public și la rețeaua de căi pietonale. Iar locația lor trebuie să fie acolo unde în mod natural apar zone de comerț, cultură, divertisment.

5. Asigurarea accesului persoanelor cu necesități speciale pe străzi.

Oamenii în cărucioare, mamele cu copii și cărucioare, persoanele cu disfuncții locomotorii, persoanele în etate și chiar oamenii cu bagaje suferă foarte mult din cauza barierelor și impedimentelor de pe străzi. De asta ei preferă să stea acasă, iar fiecare ieșire în oraș este pentru ei o aventură periculoasă care poate avea consecințe grave. Este absolut necesar de transformat trotuarele, trecerile pietonale și transportul public astfel încît persoanele cu nevoi speciale să se simtă locuitori cu drepturi egale ai acestui oraș. Orașul trebuie să fie accesibil și comod pentru toți.

6. Amenajarea trotuarelor din oraș conform normelor tehnice.

Normele de proiectare prevăd o lățime a trotuarului nu mai mică de 2 metri pentru zonele locative. Pentru străzile medii  (Pușkin, Bodoni, Mateevici) – lățimea trotuarului trebuie să nu fie mai mică de 4,5 metri. Pe străzile mari (Russo, Dacia, Decebal, Mircea cel Bătrân) trotuarele pot ajunge și la 6-7 metri lățime. Acești parametri nu includ băncile, stațiile, boxele de publicitate, semnele de circulație. Doar acest punct realizat va face orașul mult mai accesibil iar circulația mai ușoară.

2

7. Controlul strict al calității pavajului.

Pe trotuarele bine proiectate și calitativ amenajate nu trebuie să apară băltoace și gropi. Trotuarele trebuie să aibă scurgere iar pavajul trebuie să fie rezistent și frumos asortat. Apa de ploaie de pe acoperișuri nu trebuie să se scurgă pe trotuar. Țevile de scurgere trebuie încadrate în trotuar, în colectoare speciale. În locuri cu trafic pietonal intens nu se poate de pus pavaj mărunt și reliefat. Bordurele trebuiesc ridicate mai sus decît solul, pentru a preveni scurgerea țărânei. Și multe alte detalii care au nevoie de un control strict al autorităților municipale.

8. Securizarea trecerilor pietonale.

Din cauza trecerilor pietonale prost amenajate, anual în Chișinău sunt uciși peste 50 de pietoni iar alții 1200 ramîn traumați. Asta e foarte mult și de asta trebuie să asigurăm securitatea deplasării pietonilor.

Pentru asta au fost inventate metode simple dar eficiente: treceri pietonale la nivel cu trotuarul la distanțe de 50-150 de metri, stîlpi de protecție de-a lungul trotuarului, stații comode și ușor accesibile, semafoare cu chemare manuală, iluminarea zebrelor, insulițe de refugiu și multe alte elemente de securitate pietonală.

9. Măsuri de calmare a traficului și reducere a vitezei

Numărul mare al accidendelor cu pietoni se datorează mai ales vitezei de circulație a automobilelor prin oraș. Pentru a determina șoferii să scadă viteza în zonele cu risc sporit de accidente civilizația a inventat medote speciale. Străzile pot fi reproiectate și amenajate astfel încît șoferii să scadă involuntar viteza.

foto de pe: mymaster.livejournal.com

10. Interzicerea totală a parcărilor pe trotuare. Trotuarul nu este un loc pentru mașini exact așa cum masa nu este un loc pentru picioare. Și proprietarii de automobile trebuie să înțeleagă asta foarte clar.

11. Îndepărtarea maximă a fluxurilor și concentrațiilor de automobile. 

Șosea de centură, pasaje subterane, tuneluri, izolarea fonică a străzilor, redirecționarea fluxurilor de transport din centru, interzicerea accesului automobilelor în centru sunt instrumente eficiente pentru îndepărtarea zgomotului, poluării chimice și vizuale din zonele pietonale.

așa ar putea arăta bd. Ștefan cel Mare dacă pietonii ar avea prioritate în oraș.

