Tag Archive spații publice

Byvictor

Scrisoare deschisă către Monica Babuc

Stimată Doamnă Ministru,

Am ales să mă adresez dumneavoastră în speranța că încă mai există o posibilitate să prevenim apariția unui conflict din care nu va avea de cîștigat nici orașul Chișinău și nici cultura din Republica Moldova. 

După cum știți, noi, un grup de cetățeni ai orașului Chișinău am venit cu inițiativa de a renova și dota pentru utilitate publică Scuarul Ghibu, situat între Ambasada României și Muzeul Național de Arte al Moldovei. 

Nu vom ascunde că am făcut acest pas fiind conștienți de faptul că dl. Tudor Zbîrnea, directorul Muzeului, a venit cu ideea și demersurile decesare pentru preluarea acestui spațiu public și construcția unei clădiri pentru necesitățile Muzeului. Ba chiar vă spunem deschis că am inițiat acest proiect de renovare anume ca să existe o alternativă proiectului domnului Zbîrnea. Și o să explicăm de ce am mers la acest pas. 

Este un lucru evident că orașul Chișinău, și mai ales centrul istoric al orașului, este supus ultimii ani unui proces fără precedent de construcție. Nu ar fi o problemă dacă această construcție nu ar fi haotică, sporadică și, foarte des, nu ar veni în contradicție cu legea, principiile de planificare urbană și cu bunul simț. 

Datele statistice arată că din cele 977 de monumente existente în Chișinău la începutul anului 2001, din cauza nerespectării legislaţiei, 254 din ele au avut de suferit. Starea patrimoniului în Centrul Istoric al Chișinăului este și mai gravă. 80 de monumente arhitecturale au fost demolate, dintre care 36 în perioada 2006–2012. 

Însă într-o stare la fel de gravă se află și spațiile publice din centrul istoric al orașului. Chiar dacă ele nu reprezintă monumente  de arhitectură propriu-zise, aceste spații sunt parte inseparabilă a țesăturii urbane și în combinație cu clădirile, formează mediul urban al orașului.

Și dacă mai există instituții și legi care apără monumentele istorice, spațiile publice verzi și scuarurile din oraș nu beneficiază de o astfel de protecție. Din acest motiv ele sunt supuse unei presiuni și mai mari din partea celor care vor să își extindă posesiunile.

Agenții economici privați, instituții publice, companii de construcții – cu toții tind să își soluționeze problemele insuficienței de spațiu din contul spațiului public urban. Astfel, pas cu pas, scuar cu scuar, trotuar cu trotuar, orașul este împînzit de clădiri și anexe, terase, gherete și parcări care devorează spațiul public urban ca un cancer. Acest fapt a fost recent confirmat chiar de Prim-ministrul Pavel Filip în apelul său de a curăța Grădina Publică Ștefan cel Mare de gherete. 

Anume ca să prevenim lichidarea scuarului din fața teatrului A. P. Cehov am inițiat în anul 2014 proiectul de renovare a scuarului. Cînd am fost la dvs în audiență dvs. m-ați asigurat că Ministerul Culturii este pentru păstrarea spațiilor publice și  personal mi-ați sugerat să extindem proiectul nostru pe toată suprafața scuarului, pentru a preveni preluare acestei părți de către centrul comercial din vecinătate. Atunci am simțit că Ministrul Culturii Monica Babuc este un partener de încredere a societății civile care luptă pentru păstrarea spațiilor publice și a centrului istoric din Chișinău, iar suportul dvs ne-a fost de mare ajutor în salvarea și recuperarea acestui scuar pentru utilitate publică. 

Spre regret, în situația cu scuarul Ghibu, dvs ați luat o poziție diametral opusă, semnînd cererea prealabilă din 23.08.2017 în care solicitați Consiliului Municipal Chișinău să își anuleze propria decizie din 26.07.2017 prin care a abrogat propria decizie de transmitere a terenului scuarului Ghibu în proprietatea Muzeului de Arte. De asemenea poziția dvs a fost clară în cadrul ședinței Consiliului Național al Monumentelor Istorice, cînd dl. Sergius Ciocanu a transmis membrilor ”solicitarea conducerii ministerului” de a respinge proiectul de renovare a scuarului pînă la soluționarea conflictului în instanță.  

