Tag Archive Primar

Byvictor

Ce aș face dacă aș fi Primarul orașului Chișinău?

Dacă aș deveni Primarul Chișinăului, în primul rînd, aș face următoarele lucruri:

Pe termen scurt (1 an):

1. Mi-aș forma o echipă. O echipă nu politică ci una de lucru. Un grup de oameni care iubesc acest oraș și care l-ar vrea mai frumos, mai prietenos și mai confortabil. Niște oameni care ar fi de acord să lucreze cu bani puțini, uneori chiar gratis. Oameni care m-ar susține în ceea ce fac dar care ar putea oricînd să imi dea două palme și să mă readucă la realitate dacă aberez. E echipă de oameni care gîndesc la fel ca mine și care nu se tem de greutăți precum salariile mici sau birocrația.

Printre ei trebuie să fie juriști buni, ca să putem cîștiga în instanțele de judecată moldovenești.

Economiști cu viziune, care ar putea face ordine în bugetul municipal.

Specialiști în atragerea investițiilor pentru a găsi investitori locali și străini.

Specialiști-IT care să ne ajute să scoatem Primăria din secolul XIX și să o plasăm în secolul aplicațiilor mobile și al E-serviciilor.

Artitecți, designeri, urbaniști și ingineri cu idei și viziuni moderne.

Artiști: pictori, graficieni, muraliști ca să dăm culoare acestui oraș.

Comunicatori și PR-iși profesioniști care să ne ajute să comunicăm cu cetățenii, cu activiștii și cu presa.

Antropologi, sociologi și psihologi pentru ca să putem studia orașul și oamenii, ca să putem înțelege corect nevoile și așteptările orășenilor.

2. Aș dispune elaborarea unui nou site al Primăriei. Site-ul actual e unul învechit moral și ineficient. Primăria are nevoie de un site care să comunie cu oamenii și să permită recepționarea feedback-ului. Un instrument simplu și clar de informare pentru utilizatori, cu informație updadată la zi și cu o navigare cît mai comodă.

3. Aș începe elaborarea Filosofiei orașului. Împreună cu alți colegi care se pricep la asta, aș elabora și aș pune în discuție Conceptul de Dezvoltare a Orașului – o Constituție a Chișinăului. Un document filosofico-tehnic care ar sta la baza oricărui alt document elaborat pe viitor. Și l-aș propune la vot într-un Referendum local. Acolo aș explica și aș argumenta care sunt scopurile, obiectivele, vectorul și strategia de dezvoltare a capitalei. Și aș propune un plan de acțiuni pe termen scurt, mediu și lung.

4. Aș promova elaborarea unui nou Plan Urbanistic General și a Planurilor Urbanistice Zonale în baza Conceptului General de Dezvoltare.  Aceste documente există, dar în mare parte sunt învechite și nimeni nu le ia în seamă. Niște planuri bine elaborate și asumente de APL, ar servi drept bază pentru oprirea dezmățului în deomeniul construcțiilor în oraș.

5. Aș întoarce trotuarele oamenilor. Aș interzice parcarea pe trotuarele din oraș sub orice formă. Pur și simplu aș dispune instalarea barierelor de protecție, mai ales în sectorul Centru. Aici puteți vedea detalii și argumentare.

6. Aș face o evaluare a tuturor terenurilor și clădirilor municipale și le-aș face publice. Iar înstrăinarea acestora aș face-o pe calea licitațiilor deschise, așa ca bugetul municipal să aibă cît mai mult de cîștigat din vînzarea lor. Pentru că din vînzarea terenurilor trebuie să cîștige orașul, nu consilierii municipali. 

7. Aș invita o echipă de studenți la drept și le-aș da spre analiză toate contractele de arendă și chirie a bunurilor municipale. Studenții ar avea o practică bună iar Primăria – o evaluare gratuită a situației acestor contracte. Ulterior, juriștii Primăriei se vor ocupa de rezilierea contractelor dubioase.