12. Crearea standardelor unice pentru elementele infrastructurii urbane.

În oraș, frumusețea nu înseamnă doar arhitectură și parcuri. Toate elementele mediului urban constituie un întreg – mediul vizual al orașului. La moment, foarte multă lume decide cum trebuie să arate spațiul urban: primarul, arhitecții, pretorii, șefii de direcții, constructorii, șefii de șantier, șefii de întreprinderi locativ-comunale. Toți se pricep la design urban. De asta avem semne de circulație pentru autostradă pe o stradă pietonală, indicatoare de străzi pe țevi de aluminiu și bănci din “угольник”-uri.

Este strict necesar de elaborat un stil comun pentru toate elementele infrastructurii urbane. Trebuie de definit foarte clar cum trebuie să arate un felinar, un capac de canalizare, o bancă, un stîlp de protecție sau un gazon.

13. Crearea zonelor de odihnă la fiecare 500-800 metri de cale pietonală

Pentru comoditatea pietonilor, la anumite distanțe trebuie să fie amenajate zone în care să te poți așeza pe o bancă, la umbră, lîngă o zonă verde sau un obiect de artă. Cei tineri nu observă necesitatea acestor zone. Dar întrebați de rudele în etate, cîte bănci sunt pe drumul lor de acasă pînă la policlinică sau piață. O să vedeți că o să vă spună exact. Pentru că ei au nevoie de ele.  în același timp, astfel de zone fac traseele pietonale mai interesante, mai atractive și mai comode.

14. Veceuri publice

În Chișinău nu avem veceuri publice aproape deloc. Dar ele trebuie să existe și să asigure maximum de confort (apă caldă, acces pentru cărucioare, curățire automată). Veceurile publice ale unui oraș demonstrează cît de mult le pasă autorităților de oameni.

15.  Elaborarea și realizarea unui program de curățire a gunoiului vizual:

În Chișinău nu este loc care să nu fie acoperit de un panou publicitar. Nu este o clădire pe care să nu atîrne măcar o tăbliță cu reclamă.  Iar străzile aglomerate seamnănă cu niște pături cîrpite din petici multicolore.

În mediu, în locurile mai aglomerate, toate imaginile publicitare acoperă cam 50% din suprafețe. Nu poți vedea clădirile, nu vezi automobilele de după lightbox-uri, șoferii nu văd pietonii, turiștii nu găsesc denumirile străzilor după placatele cu ”aur”, ”exchange” și ”xerox”.

foto: puerrtto.livejournal.com

Autoritățile locale trebuie cît mai urgent să elimine acest gunoi vizual și să elaboreze un brandbook pentru reclama pe fațadele clădirilor. De bilboard-uri și ecrane LED vă dați seama și singuri cred.

****

Partea bună a infrastructurii pietonale este că ea nu are nevoie de investiţii foarte mari. În schimb investiţiile se recuperează foarte repede din contul creşterii fluxului de oameni pe străzi şi a consumului pe care il generează pietonii.
În schimb această infrastructură are nevoie de foarte multă atenţie. Ca să o faci corect trebuie să faci cercetări, măsurări, observaţii. Nu o poţi planifica stînd în birou. Infrastructura pietonală e mai mult sociologie şi antropologie decît arhitectură şi construcţii.
Dacă vrem să avem un oraş european, mai devreme sau mai tîrziu va trebui să dezvoltăm infrastructura pietonală. Şi mai bine mai devreme, decît mai tîrziu 🙂
 
Please follow and like us:
20

Use Facebook to Comment on this Post

Byvictor

”Chișinăul european” – o viziune de dezvoltare

Într-un oraș, un spațiu public care stă degeaba, mai devreme sau mai tîrziu este ”prihvatizat” și acolo apare vre-un mall, centru de oficii sau benzinărie cu salon auto. Pentru că dacă municipalitatea nu are o viziune de dezvoltare a spațiilor publice – băieții șmecheri o au.

