Tag Archive primărie

Byvictor

Adevărul despre Parkleistystem, compania-fantomă care va gestiona parcările cu plată din Chișinău

După cum știți, Primăria Chișinău vrea să organizeze un sistem de parcări cu plată în Chișinău. Vreau să spun din start că eu susțin crearea parcărilor cu plată în oraș, însă ceea ce face Dorin Chirtoacă și subalternii săi cu acest proiect altfel decît jaf la drumul mare nu poate fi numit.  Aici și aici puteți citi toată istoria.
 
În acest video am arătat cum pe adresa indicată pe saitul oficial al EME Parkleitsystem nu există nici urmă de așa companie.
 
 
În comentariile la acestă postare de pe facebook puteți vedea o serie de mini-investigații făcute de oamenii care pricep la saituri, din care reiese că și saitul oficial al companiei este o perdea de fum. O companie serioasă, cu experiență și nume pur și simplu nu poate avea așa sait. 
 
 
Din informația disponibilă pe internet putem găsi următoarele. EME Parkleitsystem GmbH are ca fondatori următoarele companii:
 
1. Gesellschafter
Firma WCA Holding Company Ltd.
Firma (Ausland)
Anteil: 44,40%2.
 
2. Gesellschafter
Firma EME Holding GmbH
Gesellschaft m.b.H.
Anteil: 29,60%3.
 
3. Gesellschafter
Firma Desonia Investments Ltd.
Firma (Ausland)
Anteil: 26,00%
 
Cu ajutorul unor oameni de bună credință am găsit și niște informație despre aceste trei companii.
 
 
 
 
După cum vedem, toate trei sunt înregistrate pe teritoriul unor centre financiare offshore. Asta înseamnă că dacă Parkleistystem face niște profit, el este repartizat către fondatori. Și pe urmă du-te și îi caută cine îs ei și unde sunt banii. 
 
Cred că aceste trei puncte sunt suficiente ca să pună la dubii oportunitatea semnării unu Partenerit-Public-Privat cu o asemenea companei și să argumenteze rezilierea contractului semnat în 2015. Iar Procuratura și CNA cred că ar putea găsi și mai multe argumente, dacă ar vrea desigur. 
***
 
Parkleitsystem se traduce din germană ca și ”park guidance systems”. Din cauză că ei scriu cuvintele lipite asta sună a denumire de firmă. În română denumirea acestei companii dubioase ar suna ca și ”SRL Sisteme de ghidare de parcare”. Însă asta nu e decît un set de utilaje și sisteme automatizate folosite la amenajarea parcărilor și parcajelor. 
 

 

acesta nu e photoshop. e un semn rutier adevărat.

 

acesta tot e un semn rutier adevărat

 
Există sute de companii care vînd așa utilaje și prestează servicii de instalare și gestionare a acestora. Pentru asta o administrație locală nu are nevoie să încheie contracte de PPP, să le dea locuri de parcare pe 25 de ani sau să împartă cu ele profitul. 
 
Primăriile pur și simplu formează o structură subordonată care se ocupă de gestionarea parcărilor cu plată și cumpără de la astfel de companii utilajele necesare: panouri informative, bariere, sistem electronic de deservire, parkomate, aparate de plată, aplicații online de plată, aparate de blocare a roților și alte utilaje necesare.
 
Ceea ce face acum Primăria Chișinău e ca și cum în loc de Întreprinderea Municipală ”Spații Verzi” ei ar da toate spațiile verzi din oraș unei companii private ”în gestiune” iar aceasta ar lua bani de la oameni pentru utilizarea parcurilor. E nonsens.
 
Eu am căutat orașe în care au fost implementate astfel de modele dar nu am găsit nicăieri. Peste tot parcările cu plată sunt în gestiunea directă a Primăriei, ori în cadrul Direcției de Transport, a Direcției Comunale, a Preturilor sau a Poliției Locale (acolo unde ea există).
 
De exemplu în Viena parcările sunt gestionate în cadrul Parkraumüberwachung (Parking space monitoring ) administrat de către Parking Space Management Committee care este o insituție municipală. Detalii citiți aici
***
Ceea ce se vrea a fi un Parteneriat -Public -Privat cu compania-fantomă EME Parkleitsystem GmbH este cireașa de pe tort a schemelor și combinațiilor Partidului Liberal. Conform informației publicate de Eugen Luchianiuc, faptul că avocatul companiilor lui Iurie Topală este fratele avocatului Parkleitsystem ar putea fi încă o dovadă a acestei legături.

Sursa: luchianiuc.com

 
Pentru un partid care se află la marginea prăpastitei politice, această schemă e o buna oportunitate de asigurare a bătrîneților tuturor membrilor fideli ai PL, chiar și după ce ei vor pleca din primărie. 
 
În afară de procentul gras din profit timp de 25 de ani, pentru șefii de partid, o astfel de companie înseamnă locuri bine plătite pentru membrii PL mai simpli (operatori, șoferi, agenți de parcare). Asta în caz că priectul funcționează. 
Iar dacă Primăria va dori să rezilieze acest contract, atunci băieții pur și simplu vor da Primăria în judecată și o vor impune să le plătească tot ”profitul ratat”. Detalii vedeți în contract.
 