8. Aș crea un Consiliu Consultativ al Primăriei alcătuit din reprezentanții organizațiilor neguvernamentale și grupurilor civice care să examineze și să avizeze toate proiectele de construcții în oraș. Acesta ar fi primul filtru de epurare a proiectelor care nu corespund principiilor de dezvoltare urbană stabilite în Conceptul de Dezvoltare și Planurile Urbanistice.

9. Aș conserva Centrul Istoric al orașului și aș interzice orice timp de construcție sau demolare, până la elaborarea unui Plan Urbanistic Zonal pentru Orașul Istoric.

10. Aș elabora o Strategie de identificare, zonare și dezvoltare a spațiilor publice.  Aș dispune identificarea tuturor microzonelor cu potențial de agrement și interacțiune socială: scuarurile, zonele verzi, parcurile mici și mari și le-aș uni într-o rețea și le-aș introduce într-o ”carte roșie” a spațiilor urbane. Chișinăul are nevoie de mai multe spații publice libere de comerț, politică sau automobile, în care oamenii să poată comunica și interacționa. Nu doar clădirile formează orașul ci și spațiile dintre ele.

11. Aș iniția un concurs public și deschis de elaborare a logo-ului și brand book-ului orașului Chișinău. Cu premiere financiară, ca să se poată implica și companiile internaționale specializate în branding.

12. Aș dezvolta o adevărată piață urbană, pentru că PMAN este un platzdarm pentru defilări de tancuri și mitinguri politice, nu o piață orășenească veritabilă. Chiar dacă Ion spune că asta e cosmos, eu cred că e posibil 🙂

Pe termen mediu (2-3 ani):

13. Aș scoate Gara Auto din Centrul orașului și aș muta-o la Botanica, pe Muncești. Pentru că autogara și piața din jurul ei e un cancer al acestui oraș, care crește și se dezvoltă an de an. Piața Centrală ar rămâne doar o piață alimentară, fix în perimetrul predestinat.

14. Aș crea piste pentru bicicliști și le-aș uni într-o rețea mare de piste pentru transport alternativ (biciclete, role, skate-uri) astfel încît un procent cît mai mare de oameni să folosească acest tip de transport pe distanțe mici și medii și să scadă presiunea pe transportul public. Pentru că liniile galbene nu ajută.

15. Aș investi în dezvoltarea infrastructurii pietonale – un oraș are nevoie de trotuare decente pentru pietoni, de treceri pietonale denivelate, de cît mai multe locuri de așezat, de rampe pentru cărucioare, și de stîlpi de delimitare a trotuarelor.

16. Aș institui un sistem de colectare separată a deșeurilor. 60% din deșeurile produse de chișinăuieni pot fi vîndute în afara țării, companiilor care se ocupă de reciclare.

Pe termen lung (4 ani)

17. Aș începe un proces de reformare a Primăriei ca instituție.  Pentru că este evident că actuala structură și organizare a este învechită și ineficientă iar Primăria și managementul serviciilor publice sunt departe una de alta.

18. Aș construi o uzină de prelucrare și ambalare a deșeurilor. Asta ar însemna atît eficiență ecologică cît și investiții și locuri de muncă.

19. Aș demara o reformă totală a sistemului de transport public din oraș care ar presupune dezvoltarea rețelei de troleibuze și aș introduce sistemul de Bus Rapid. Astfel și rutierele vor dispărea singure treptat, pentru că nu vor mai fi rentabile.

 20. Aș stabili o colaborare cu Guvernul și finanțatorii străini pentru dezvoltarea unei șosele de centură a orașului, pentru a scădea fluxul de automobile în oraș și a permite transportului de transit să evite orașul.

21. Aș construi o linie de tramvai pe bulevardul Ștefan cel Mare. Pentru că orașul e văduv fără tramvai. Este o investiție care s-ar recupera din contul fluxului de pasageri și a creșterii turismului. Pentru că un oraș cu tramvai oricînd e mai frumos și mai atractiv decît un oraș fără tramvai 🙂

22. Aș propune o reformă a structurii administrative a orașului care ar presupune recroirea sectoarelor, astfel încît fiecare sector să devină un orășel absolut autonom în cadrul orașului mare. 