Vă înțeleg, Doamnă Ministru, grija și suportul pentru o instituție culturală de primă importanță pentru cultura din Republica Moldova. Însă presupun că dvs ați fost indusă în eroare, iar situația v-a fost prezentată doar din perspectiva dlui. Tudor Zbîrnea. 

Desigur, este foarte important ca Muzeul Național de Arte să aibă suficient spațiu pentru expoziții și pentru activitățile terțe specifice unui muzeu. Însă cît de logică este construcția unei clădiri noi, din contrul unui scuar public, o dată ce în orașul Chișinău există mai multe clădiri istorice care pot fi folosite în calitate de sedii/filiale/depozite și galerii pentru Muzeul de Arte?  

Chiar ministerul Culturii nu ar putea transmite în gestiunea Muzeului de Arte clădiri precum Conacul urban al familiei Donici (str. Mitropolit Bănulescu-Bodoni colț cu str. 31 august), Vila Urbană Herța (Ștefan cel Mare, 115), Vila Urbană Kligman (Ștefan cel Mare, 113) sau alte clădiri istorice care, la moment, nu sunt valorificate și degradează? Sunt sigur că pot fi identificate multiple soluții care ar oferi Muzeului spațiul de activitate necesar și, totodată, ar păstra intact scuarul Ghibu.

Este regretabil că directorul unei instituții de cultură de talie națională, a decis să soluționeze problemele instituției din contul celui mai neportejat și sensibil element urban – spațiul public verde. Noi considerăm această decizie nedemnă de un om de cultură, așa cum ea contravine culturii urbane de dezvoltare și protejare a spațiului public. 

De asemenea, este foarte trist că Ministerul Culturii – o insituție de stat care are misiunea să promoveze și să apere cultura și centrul istoric al orașului Chișinău, intenționează să inițieze un proces de judecată cu administrația publică locală pentru a prelua un spațiu public urban și a construi ceva acolo. Astfel de practici sunt pe larg utilizate numai de către ”developerii” și companiile de construcții care nu se deosebesc prin scrupule și prin grija pentru patrimoniul național.

Prin urmare, vă cerem cu mare speranță să reveniți asupra acestei probleme și să examinați posibilitatea identificării unei soluții din care să aibă de cîștigat Muzeul de Arte, locuitorii orașului Chișinău dar și Cultura din Republica Moldova. 

Doamnă Ministru, prin intermediul acestei scrisori vreau să vă asigur că grupul nostru de inițiativă este foarte serios intenționat în privința păstrării și reabilitării scuarului Ghibu pentru utilitate publică și noi vom folosi toate instrumentele pe care ni le pune la dispoziție un stat democratic, de la apărarea drepturilor în judecată pînă la proteste și acțiuni de squatting. 

Indiferent de planurile Muzeului sau ale Ministerului Culturii, noi vom continua renovarea și amenajarea Scuarului Ghibu și vom face tot ce ne stă în puteri ca să păstrăm acest spațiu public pentru generațiile viitoare de chișinăuieni.

Sperăm foarte mult să vă regăsim în rîndurile noastre, stimată doamnă Ministru al Culturii. 

Cu respect, 

Victor Chironda.

Please follow and like us:
20

Use Facebook to Comment on this Post

Byvictor

Fumatul în spații publice deschise. Studiu de caz: Scuarul Cehov

După ce în Scuarul Cehov a fos amplasat mobilierul urban (felinare, bănci, coșuri pentru gunoi) am urmărit cum interacționează oamenii cu acest spațiu pentru a vedea ce se poate de îmbunătățit în astfel de proiecte de amenajare a spațiilor publice.