 
 
Eu nu știu cît de tare trebuie să nu îți pese de acest oraș ca să îți bați joc în asemenea hal de proiectele de dezvoltare durabilă. Dorin Chirtoacă și gașca sa nu mai au nici o limită. Spun minicuni drept în ochi și nici nu clipesc:
 
Acest proiect trebuie oprit. Petru că altfel orașul și orășenii vor avea de pierdut foarte mulți bani iar un proiect serios și important pentru oraș va fi compromis definitiv. Trebuie să folosim toate instrumentele posibile, inclusiv proteste în fața Primăriei. Deja mîine, 5 aprilie, lumea care vrea să acționeze se adună să discute ce se poate de făcut.
 
 
Veniți și voi.  Implicați-vă în aceste discuții. Distribuiți informația, să știe cît mai multă lume. Cu cît mai multă lumină și atenție publică vom atrage pe acest caz, cu atît sunt mai mari șansele ca schema lui Chirtoacă să nu meargă. 
 
Trebuie să acționăm acum. Mîine s-ar putea să fie prea tîrziu.
Please follow and like us:
20

Use Facebook to Comment on this Post

Byvictor

Despre terorismul electoral și frica de schimbare

Frica.
***
O frică animalică de a pierde Primăria transformă membrii și susținătorii PL din talibani în teroriști.

Ei ne-au luat ostatici și ne amenință că dacă ei pierd totul o să exlodeze. Ei ne amenință că dacă noi îi dăm afară, fără dînșii și fără primarul lor o să ne prăpădim sub tancurile lui Putin sau prin Siberia.

Screenshot

20086_10200706209893548_9009724349876661044_n

foto: Alexandru Spinei

Altfel decât terorism asta nu poate fi calificat.

O societate normală nu negociază cu teroriștii. O societate normală îi taxează dur. Ca să nu se mai repete. Chiar cu prețul unor jertfe.

***

Pentru că nu vrem să îi votăm ei ne fac trădători și mizerii. Pentru că punem întrebări incomode ei ne fac proști, orbi, și antieuropeni. Pentru că ne îndoim de onestitatea lor ei ne împroașcă cu zoi.

Primarul lor, după 8 ani la primărie, își permite să spună minciuni în direct și să își acopere consilierii corupți care fac afaceri din problemele orașului.

Altfel decît aroganță, corupție și neprofesionalism asta nu poate fi calificat.

O societate normală le dă peste nas politicienilor aroganți și neprofesioniști și îi bagă la răcoare pe cei corupți. Chiar cu prețul călcării peste propriul orgoliu (ei doar îs ”de-ai noștri”).

***

Capitala Columbiei, orașul Bogota a avut mulți primari. Doi dintre care au intrat în istoria orașului, țării și a urbanismului în genere.

Antanas Mockus în perioada 1995–1996, cînd Bogota era cufundată în haos și criminalitate, a reușit să reducă cu 50% rata deceselor în accidente rutiere și să crească serios nivelul de securitate în oraș.

După alegerile prezidențiale din 1998, Mockus a lăsat orașul și a mers să candideze pentru președinte (unde a pierdut). În locul său a rămas interimar Enrique Penalosa. În doar 2 ani (1998-2000) Penalosa a transformat radical Bogota, realizînd o reformă majoră a transportului public și o serie de megaproiecte.

Dar asta nu l-a făcut infailibil, și în 2001, Penalosa a fost învins de… Antanas Mockus, care a revenit cu un nou program pentru oraș.

Cursa electorală a fost foarte dură, incluzînd bătăi între susținătorii candidaților și alte scene neplăcute.

Mockus a organizat un eveniment public în care și-a cerut scuze de la cetățeni pentru că ”a lăsat funcția de primar pentru o cursă pierdută la președinție”. El a fost reales și a exercitat funcția de primar pînă în 2003.

FotorCreated

Impactul acestor doi primari asupra dezvoltării Bogotei este descris în filmul documentar ”Bogota Change”. Acești doi primari eu transformat cel mai periculos oraș din lume, o capitală violentă și coruptă într-un oraș-model.

Deși erau buni primari ambii, deși erau din diferite partide și cu diferite viziuni, oamenii din Bogota nu s-au temut să renunțe la fiecare dintre ei și să aleagă altceva. Pentru că știau că oricînd vor putea alege alt primar.

****

Sensul democrației constă în posibilitatea schimbării liderilor atunci cînd lucrurile nu merg. În democrație nimeni nu e uns, sfînt, salvator sau de neînlocuit. Nimeni nu e perfect, nimeni nu e veșnic, nimeni nu are tot timpul din lume pentru a duce la capăt toate lucrurile începute.

Cred că în Chișinău a venit timpul de schimbat schimbarea. Dacă a fi cazul, o vom întoarce înapoi. Sau vom pune alta. Dar o vom face benevol și nesiliți de nimeni. Fără sperietori și amenințări.

Pentru că suntem o țară democratică și europeană. Da, domnule primar?

Please follow and like us:
20

Use Facebook to Comment on this Post

Byvictor

Ce aș face dacă aș fi Primarul orașului Chișinău?