****
Evident că lupta cu corupția, transparența, atragerea investițiilor sunt teme importante dar ele sunt tare abstracte. Oamenii care se ascund după astfel de obiective nu prea își imaginează ce acțiuni concrete presupun acestea. Și cînd ajung la guvernare nu prea știu ce să facă. Și acționează haotic și ineficient.

Eu nu voi candida la funcția de Primar în aceste alegeri locale, deși multă lume mă tot împinge spre asta. Candidați sunt destui și fără mine. Știu că unii dintre ei urmăresc acest blog și sper că poate s-or insipra din acest post în crearea programului lor electoral.

Dar eu cred că funcția de Primar în sine nu este foarte importantă. Poți să fii primar și să nu poți face nimic, lucru demonstrat în ultmii opt ani. Pentru că ai nevoie de idei și cunoștințe, de echipă bună atît în Primărie cît și în CMC, dar și de un sentiment profund de dragoste față de acest oraș. Pentru că noi știm că dragostea e mai puternică decît banii 😉

Indiferent de cum se vor termina aceste alegeri, important este să conștientizăm că dincolo de luptele politice stă un oraș. Un organism viu alcătuit din peste un milion de oameni, care așteaptă condiții de viață mai bune.

 

Please follow and like us:
20

Use Facebook to Comment on this Post

Byvictor

Occupy Primăria 2016 sau Hai să fim Primari!

Orcine nu ar candida și oricine nu ar învinge în viitoarele alegeri locale din Chișinău, situația actuală nu se va schimba tare mult.

Poate asfaltul va deveni un pic mai calitativ sau Primăria va pierde mai puține loturi de pămînt prin instanțe dar asta nu va însemna o schimbare esențială a sistemului de administrare a orașului. 

De ce?  Pentru că administrare înseamnă în primul rînd raspilul de bablos distribuirea banilor din bugetul public. Iar decizia de distribuire a acestor bani este prerogativa unui grup mic de oameni, pe care noi, chipurile, îi delegăm odată în patru ani să se ocupe de această ”muncă silnică”.

Pîinea publică și cuțitul municipal

Primarul General, 51 de consilieri municipali (defapt o majoritate de 26-27 de consilieri), și cîțiva șefi de Direcții municipale au atribuții legale de a decide cum, unde, cînd și cîți bani se alocă din bugetul public. Omit aici procedurile, pentru că ele sunt doar niște formalități făcute de ochii lumii pentru a da impresia că noi tot participăm la distribuirea banilor publici. Vezi exemplul ”consultărilor publice” a Bugetului Municipal de acum o lună:

consultari

În realitate cam 10-15 persoane cu atribuții legale sau cu influiență politică reală se ocupă de distribuirea banilor chișinăuienilor. Bani care cu fiecare an devin tot mai mulți și mai mulți. 

Dacă în 2009 bugetul municipal abia depășea 1,5 miliarde lei, în 2015 acesta se apropie de 3 miliarde lei. 

Democrația reprezentativă presupune că noi, în cadrul alegerilor delegăm unor oameni dreptul să ne reprezinte, și inevitabil, să distribuie banii publici. Teoretic, ei trebuie să facă asta:

1. Transparent – așa ca publicul lar să aibă acces și să cunoască cîți bani, unde și de ce au fost alocați.

2. Argumentat – de ce banii au fost direcționați anume acolo și nu dincolo, în baza cărui studiu, prioritate, strategie sau politică. 

3. Echilibrat – să nu suprafinanțeze sau subfinanțeze un serviciu public, un sector, un cartier sau un anume agent economic pe criterii politice, de rudenie sau în funcție de mărimea otkat-ului.