Există în Chișinău o zonă supermare și supercentrală care deja de ani buni stă în paragină. Și dacă nu se va elabora un concept de dezvoltare a acesteia o să ne trezim acolo cu apartamente, oficii, spălătorii auto și alte lucruri specifice urbanismului chișinăuian.

Este vorba de zona din perimetrul străzilor București, Tighina, Mateevici și Ismail. Aici avem trei obiecte ”problematice” dar cu potențial de valorificare: Stadionul Republican, Căminele și Casa de cultură USM și Penitenciarul Nr. 13.

Stadionul Republican

Stadionului Republican care stă în paragină din 2007 (merci, Domnule Tarlev!), ca o pată neagră pe obrazul oraşului. Autorităţile nu au bani nici măcar pentru proiectarea viitoarei arene. În locul pistelor de atletism şi al terenului de fotbal stau mormane de gunoi, printre care bat mingea copiii din cartier.

Așa arăta cîndva cel mai mare stadion din țară

Așa arată acum

Inițial, autoritățile au promis să construiască un nou complex polivalent. Ulterior, Federaţia de Fotbal a cerut să fie construit un stadion doar pentru fotbal. În toată această perioadă circulau zvonuri că aici va fi înălţat un cartier locativ sau chiar o ambasadă.

Din fericire, Ministerul Tineretului și Sportului a reușit să găsească un alt loc pentru construcția unui stadion național. Dar lotul unde se află ruinele fostului Stadion Republican deja este ciopîrțit de diferiți agenți economici.

Deși terenul se află la balanța MTS, din cele 5,2 ha au rămas doar 4,7 iar tocmai 13 agenți economici sunt în litigiu pe marginea acestor terenuri. E suficient să vedem ”construcțiile” din intersecția străzilor București și Tighina ca să ne imaginăm ce soartă va avea întreg terenul.

Căminele și Casa de Cultură USM

Căminele 1,2,3 și 4 ale USM au fost construite prin anii ’50 ai secolului trecut. De atunci, aceste clădiri nu au avut parte de reparație și modernizare. Deși conducerea universității se lăuda anul trecut că aceste edificii vor fi modernizate, pînă acum nu se vede nici urmă de lucrări.

În afară de cămine și casa de cultură în acest perimetru se află sediul Comisariatului General de Poliție Chișinău o clădire a căruia este și monument de importanță locală (1) și o clădire care degradează (2).

Liniile roșii arată care ar putea fi drumurile de circulație prin zonă care ar putea interconecta curtea internă a acestor blocuri cu străzile de pe perimetru. La moment, curtea este practic închisă și în ea nu stau nici măcar studenții din cămine. Dacă ar fi deschis accesul și curtea ar fi amenajată, ea ar putea deveni o zonă pietonală ideală.

Chiar dacă au niște condiții de trai mizerabile, pe din afară căminele arată binișior

Dar cel mai interesant în această zonă este curtea internă între cele patru cămine. Așa arată curtea lîngă gardul bazinului USM.

Din curte clădirea (2) pare ok. Aici își are sediul o Federație sportivă.

Dar arată deplorabil în față, din str. Bernardazzi

Dar revenim la curtea internă. Cum îs căminele așa și curtea.

Deși e liniște, verde și frumos, administrația USM nu poate pune în valoare această curte

În schimb boschetarii o folosesc cu succes. Imi poate explica cineva ce-i cu metalolomul ista? De ce nu se poate elibera de gunoi? De ce nu pot fi puse niște bănci și niște felinare?…

Astfel de porți împiedică circulația între străzile Kogîlniceanu și Bernardazii și transformă spațiile interne în jungle sălbatică.

La stînga e blocul Comisariatului, înconjurat cu sîrmă ghimpată (să nu-i fure nimeni probabil), în dreapta – junglele USM. Imaginați-vă aici un gazon și niște felinare și niște bănci pe care studenții ar putea să-și citească cărțile…

În fața căminelor nu e cu mult mai bine. Gunoi nu este dar nici bănci sau felinare nu găsim.