Dacă aș deveni Primarul Chișinăului, în primul rînd, aș face următoarele lucruri:

Pe termen scurt (1 an):

1. Mi-aș forma o echipă. O echipă nu politică ci una de lucru. Un grup de oameni care iubesc acest oraș și care l-ar vrea mai frumos, mai prietenos și mai confortabil. Niște oameni care ar fi de acord să lucreze cu bani puțini, uneori chiar gratis. Oameni care m-ar susține în ceea ce fac dar care ar putea oricînd să imi dea două palme și să mă readucă la realitate dacă aberez. E echipă de oameni care gîndesc la fel ca mine și care nu se tem de greutăți precum salariile mici sau birocrația.

Printre ei trebuie să fie juriști buni, ca să putem cîștiga în instanțele de judecată moldovenești.

Economiști cu viziune, care ar putea face ordine în bugetul municipal.

Specialiști în atragerea investițiilor pentru a găsi investitori locali și străini.

Specialiști-IT care să ne ajute să scoatem Primăria din secolul XIX și să o plasăm în secolul aplicațiilor mobile și al E-serviciilor.

Artitecți, designeri, urbaniști și ingineri cu idei și viziuni moderne.

Artiști: pictori, graficieni, muraliști ca să dăm culoare acestui oraș.

Comunicatori și PR-iși profesioniști care să ne ajute să comunicăm cu cetățenii, cu activiștii și cu presa.

Antropologi, sociologi și psihologi pentru ca să putem studia orașul și oamenii, ca să putem înțelege corect nevoile și așteptările orășenilor.

2. Aș dispune elaborarea unui nou site al Primăriei. Site-ul actual e unul învechit moral și ineficient. Primăria are nevoie de un site care să comunie cu oamenii și să permită recepționarea feedback-ului. Un instrument simplu și clar de informare pentru utilizatori, cu informație updadată la zi și cu o navigare cît mai comodă.

3. Aș începe elaborarea Filosofiei orașului. Împreună cu alți colegi care se pricep la asta, aș elabora și aș pune în discuție Conceptul de Dezvoltare a Orașului – o Constituție a Chișinăului. Un document filosofico-tehnic care ar sta la baza oricărui alt document elaborat pe viitor. Și l-aș propune la vot într-un Referendum local. Acolo aș explica și aș argumenta care sunt scopurile, obiectivele, vectorul și strategia de dezvoltare a capitalei. Și aș propune un plan de acțiuni pe termen scurt, mediu și lung.

4. Aș promova elaborarea unui nou Plan Urbanistic General și a Planurilor Urbanistice Zonale în baza Conceptului General de Dezvoltare.  Aceste documente există, dar în mare parte sunt învechite și nimeni nu le ia în seamă. Niște planuri bine elaborate și asumente de APL, ar servi drept bază pentru oprirea dezmățului în deomeniul construcțiilor în oraș.

5. Aș întoarce trotuarele oamenilor. Aș interzice parcarea pe trotuarele din oraș sub orice formă. Pur și simplu aș dispune instalarea barierelor de protecție, mai ales în sectorul Centru. Aici puteți vedea detalii și argumentare.

6. Aș face o evaluare a tuturor terenurilor și clădirilor municipale și le-aș face publice. Iar înstrăinarea acestora aș face-o pe calea licitațiilor deschise, așa ca bugetul municipal să aibă cît mai mult de cîștigat din vînzarea lor. Pentru că din vînzarea terenurilor trebuie să cîștige orașul, nu consilierii municipali. 

7. Aș invita o echipă de studenți la drept și le-aș da spre analiză toate contractele de arendă și chirie a bunurilor municipale. Studenții ar avea o practică bună iar Primăria – o evaluare gratuită a situației acestor contracte. Ulterior, juriștii Primăriei se vor ocupa de rezilierea contractelor dubioase.

8. Aș crea un Consiliu Consultativ al Primăriei alcătuit din reprezentanții organizațiilor neguvernamentale și grupurilor civice care să examineze și să avizeze toate proiectele de construcții în oraș. Acesta ar fi primul filtru de epurare a proiectelor care nu corespund principiilor de dezvoltare urbană stabilite în Conceptul de Dezvoltare și Planurile Urbanistice.

9. Aș conserva Centrul Istoric al orașului și aș interzice orice timp de construcție sau demolare, până la elaborarea unui Plan Urbanistic Zonal pentru Orașul Istoric.

10. Aș elabora o Strategie de identificare, zonare și dezvoltare a spațiilor publice.  Aș dispune identificarea tuturor microzonelor cu potențial de agrement și interacțiune socială: scuarurile, zonele verzi, parcurile mici și mari și le-aș uni într-o rețea și le-aș introduce într-o ”carte roșie” a spațiilor urbane. Chișinăul are nevoie de mai multe spații publice libere de comerț, politică sau automobile, în care oamenii să poată comunica și interacționa. Nu doar clădirile formează orașul ci și spațiile dintre ele.

11. Aș iniția un concurs public și deschis de elaborare a logo-ului și brand book-ului orașului Chișinău. Cu premiere financiară, ca să se poată implica și companiile internaționale specializate în branding.