4. Reprezentativ – să reprezinte interesele acelor grupuri care i-au delegat acolo prin vot, în funcție de promisiunile preelectorale (pensionari, bugetari, tineri, șomeri, automobiliști, etc)

Cum se întîmplă asta în realitate nu voi descrie aici. Este suficient să vedeți ședințele CMC, saitul oficial al Primăriei și să faceți o plimbare prin oraș. Nici unul dintre principiile de mai sus nu este respectat iar distribuirea banilor publici este departe de a reflecta adevăratele interese ale oamenilor. 

Bugetul Participativ

Atunci cînd reprezentanții nu te mai reprezintă nu îți rămîine decît să te implic singur și să preiai controlul asupra situației. Așa au și făcut locuitorii orașului Porto Alegre, unul dintre cele mai populate oraşe din sudul Braziliei.

Ei au implementat Bugetul Participativ –  un proces prin care cetăţenii îşi prezintă cererile şi priorităţile pentru administrarea urbană, influenţând, prin discuţii şi negocieri, modul în care municipalitatea face alocările bugetare.

Începând din 1989, toate repartiţiile bugetare pentru asistenţă socială din Porto Alegre au fost făcute numai la recomandarea delegaţilor populaţiei şi cu aprobarea consiliului local.

Bugetul participativ a dus la îmbunătăţirea serviciilor de utilitate publică din Porto Alegre. Conectările la reţeaua de apă şi canalizare, spre exemplu, au crescut de la 75% din totalul gospodăriilor în 1988, la 98% în 1997. În mai puţin de un deceniu, numărul celor care participă la alcătuirea bugetului a atins 40.000 pe an, ilustrând capacitatea BP de a spori gradul de implicare al cetăţenilor.

De-atunci, BP a fost adoptat de sute de oraşe din întreaga lume şi chiar şi de unele guverne. Cu anumite deosebiri, bugetul participativ presupune adunări publice ce oferă cetăţenilor obişnuiţi şansa de a dezbate şi a exercita un oarecare grad de control asupra modului în care sunt cheltuiţi banii publici.

De la democrația reprezentativă la democrația participativă

Deși este un proces lung și complex în aplicare, bugetarea participativă (BP) este mai mult decît o administrare a orașului. Este o construire a comunității urbane în sensul cel mai direct, benefică mai ales pentru comunitățile post-sovietice.

Pentru că oamenii, locuitorii comunității sunt îndemnați să evolueze de la o societate de bebeluși, care așteaptă mereu ca ”cineva” (Președintele, guvernul, primarul, pretorul) să le schimbe scutecele, spre o societate de oameni maturi, implicați și responsabili. Pentru că sunt cîteva lucruri pe care le oferă bugetarea participativă:

1. Informare și transparență – având acces liber la informațiile de interes public, cunoscând-uși drepturile și posibilitățile legale dar și problematica locală, oamenii pot să conteste dominaţia autorităţilor asupra alocării resurselor publice.

2. Includere și implicare –  bugetarea participativă asigură participarea activă a diverselor pături ale societăţii civile într-un proces care, înainte de asta, nu-i implica decât pe aleşii locali. BP acordă întâietate săracilor în alocarea resurselor, căci aceştia constituie majoritatea populaţiei. Asta îi incurajează pe oameni să se implice în soluționarea problemelor locale.

3. Răspundere și responsabilitate  ca să poată începe discuțiile cu oamenii despre dezvoltarea  locală, administraţia trebuie să dezvăluie populaţiei care este situaţia economică şi financiară reală a municipalităţii. BP le oferiră celtățenilor o platformă pe care aceștia îşi pot formula cererile şi pot afla în ce stadiu se află lucrările publice care le-au fost promise în anul anterior. Astfel, autorităţile sunt nevoite să acorde mai multă atenţie opiniei publice. Interacţiunea permanentă şi presiunea constantă a publicului contribuie la responsabilizarea întregului sistem.

4. Capacitatea de organizare locală – înțelegînd că au pîrghii reale de schimbare, oamenii tind să se organizeze în grupuri și să își delegheze reprezentanți care le vor face vocea auzită. Acești reprezentanți trebuie să se asigure că alocările bugetare sunt făcute pe baza unor necesități importante pentru comunitate, nu pe baza unor interese individuale. Influenţa pe care astfel de grupuri cu o largă bază de susţinere o au asupra consiliilor locale pare să restrângă puterea celor câţiva aleși care domină, în genere, administraţiile publice locale.