În mare parte, pe timp frumos, oamenii utilizează băncile pentru a se odihni, a sta de vorbă sau a face o pauză în drumul lor.

2015-09-03 12.33.16

Dar am observat și cîteva situații-problemă, în care amenajarea scuarului nu coincide cu necesitățile oamenilor.

Una dintre aceste probleme este fumatul. Mai bine spus, consecințele acestuia. Din cauza lipse unui loc special amenajat pentru fumat, mobilierul urban și spațiul din jurului lui are de suferit.

Oamenii se așează pe bancă aprind o țigară, o fumează și…

Din lipsa de scrumiere speciale și din teama de a nu declanșa un foc, oamenii sting mucurile de țigară de coșurile de gunoi, de felinare, de bănci și le aruncă pe jos. După asta spațiul arată cam așa:

Desigur că periodic măturătorii teatrului strîng acest gunoi dar el reapare imediat. Cu mobilierul amenajat scuarul este un loc atrăgător pentru toți fumătorii din preajmă.

Asta desigur ne bucură dar trebuie să ne gîndim și la oamenii care nu fumează. Mucurile aruncate pe jos și în urnele de gunoi generează un miros specific dar și o priveliște tristă.

****

Recent, prin legea Nr. 124 din  29.05.2015,  legea privind controlul tutunului a fos înăsprită, și ea prevede nemijlocit că fumatul în astfel de spații publice precum Scuarul Cehov este interzis.

Codul contravenţional al Republicii Moldova „Articolul 911. Încălcarea legislaţiei privind controlul asupra plasării pe piață și consumul produselor din tutun.

Alineatul 18: Fumatul în mijloacele de transport public, în mijloacele de transport private în care se află minori, sub acoperișul staţiilor de transport public, în parcurile de distracții şi pe terenurile de joacă pentru copii, pe stadioane, arene, în pieţe şi alte spaţii publice deschise pe durata evenimentelor publice distractive sau de alt gen se sancţionează cu amendă de la 50 la 70 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice.”

Băieții au făcut și un infografic la temă:

autor: Rodion Gavriloi

Legea are intenții bune însă știm cu toții că aplicarea acestea e o problemă în Moldova. Deși Scuarul Cehov este un loc unde conform legii, fumatul nu este permis, nu e clar cine trebuie să se ocupe de asta. Teatrul? Primăria? Cine va amenda fumătorii? Poliția?

În același timp, nu putem priva fumătorii de dreptul de a se odihni în scuar. Ei ar putea să se retragă undeva să fumeze dar în apropiere nu există spații special amenajate pentru fumat. Și cine ar trebui să le amenajeze tot nu este clar.

Eu nu cred în ”soluții” de tipul interziceriilor. Nu poți tăia capul care te doare. Dar în schimb poți stimula pozitiv oamenii să folosească anumite instrumente, locuri speciale pentru fumat pentru a nu deranja pe nefumători.

Așa cum multe lucruri nu sunt clare cu aplicarea legii antitutun iar o soluție oricum trebuie identificată, am putea să găsim o soluție care să împace capra cu varza.

Într-un colț al scuarului este un loc unde am putea amenaja un loc special pentru fumat. Acolo până recent au fost amplasate tomberoanele de gunoi ale centrului comercial Sun City, dar la solicitarea noastră ei le-au evacuat.

Acum acolo a rămas un spațiu murdar și urît care va trebui să îl amenajăm.

În multe orașe din lume există astfel de spații special amenajate pentru fumători. Cu scrumiere speciale cu nisip sau apă pentru stins țigara, cu marcaj special, cu tablouri informaționale și informație despre dauna fumatului. Iată doar cîteva exemple:

Ele pot fi foarte simple

Theme Park Review, Orlando, FL, USA

mai complexe

Yishun, Singapore

mai minimaliste

Glasdon, UK

mai sofisticate

Tokio, Japonia

Indiferent de complexitate, aceste zone trebuie să aibă cîteva elemente obligatorii: să fie amplasate într-un loc mai ferit, să fie delimitate cu marcaj special și acolo să fie amplasate scrumiere:

Căutind înformație la această temă am observat că cele mai multe poze cu spații special amenajate pentru fumat sunt din Singapore. Orașul unde amenda pentru fumatul în afara locurilor special amenajate ajunge la 1000 de dolari.