12. Aș dezvolta o adevărată piață urbană, pentru că PMAN este un platzdarm pentru defilări de tancuri și mitinguri politice, nu o piață orășenească veritabilă. Chiar dacă Ion spune că asta e cosmos, eu cred că e posibil 🙂

Pe termen mediu (2-3 ani):

13. Aș scoate Gara Auto din Centrul orașului și aș muta-o la Botanica, pe Muncești. Pentru că autogara și piața din jurul ei e un cancer al acestui oraș, care crește și se dezvoltă an de an. Piața Centrală ar rămâne doar o piață alimentară, fix în perimetrul predestinat.

14. Aș crea piste pentru bicicliști și le-aș uni într-o rețea mare de piste pentru transport alternativ (biciclete, role, skate-uri) astfel încît un procent cît mai mare de oameni să folosească acest tip de transport pe distanțe mici și medii și să scadă presiunea pe transportul public. Pentru că liniile galbene nu ajută.

15. Aș investi în dezvoltarea infrastructurii pietonale – un oraș are nevoie de trotuare decente pentru pietoni, de treceri pietonale denivelate, de cît mai multe locuri de așezat, de rampe pentru cărucioare, și de stîlpi de delimitare a trotuarelor.

16. Aș institui un sistem de colectare separată a deșeurilor. 60% din deșeurile produse de chișinăuieni pot fi vîndute în afara țării, companiilor care se ocupă de reciclare.

Pe termen lung (4 ani)

17. Aș începe un proces de reformare a Primăriei ca instituție.  Pentru că este evident că actuala structură și organizare a este învechită și ineficientă iar Primăria și managementul serviciilor publice sunt departe una de alta.

18. Aș construi o uzină de prelucrare și ambalare a deșeurilor. Asta ar însemna atît eficiență ecologică cît și investiții și locuri de muncă.

19. Aș demara o reformă totală a sistemului de transport public din oraș care ar presupune dezvoltarea rețelei de troleibuze și aș introduce sistemul de Bus Rapid. Astfel și rutierele vor dispărea singure treptat, pentru că nu vor mai fi rentabile.

 20. Aș stabili o colaborare cu Guvernul și finanțatorii străini pentru dezvoltarea unei șosele de centură a orașului, pentru a scădea fluxul de automobile în oraș și a permite transportului de transit să evite orașul.

21. Aș construi o linie de tramvai pe bulevardul Ștefan cel Mare. Pentru că orașul e văduv fără tramvai. Este o investiție care s-ar recupera din contul fluxului de pasageri și a creșterii turismului. Pentru că un oraș cu tramvai oricînd e mai frumos și mai atractiv decît un oraș fără tramvai 🙂

22. Aș propune o reformă a structurii administrative a orașului care ar presupune recroirea sectoarelor, astfel încît fiecare sector să devină un orășel absolut autonom în cadrul orașului mare. 

****
Evident că lupta cu corupția, transparența, atragerea investițiilor sunt teme importante dar ele sunt tare abstracte. Oamenii care se ascund după astfel de obiective nu prea își imaginează ce acțiuni concrete presupun acestea. Și cînd ajung la guvernare nu prea știu ce să facă. Și acționează haotic și ineficient.

Eu nu voi candida la funcția de Primar în aceste alegeri locale, deși multă lume mă tot împinge spre asta. Candidați sunt destui și fără mine. Știu că unii dintre ei urmăresc acest blog și sper că poate s-or insipra din acest post în crearea programului lor electoral.

Dar eu cred că funcția de Primar în sine nu este foarte importantă. Poți să fii primar și să nu poți face nimic, lucru demonstrat în ultmii opt ani. Pentru că ai nevoie de idei și cunoștințe, de echipă bună atît în Primărie cît și în CMC, dar și de un sentiment profund de dragoste față de acest oraș. Pentru că noi știm că dragostea e mai puternică decît banii 😉

Indiferent de cum se vor termina aceste alegeri, important este să conștientizăm că dincolo de luptele politice stă un oraș. Un organism viu alcătuit din peste un milion de oameni, care așteaptă condiții de viață mai bune.

 

Please follow and like us:
20

Use Facebook to Comment on this Post

Byvictor

Arta pavajului european

Mergînd zilele acestea pe lîngă Primărie am observat asta:

Că în Chișinău pavajul e de proastă calitate și se sfarmă știam. Dar așa ”reparație” am văzut pentru prima dată.

Știm cu toții cum arată bietul pavaj de pe trotuarele acestui oraș. Am văzut și nătângile încercări ale municipalității de a pune pavaj ”european” pe ”strada pietonală”. Dar iată că și tentativele de reparație nu sunt cu nimic mai bune.

De asta am decis să vă povestesc despre un pavaj cu adevărat european.

Ca la Portugalia

Cam pe timpul cînd Ștefan cel Mare lupta cu polonezii și se ocupa cu anexarea Pocuției, la 20 august 1498, Regele Portugaliei,  Don Emmanuel I a emis un decret prin care a dispus pavarea străzilor Lisabonei.