Penitenciarul Nr. 13

Penitenciarului Nr.13 se află lîngă locul unde cîndva era cetatea închisorii din Chișinău

Clădirea arăta destul de impunător între 1918-1940

Acum ea arată așa

Acum clădirea și terenul aparțin Ministerului Justiției și găzduiește renumitul Penitenciar Nr.13 din Chișiănu. Dar el în curînd va fi mutat în afara orașului, la Goian, unde va fi construit un penitenciar modern.

Eu nu am reușit să aflu ce planuri are Ministerul Justiției pentru această clădire. Unele zvonuri spun că dl. Ministru Efrim ar vedea acolo viitorul Palat al Justiției, pentru care UE a oferit și bani. Efectiv, asta ar însemna un edificiu cu multe etaje și multe încăperi. Dar construcția unei clădiri cu asemenea specific ar presupune demolarea totală a actualului edificiu al penitenciarului.

Chiar dacă nu prezintă mare valoare istorică, această clădire face parte din imaginea arhitectonică a orașului iar Directorul Agenției de Inspectare și Restaurare a Monumentelor spune că va insista ca edificiul să fie păstrat, restaurat și pus în valoare.

În locul Ministerului Justiției aș vinde acest teren și aș construi Palatul Justiției într-o zonă a orașului în care un asemenea edificiu modern s-ar încadra perfect din punct de vedere al designului cît și al infrastructrurii necesare (trafic, locuri de parcare). La Botanica undeva.

Zona ”Chișinăul european”

Dacă municipalitatea noastră ar putea gîndi strategic, ea ar putea crea un concept de joncțiune a acestor trei zone, plus teritoriul alăturat, astfel încît să fie creat un spațiu public urban care să cuprindă tot de ce are nevoie centrul orașului Chișinău: mini-parc, parcare subterană, pistă pentru cicliști, teren de sport, centru comercial în aer liber, zonă pietonală și toată infrastructura adiacentă (cafenele, magazine, zone de divertisment, etc).

Astfel, zona ar cuprinde spațiile Stadionului Republican (1), Comisariatului de Poliție (2), Căminelor USM (3) și Penitenciarului 13 (4). Și toate ar putea fi interconectate conform schemei:

Nu trebuie de demolat clădiri, nu trebuie de construit mega-construcții. Trebuie doar de amenajat. Evident, în parteneriat public-privat. Și în perspectivă, această zonă poate fi unită cu zona cimitirului Armenesc și Memorialului, care deja sunt un fel de zone de odihnă 🙂

Și așa, în perimetrul străzilor V. Alecsandri, Pan Hapippa, Ismail și București am putea avea un mini- Manhattan. Vă dați seama cu cît ar crește valoarea proprietăților voastre aflate în preajma acestei zone, stimați businessmani?

Și așa am putea obține un spațiu urban închegat, multifuncțional și eficient, în care oamenii să poate face sport, shopping, plimbări cu cînii, plimbări cu bicicleta, să stea la o cafea sau orice altă ocupație demnă de un orășean.

Zona ar putea deveni un exemplu, un model de organizare urbană. Și încet, încet de la ea ar porni valorificarea cartierelor adiacente dintre străzile Mateevici, Bernardazzi, Sciusev, Kogîlniceanu, București, Tighina, Bulgară, Alecsandri, V.Pîrcălab pînă la Pușkin sau Bodoni.

Și Chișinăul ar putea încet, încet să se trasnforme într-o capitală europeană.

***

Da, aici sunt un milion de probleme. Da, sunt interese, bani, neamuri, partide. Da, loturi private. Da, nu-s bani. Da, e greu. Da, nu e numaidecît să fie exact așa cum am desenat mai sus. Dar e posibil!

Asta e doar una din multele proiecte posibile pentru modernizarea acestui oraș. Pentru că fără astfel de proiecte dezvoltarea unui oraș e imposibilă. De la Barcelona la Bogota, toate orașele au mers pe acest drum.

Trebuie doar viziune, dorință de schimbare și dragoste pentru orașul tău.

Please follow and like us:
20

Use Facebook to Comment on this Post