În Chișinău nu am văzut nici un spațiu amenajat special pentru fumători. Iar atîta timp cît acestea nu există, nu avem decît să ne mirăm că ei fumează pe unde apucă. Iar dacă ar exista, ar fi foarte ușor să le răspundem la întrebarea lor tupeistă ”Da unde să fumez?”. Și poate și orașul ar fi mai curat.

 

Please follow and like us:
20

Use Facebook to Comment on this Post

Byvictor

O nouă viață pentru scuarul teatrului Cehov

Exact un an în urmă, la concursul de idei din cadrul Cuptorului Blogosferic, o echipă de bloggeri (din care făceam parte și eu) a propus o idee de reamenajarea a scuarului din fața teatrului rus ”A.P. Cehov”, aflat la intersecția străzilor V. Pârcălab și Mitropolit Varlaam. La moment el arată cam așa:

Atunci  ne-am gândit să amenajăm un loc în care locuitorii orașului să poată petrece timpul în regim offline, să socializeze, să comunice, să se simtă bine:

Atunci inițiativa nu a acumulat suficiente voturi pentru a cîștiga în concurs, pierzînd în fața ”legii 2%”. Acest poll arată clar care sunt prioritățile noastre și capacitatea de mobilizare a cofibrăikurilor 🙂

***

Dar poate că așa a fost mai bine.

Atunci ideea era necoaptă și implementarea ei imediată și nepregătită o putea compromite. Pentru că ”amenajarea” este un cuvînt cu semnificație destul de largă iar realizarea proastă a ideilor bune este o practică des întîlnită în acest oraș.

Pentru a nu merge pe calea ”străzii” pietonale, cînd dintâi se face apoi se gîndește, am decis să analizăm și să planificăm foarte bine lucrurile, astfel încât amenajarea scuarului Cehov să fie un model pentru astfel de acțiuni.

Mai ales că scuarul Cehov are un precedent. În anul 2012, un grup de tineri artiști au făcut curăţenie în Scuarul Teatrului Cehov din Capitală. Intenția lor era  să transforme Scuarul într-un spaţiu public atractiv pentru locuitorii Capitalei.

După cum putem observa, deși a fost curățit de gunoi și pictat, Scuarul nu a devenit mai atractiv pentru chișinăuieni. Acolo nu se adună nimeni, oamenii merg ”în treacăt”, nimeni nu se oprește, nu se așează, nu socializează.

Curățenia e un lucru bun dar insuficient pentru schimbarea percepției oamenilor despre un spațiu. Din cauza mai multor elemente, oamenii nu percep acest spațiu drept unul care să îi predispună să se oprească acolo și să interacționeze. Pentru că el arată cam așa:

****

În toată această perioadă eu am încercat să înțeleg de ce oamenii în unele spații publice se simt comod iar în altele nu? De ce în unele locuri ei se opresc iar prin altele merg în treacăt? Care sunt elementele care fac un spațiu public, o zonă urbană să fie populată de oameni?

În articolele mele precedente am încercat să descos această problemă. Cel mai mult am scris despre asta aici, aici și aici.

În urma sutelor de materiale citite la temă și a observațiilor spațiilor urbane din Chișinău, am înțeles că între cum trăiesc oamenii și cum acționează și gîndesc este o strînsă legătură. Cu alte cuvinte omul face spațiul iar spațiul face omul.

Eu cred în faptul că spațiile urbane amenajate corect ar stimula creșterea nivelului de cultură și civilizație a chișinăuienilor. Amenajînd un spațiu, setînd niște reguli de comportament și avînd grijă ca oamenii să le respecte poți ”educa” oamenii care îl populează. Psihologii numesc asta ”Influenţele situaţionale în transformarea comportamentală a individului.”