A fost decis ca materialul folosit pentru pavare să fie produs doar din granit din regiunea Porto. Fapt care a făcut proiectul foarte costisitor, așa cum materia primă trebuia adusă de la o distanță de aproape 400 km.

Ulterior,  în 1842, la Castelo de São Jorge, o cazarmă și închisoare din centrul Lisabonei, inginerul militar, Eusebiu Furtado, a ordonat deținuților săi să paveze curtea închisorii cu pavaj într-un model zig-zag.

Șapte ani mai târziu Furtado a fost solicitat să organizeze pavarea pieței Rossio din Lisabona, unde el a creat celebrul model de val numit “mar largo” (marea largă). Pavajul părea atât de neobișnuit încât Lisabona a început să atragă scriitori și poeți care l-au în lucrările lor și a dus faima capitalei portugheze. Așa a apărut unul dintre cele mai frumoase și unice pavaje din lume – Calçada portuguesa.

Datorita popularitatii sale, în 1895, consiliul orașului a decis preluarea obligatorie a modelului de a calçadas pentru toate zonele pavate din Lisabona. Astăzi, modelul de undă și variantele sale, precum și multe alte modele complicate, pot fi văzute peste tot în Portugalia.

Cultul pavajului

În Lisabona pavajul este un cult. O artă dezvoltată și cizelată timp de sute de ani. Astăzi trotuarele din Lisabona și suburbiile ei sunt acoperite 100% cu o pătură de pavaj de o extremă frumusețe. Multe alte orașe, atît portugheze cît și din afara țării, la fel, sunt pavate în acest stil. În Rio de Janeiro, Luanda, Maputo, Macao, New York și în multe alte orașe poate fi observat pavajul în stil portughez.

Pavajul de granit, mai rezistent era folosit pentru partea carosabilă a străzilor și în mare parte a fost acoperit cu asfalt.

Iar părțile pietonale (trotuarele, zonele pietonale, piețele, scările) sunt toate acoperite cu un mosaic de bucăți mici de bazalt și calcar, albe negre sau cafenii, cu mărimea cam cît o cutie de chibrite, care formează o suprafață netedă dar totodată adezivă, foarte comodă pentru mers pe jos (în Portugalia nu prea ninge așa că nu există pericol de ghețuș).

Pavajul e peste tot.

În afară de frumusețe, acest tip de pavaj este și funcțional, așa cum permite marcarea străzilor (linii de marcaj, linii de tramvai sau intersecții) sau a trecerilor pietonale. Asfel ele nu se șterg și nu trebuiesc redesenate în fiecare an.

”Pixelii” pavajului sunt tăiați și așezați de mână pe un strat de nisip și pietriș bine compactat. Cu ajutorul unui ciocănaș, pietrele sunt fixate ferm într-o configurație de 400 de pietre pe fiecare metru pătrat. Pentru a ușura munca, sunt utilizate matrițe din lemn cu ajutorul cărora un anumit pattern de desen este repetat. Procesul arată cam așa:

Marele avantaj al acestui pavaj este faptul că este permeabil și permite apei de ploaie să se infiltreze direct în sol mai repede decât orice sistem de drenaj artificial. De asemenea, materialul se supune dilatării termice, este foarte ușor de înlocuit sau excavat în caz de necesitate.

Acest pavaj  nu necesită întreținere deosbită. Periodic o echipă de muncitori examinează trotuarele și înlocuiesc ”pixelii” deteriorați. Eu am reușit să filmez acest proces în Cascais – o suburbie a Lisabonei:

În urma acestui meșter, merge al muncitor care toarnă deasupra niște nisip, niște apă, apoi curăță zona cu o perie. Atît.

Managementul pavajului

Pentru a păstra, a gestiona și a dezvolta acest patrimoniu cultural urban, la începutul anului 1999 Consiliul Local din Lisabona, a decis să construiască un sistem de management al pavajelor aflate în administrarea sa. Acesta este bazat pe un Sistem Informațional Geografic (Geographic Information System), utilizat pentru a crea, stoca, a analiza și prelucra informații distribuite spațial printr-un proces computerizat.

Această lucrare reprezintă un sistem de management al trotuarelor și pavajului din Lisabona, dezvoltat de o echipa formată din reprezentanți ai Consiliului Local din Lisabona și ai Universității din Coimbra.

Sistemul este alcătuit din trei module de bază: o bază de date de rețea de drumuri, un algoritm de evaluare a calității, și un mecanism de intervenție și luare a deciziilor. Partea finală a lucrării conține o reflecție asupra principalelor dificultăți întîmpinate până acum și prezintă evoluțiile planificate pentru viitorul apropiat.

Datorită acestui sistem, autoritățile monitorizează în timp real starea pavajului și pot planifica chetuielile și lucrările pentru întreținerea sau repararea acestuia. Echipele de muncitori nu umblă aiurea pe trotuare căutînd găuri 🙂 Totul e planificat din timp.

O societate portugheză, Goldwater, se ocupă de dezvoltarea tehnologiei acestui pavaj, elaborînd noi tehnici tehnica de a asamblare a mozaicurilor precum plăcile mari de pavaj prealabil asamblate. De asemenea, în Lisabona a fost înființată o școală de pavaj, pentru a asigura perpetuarea tehnicilor și măiestriei pavajului portughez.