Exemplu din regiune

Un model de bugetare participativă este orașul Cluj-Napoca din România. Primăria și Consiliul Local au ales să susțină și să dezvolte un buget participativ și acest lucru începe a da rezultate.

1483296_264651403687464_422354983_n

”La sfarsitul anului trecut am propus un proiect fara precedent in Romania – un proiect de buget participativ – prin care cetatenii vor avea oportunitatea de a decide cum sa fie cheltuita, pentru comunitate, o anumita suma de bani din bugetul orasului. Ca proiect pilot am propus sa incepem cu cel mai mare cartier al municipiului, Manastur, urmand sa facem tot posibilul pentru a ne asigura de reusita initiativei si extinderea ei la toate cartierele orasului… Vor urma o serie de alte intalniri cu reprezentanti ai societatii civile, consultari, dezbateri cu cetatenii s.a.m.d. Oricine doreste sa se implice in aceasta initiativa importanta pentru comunitatea noastra este binevenit.” Emil Boc, Primarul Municipiului Cluj-Napoca.

Bugetarea participativă se implementează și în marele orașe precum New-York sau Chicago. Defapt, cu cît orașul este mai mare, cu Administrația locală e mai departe de cetățeni. Iar cu cît legătura dintre AP și cetățeni e mai slabă, cu atît  iar cheltuielile publice sunt mai netransparente și ineficiente.

963899_198150057004266_772721613_o

Afiș promo al proiectului de bugetare participativă în Cluj

Bugetarea participativă în Chișinău. Cum e posibil?

Se poate de început cîte puțin. În primul rînd Primarul trebuie să accepte ideea că el nu are nici capacitate administrativă, nici financiară să rezolve toate problemele din oraș și că are nevoie de ajutorul oamenilor. Iar Primăria și Consiliul Local ca instituții publice, trebuie să deschidă ușa societății civile și să instituie o colaborare cît mai strînsă.

Deja în Chișinău activează peste 20 de organizații și grupuri de inițiativă focusate pe problematica dezvoltării urbane: Oberliht, Orașul Meu, Schuarul Cehov, Chisinau is me, Salvgardare, Chișinăul Terminat, StopHam, Восстановим Кишинев, Триумфальная арка, OldChisinau, ALGA și multe altele. Toate aceste organizații și grupuri sunt formate din cetățeni activi, care cunosc foarte bine problemele de care se ocupă și care și-au dovedit capacitpțile și eficiența.

Pentru început, Primăria și CMC ar putea crea o platformă de colaborare cu societatea civilă și liderii locali care ar servi drept bază insituțională  și legală pentru implementarea bugetului participativ. Ulterior, în fiecare an, să consulte repartizarea unei părți din buget cu această platformă.

Este nevoie doar de un primar și un consiliu care să vrea asta. Care să zică, uite, 10% din bugetul de investiții al primăriei va fi cheltuit așa cum vor cetățenii. În bază de proiecte depuse, sau în bază de concurs, sau în bază de consens. Așa cum bugetul pe proiecte ar fi deja făcut de cetățeni cu ajutorul organizațiilor, va fi puțin probabil să includă comisioane și alte taxe care intră în alte buzunare.

Dar mai important este că o astfel de inițiativă va determina diverse grupuri de oameni să acționeze, să se implice și să contribuie la soluționarea problemelor comune: de la infrastructura pietonală la transportul public și de la evacuarea gunoiului la organizarea sărbătorilor în oraș. 

Faptul că suntem aproape de alegerile locale poate fi o oportunitate pentru promovarea acestei idei. Forțele politice și viitorii candidați deja își pregătesc planurile de campanie. Staff-urile lor deja lucrează la închegarea promisiunilor electorale.