Reieșind din această ipoteză, eu am încercat să identific acele elemente care fac din scuarul Cehov un spațiu neprietenos, în care oamenii nu vor să ”trăiască”. Cele mai importante sunt acestea:

Problema 1: Parcările

Din cauza mașinilor parcate ILEGAL pe trotuar pietonii percep acest spațiu drept unul destinat automobilelor. Din cauza mașinilor parcate oamenii evită această zonă. Pentru că pur și simplu e imposibil să mergi pe trotuar. Iar acei care au drum pe aici, sunt nevoiți să meargă prin asta:

IMG 20140321 01002

sau chiar asta:

IMG 20140321 01000

Parcările pe perimetrul scuarului, de-a lungul străzilor Varlaam și Pârcălab ”inchid” spațiul, creând o cutie care nu permite accesul oamenilor în această zonă.

Există o singură metodă eficientă împotriva parcărilor ilegale – separarea fizică a trotuarului prin stîlpi ornamentali de protecție. Civilizația umană încă nu a inventat un instrument mai eficient pentru lupta cu oamenii fără obraz.

Problema 2: Lipsa băncilor

Ca pietonii să poată aprecia spațiul ei trebuie să se oprească din mersul lor grăbit și să ”simtă” spațiul în care se află. După deschiderea zonei de peretele de automobile urmeză ca oamenii să aibă posibilitatea să se oprească și să se așeze undeva. Astfel, este strict necesară amplasarea unor bănci în scuar.

Cel mai bun loc pentru primele scaune ar fi acesta:

De-a lungul pavajului, sub umbra copacilor, pietonii ar putea să se oprească și să se așeze. Să se odihnească un pic și să perceapă la nivel inconștient că ”aici este un loc sigur și comod”.

Oamenii au nevoie de bănci, scaune și parapete  pentru așezat

apăsați pe imagine ca să citiți un material interesant de Ion Grosu, despre zonele verzi din oraș

Problema 3: Iluminarea

Iluminarea este inca un lucru extrem de important petru crearea atmosferei de comoditate și securitate. Scuarul are două felinare care nu funcționează. Unul la marginea străzii

1082720 578748305497285 247520741 n

și unul între copaci

1079269 578747918830657 36485336 n

Chiar dacă ar lucra, două felinare pentru un astfel de spațiu e puțin. Sunt necesare cîteva felinare de-a lungul străzilor Varlaam și Pârcălab, plus cîteva în zona băncilor.

Iluminarea la nivelul pietonului este absolut necesară pentru un spațiu în care se vrea ca lumea să se simtă confortabil. Lumina stîlpilor de 10 metri nu este suficientă pentru a crea o zonă de comfort și securitate pentru pietoni.

Fără eliminarea acestor trei probleme de structură, este inutilă orice amenajare estetică și vizuală a zonei. Pentru că oamenii pur și simplu nu o vor ”popula”.

Ce putem face?

Echipa noastră de inițiativă a elaborat un proiect de amenajare a scuarului Cehov. Proiectul este împărțit pe etape. Prima etapă se focusează pe depășirea problemelor cu parcările, băncile și iluminarea.  Proiectul trebuie discutat cu administrația teatrului, cu Primăria și mai ales cu locuitorii orașului.

O imagine din schițele de amenajare a scuarului în calitate de teaser 🙂

Astfel, ne propunem să organizăm o prezentare publică a proiectului, unde pot veni toți cei care sunt interesați de această idee, ca să discutăm și să vedem cine, cum și unde se poate implica.

Întîlnirea va avea loc sâmbătă,  9 august, ora 15:00, chiar în scuarul Teatrului ”A.P. Cehov”.

Ne vedem acolo 😉

****

Aici puteți vedea o analiză mai detalizată a problemelor scuarului.

Please follow and like us:
20

Use Facebook to Comment on this Post