Conform autorităților orașului, Lisabona va investi în reabilitarea pavajului din oraș circa 17 milioane de euro pînă în anul 2017.

***

Pentru mine, calcadas este un model de preluare și valorificare a patrimoniului istoric urban. Iar Lisabona este orașul care demonstrează că impunerea unui singur stil de pavaj în tot orașul este nu doar posibilă, dar și profitabilă, așa cum însăși pavajul reprezintă un obiectiv turistic important.

În afară de asta, pavajul portughez este un exemplu cînd folosirea materialelor simple poate să-i confere orașului o coerență și un stil unic, permîțând, în același timp, crearea unor zone cu individualitate, prin variații în desen.

Nu e deloc obligatoriu să punem calcadas în Chișinău. Doar trebuie să ținem cont că pavajul este o structură urbană complexă alcătuită din material de calitate,  talent și experiență profesională și management municipal eficient. Iar stratul de piatră pus de mîntuială pe trotuarele acestui oraș nu poate fi numit pavaj.

Please follow and like us:
20

Use Facebook to Comment on this Post

Byvictor

Science fiction: Reforma transportului public din Chișinău

După seria de accidente cu implicarea rutierelor din Chișinău de săptămâna trecută, Primarul a început a face ”reforme”. Cît de mult vor ajuta aceste măsuri rămîne să vedem. Dar este evident că situația creată nu depinde de firma care administrează ruta sau de șofer. Ei toți sunt niște jertfe a sistemului, chiar dacă se hrănesc din asta.

Rutierele nu sunt o problemă în sine. Ele sunt o consecință a unui sistem prost construit și încă și mai prost gestionat. Ca lucrurile să se schimbe nu este suficient să fie pedepsiți șoferii sau administratorii. Pentru că sistemul îi va pune iar în situația să încalce orice fel de reguli în goana după bani.

Cît n-ar suna de banal, dar este necesară o schimbare treptată dar fundamentală a întregului sistem de transport public din Chișinău. Iată cum aș vedea eu această schimbare:

SCOP: Reducerea timpului și creșterea confortului deplasării prin oraș prin metode raționale și eficiente

Pentru realizarea scopului este necesară realizarea următoarelor acțiuni, repartizate în trei categorii:

I. ORGANIZARE ȘI REORGANIZARE
1. Reformarea Direcției Generale transport public și căi de comunicație. Această direcție trebuie să se ocupe de realizarea și implimentarea strategiei unice de dezvoltare a transportului public și a infrastructurii rutiere municipale. Pentru asta ea trebuie să facă trei lucruri: să cerceteze și să analizeze, să planifice și să asigure dezvoltarea infrastructurii conform planului și să coordoneze activitatea întreprinderilor de profil de profil (RTEC, Parcurile de Autobuse, EXDRUPO, Semafor Service, Edilitate). Acolo trebuie angajați analiști și specialiști în sisteme de transport, IT, planificare urbană și nu colegi de clasă și cumătri.

2. Modificarea structurii bugetului municipal, prevăzut pentru dezvoltarea infrastructurii de transport conform principiului priorității transportului public. La moment, cea mai mare parte a banilor se cheltuie pentru reparația generală și renovarea drumurilor (lărgirea și adăugarea benzilor, sensuri giratorii, treceri subterane și alte prostii care chipurile ar trebui să fluidizeze traficul). Asta în timp ce orașul are nevoie de un sistem de transport public eficient și de o rețea de drumuri noi scurte, care ar uni între ele rețelele de drumuri existente. Bugetul trebuie să se cheltuie conform strategiei de dezvoltare nu după mînzurile personale ale Primarului.

Spre exemplu,  lărgirea străzii Alecu Russo este un exemplu tipic de ”gît de sticlă”. Mai multe benzi generează un flux mai mare care se termină într-o intersecție cu aceiași capacitate de trecere. Despre cum au fost alocați și cheltuiți banii pe acest proiect știți și singuri.

sursa: maxkatz.livejournal.com

3. Tot transportul public din oraș trebuie să fie coordonat de o singură structură iar administrarea trebuie să fie centralizată. Acum fiecare întreprindere municipală de profil lucrează din capul lor. Singuri își fac orarele, singuri strîng și gestionează banii, adună amenzile. Troleibuzele au viața lor, autobuzele – a lor, iar rutierele în genere îs absolut necontrolate. Nu există un site unic, o navigare coordonată, orare și rute sistematizate, un design unic și un sistem comun de plată. Trebuie să existe o structură unică de coordonare pentru toate tipurile de transport.  Despre cum lucrează o astfel de structură puteți afla de la Primarul orașului Rio de Janeiro, Eduardo Paes.

centrul de control al departamentului de transport din Los Angeles

II. MODERNIZARE ȘI DEZVOLTARE

1. Eliminarea rutierelor. În forma actuală rutierele nu trebuie să existe. Companiile care prestează servicii de transport nu trebuie să aibă acces la bani cash și nu pot plasa pe rută mai multe unități de transport decît prevede contractul. Asta se întîmplă acum și vedem rezultatul: în ora de vîrf orașul e supraîncărcat cu microbuze iar celelalte ore cetățenii trebuie să aștepte cîte 20 de minute rutiera necesară. Atît transportatorii municipali cît și cei privați trebuie să fie un fel de ”garajuri” care să pună unitățile de transport echipate conform cerințelor pe rutele și conform orarelor planificate de către un centru comun de coordonare. Plata pentru servicii ei trebuie să o primească nu de la pasageri ci din buget, conform kilometrajului parcurs de mașini. Dreptul de deservire a rutelor trebuie să se confere în bază de concurs.

2. Modernizarea rețelei de contact a troleibuzelor. La moment troleibuzle circulă încet pentru că liniile din care se alimentează sunt la nivelul tehnic al anilor 50. Este strict necesară schimbarea elementelor speciale – stîlpi, suporturi de rețea, console, macazuri, separatoare, bucle.  Aceasta modernizare nu necesită un buget foarte mare și nici mult timp dar e una dintre cele mai eficiente schimbări în sistemul de transport care ar putea fi făcut la moment. În afară de asta este necesară extinderea rețelelor și dezvoltarea legăturilor dintre rețelele existente. Plus la asta trebuie de eficientizat rutele și orarele, reamplasarea stațiilor conform centrelor de aglomerare a pasagerilor, renovarea parcului de troleibuze cu un număr mai amre de locuri. Și 100% de troleibuze trebuiesc dotate cu climatizoare (altfel ele nu pot concura cu automobilul personal la comoditate).

3. Reglementarea activității taxi-urilor. Activitatea acestui tip de transport trebuie reglementată la maximum, altfel el nu este cu nimic mai bun decît cel cu ruiterele. Taxi-ul este transport public la fel ca și autobuzele sau troleibuzele. El trebuie să fie la fel, o afacere a orașului, nu a patronilor. Altfel el devine un concurent periculos pentru transportul public iar asta generează pierderi în bugetul municipal.

4. Reglementarea parcărilor. Acum parcările în Chișinău nu sunt reglementate deloc. Oamenii parchează mașinile acolo unde ele încap fizic. În oraș nu trebuie să rămînă locuri unde parcarea nu este reglementată. Locurile de parcare trebuie să fie marcate iar parcarea în afara acestora trebuie să se amendeze. În centrul orașului și în locurile suprasolicitate (instituții publice, business-centre, centre comerciale) parcarea trebuie să fie cu plată pentru a stimula parcarea de scurtă durată și a combate lăsarea mașinilor pentru toată ziua.

III. EDIFICARE ȘI CONSTRUCȚIE

1. Schimbarea strategiei de dezvoltare a drumurilor. În loc de magistrale late, fără semafoare, cu treceri subterane de pietoni trebuie să fie reconstruite străzile simple și construite mai multe străzi de legătură între diferite zone ale orașului pentru decongesionarea străzilor late existente (Ștefan cel Mare, Ismail, București, Kiev, Ion Creangă, Dacia, Decebal). Lipsa unei rețele dezvoltate de drumuri mici generează suprasolicitarea celor mari. Iar asta înseamnă ambuteiaje și congestii permanente.

timthumb

2. Construcția și amenajarea benzilor sepciale pentru transportul public. Benzile speciale trebuie să fie separate fizic de benzile simple iar ieșirea cu automobilul pe o astfel de bandă trebuie pedepsită dur. Controlului asupra încălcării benzilor speciale poate fi făcut cu ajutorul camerelor video pe transportul public.

3. Elaborarea unui set de măsuri pentru construcția unei șosele de centură în jurul orașului. Sectoarele capitalei sunt slab legate între ele. Ca să ajungi dintr-un sector în altul trebuie să mergi prin centru. Ca să ajungi de la Strășeni la Anenii Noi trebuie să mergi pe Ștefan cel Mare. Șoseaua de centură este o prioritate mai mare pentru Chișinău decît canalizarea pluvială sau chiar stația de epurare. Dacă în următorii 10 ani Chișinăul nu va avea șosea de centură el pur și simplu se va transforma într-un ambuteiaj imens.

Șoseaua de centrură trebuie construită după principii moderne de construcție a străzilor de tip highway: cît mai departe de zone de locuit, izolare de transport public și circuit pietonal, regim de viteză înalt, acces cu plată. Astfel de drum ar putea prelua o parte considerabilă a fluxului de transport din oraș. Construcția lor e complicată și necesită un studiu profund, astfel ca centura să nu afecteze interesele locuitorilor orașului. Deși astfel de drum ar necesita fonduri foarte mari pentru construcție, planificarea sa poate fi finanțată și realizată de pe acum. 

4. Planificarea și construcția sistemului de tramvai. În Chișinău a existat tramvai și el trebuie întors orașului. Dezvoltarea unei rețele de tramvai ar fi mai ieftină și mai adecvată orașului decît construcția metroului, ar permite descongestionarea străzilor mari de automobile și ar conferi orașului un stil atractiv pentru turism.

5. Reconstrucția pavilioanelor stațiilor. O stație a transportului public este un spațiu urban care este permanent populat. Ea trebuie să fie o zonă comodă, să apere oamenii de soare, vînturi, ploi și ninsori. Un loc unde nu ți-e greață să aștepți cîteva minute troleibuzul sau autobuzul.  Curat, cu scaune și cu panouri informative. Plus la asta, ele trebuie să fie adaptate pentru persoanele cu mobilitate redusă.

6. Construcția nodurilor de transbordare. În locurile unde se intersectează diferite tipuri de transport, trebuie construite stații de transbordare (hub-uri) care ar permite planificarea din timp a călătoriei și transbordarea comodă de pe un transport pe altul. Astfel de noduri trebuie să fie compacte, ușor accesibile iar opririle să fie aproape una de alta.

7. Dezvoltarea masivă a infrastructurii de ciclism. Construcția și amenajarea pistelor și parcărilor pentru biciclete. Pistele trebuie să fie reale, să facă parte din trotuar sau din carosabil și să fie bine interconectate. Parcările pentru biciclete trebuie să fie amenajate lîngă toate instituțiile publice, stații de transport public și zone de agrement. În interiorul curților la fel trebuie să existe locuri de parcare a bicicletelor. De asemenea este necesară dezvoltarea unui sistem municipal de închiriere a bicicletelor. 

***

Acesta nu este nici program electoral și nici un plan pe termen lung. Aceasta e o descriere a unui scop. Așa ar trebui să arate sistemul de transport în Chișinău. Spre asta trebuie să tindem. Asta trebuie să planificăm.

Punem să ne plîngem că nu avem bani, că nu se poate, că nuștiuce. Atîta timp cît nu știm ce vrem sa facem nu vom avea nici bani și nici posibilități.

Please follow and like us:
20

Use Facebook to Comment on this Post

Byvictor

Ospitalitate, Tradiţie, Mizerie

Îţi faci impresia despre o ţară după capitala sa. Percepem Franţa prin Paris, Marea Britanie prin Londra, Rusia prin Moscova şi tot aşa. Şi cu cît e mai mică ţara cu atît e mai importantă capitala pentru promovarea imaginii acestei ţări.

Orice străin îşi face impresia despre Moldova după Chişinău. Nu după spoturi feerice despre plai-gură de rai, nu după GDP-ul ţării ci după oraşul în care el poposeşte.

Şi în acest caz şansele Moldovei să fie o  destinaţie atractivă pentru turişti sunt egale cu zero. Pentru că în Chişinău e jopa. Da-da. Anume acea mare și expresivă jopă rusească care exprimă nu atît o înjurătură cît reflectă o stare de lucruri.

În acest post vom vorbi doar despre un aspect a jopei chișinăuiene – mizeria.

***

Mizeria nu este gunoiul sau oamenii nesimțiți din Primărie. Mizeria este totalitatea acestora. DEX-ul ne spune că este un aspect exterior care arată o mare sărăcie, murdărie ori dezordine.  Și are dreptate.

Pentru că orașul de cîteva săptămîni arată așa:

Eu înțeleg că Primarului și ”echipei” le este complicat să repare drumurile și rețelele de apă, că le e greu să scoată rutierele din oraș, că e complicat să scoată gheretele pe care singuri le-au pus.

Dar elementara evacuare a grămezilor de omăt îmbibat cu glod și mucuri de țigară e chiar o operație atît de complicată? Oare chiar nu se găsesc 10 tractoare și 100 de muncitori cu lopeți pentru a curăța măcar centru orașului? Pentru că nu cred că vom ajunge vre-o dată la așa ceva.

Oare e ok ca la 1 metru de CENTRUL ȚĂRII (însemnat frumos cu o placă pe  trotuar) vizavi de Primăria Municipiului Chișinău, să stea stea o grămadă de rapăn timp de cîteva săptămîni?

Cam ce impresie ar avea turiștii despre Moldova după ce văd asta:

Și treaba asta se repetă în fiecare primăvară în Capitala Europeană a Moldovei.

***

”Pune mîna pe lopată!”,  ”Primăria n-are bani!” ar striga floarea tineretului liberal, susținătorii docili ai Haosului de la Primărie. Dar stați oleacă!

Lunar, în Chișinău, mii de agenți economici (printre care și eu) plătesc așa numita Taxă de amenajare a teritoriului care se duce în bugetul local. Plus o sumedenie de alte taxe, pe care oamenii care au de lucru în acest oraș le plătesc fără întrebări. Chiar nu ajung acești bani pentru curățirea străzilor de mizerie? Sau așa e mai frumos?

Mizeria de pe străzi reflectă mizeria din capurile și sufletele ”gospodarilor” din Primărie și Preturi. Acești oameni își rezolvă problemele personale și de partid și le este fix în cot de acest oraș.

1939546_589622421122996_1395634377_o

foto de pe interneturi

Mulțumim, domnule Primar!

***

Între timp, un consilier local probabil se jăluie presei despre niște oameni răi care construiesc ilegal 🙂 ceva deasupra teatrului său.

Încă un strigăt de disperare de la Andrei Haret.

Please follow and like us:
20

Use Facebook to Comment on this Post