Anume acum am putea promova ideea bugetării participative, astfel încît ea să se regăsească în toate programele de guvernare a viitorilor candidați și să fie una dintre marile lor promisiuni electorale, de care nu vor putea scăpa după alegeri.

Bugetarea participativă este unica metodă eficientă de a lărgi cercul oamenilor care au acces la distribuirea banilor publici. Iar asta este o premisă importantă pentru asigurarea unui proces de administrare publică transparentă și în interesul cetățenilor pe viitorii 4 ani.

Dacă să fii Primar, înseamnă să de ocupi de dezvoltarea orașului pentru bunăstarea locuitorilor acestui oraș, atunci Bugetarea participativă poate oferi posibilitatea fiecărui dintre noi să fie un pic de Primar 🙂

 

Please follow and like us:
20

Use Facebook to Comment on this Post

Byvictor

Chișinăul fără trotuare. Studiu de caz.

În timp ce primele pietre de pavaj sunt așezate pe Strada Pietonală a capitalei europene (o dat bojika!), 500 de metri mai la deal se întîmplă zilnic o catastrofă urbană și o rușine pentru această capitală. 

Este vorba despre intersecția străzilor Mitropolit Varlaam cu Vlaicu Pîrcălab. Lîngă grandomanul hotel ”Leogrand”, pretențiosul mall ”Sun Sity”, glamourosul restaurant ”Velgar” și prestigioasa universitate ”ULIM” și teatrul ”Cehov”. Tote fiind locuri de maximă atracție pentru chișinăuieni, dar mai ales pentru străini: turiști, oameni de afaceri, diplomați și alți oaspeți ai capitalei noastre. 

Să zicem că iese un străin deista din hotelul Leogrand și vrea să facă o plimbare pe jos, să vadă și el de aproape ”orașul alb” dîn cîntecel. Cînd dă să iasă pe trotuar – nu-i nici un fel de trotuar! 

Este numai asta:

și asta..

și asta…

Și asta incă e ok. Pozele sunt făcute după ora 15:00, cînd circulația de automobile și microbuze pe strada Mitropolit Varlaam e minimă. În orele de vîrf lipsa de trotuar e combinată cu un ambuteiaj de toată frumusețea.  

***

În această regiune, care se vroia odată stradă pietonală, există patru zone care reprezintă un model clasic de lipsă de viziune și strategie urbanistică. 

Zona 1: este scuarul care ține de Teatrul Cehov. Este cea mai mare zonă, cu cel mai mare potențial și cel mai simplu de amenajat. Aici este loc pentru un loc de interacțiune publică, pentru parcare (chiar și subterană).  Dar la moment avem un exemplu ideal de bătaie de joc de spațiul urban:

Zona 2: este a doua după mărime dar prima după nivelul de prostie din care a apărut. Feericul grup ”Poștașii Chișinăului” au salvat eroic un perete istoric și au stricat planurile turcilor de la Leogrand de a construi acolo un business-centru cu 7 etaje si parcare subterană (!).

Primarul Etern și-a făcut oleacă de PR, poștarii au cam dispărut, băieții de la Leogrand umblă prin judecăți. Toți brusc au uitat de ”Chișinăul istoric” iar zona a rămas ”suspendată” și reprezintă o cicatrice pe fața orașului și o durere de cap pentru miile de pietoni care circulă zilnic prin zonă:

Zona 3 și 4 reprezintă exemple tipice de construcții semilegale în scopuri de extindere a suprafeței comerciale. Cei de la Sun Sity nu au loc în parcarea subterană și fac parcări la intrare iar cei de la Velgar pur și simplu au decis să izoleze glamurul de muritorii de rînd și au zdrobit o ”terasă” cu steklopaket:

Fix alături, este cafeneaua OPA, care are o terasă tare bună. Dar am auzit de la noul proprietar al cafenelei că și ei au în plan să facă la fel ca la Velgar. Se vede că prostia urbanistică e contagioasă.

Trotuarul nu e locul unde mașinile parcate se unesc cu pristroicile ilegale. Într-un oraș construit pentru oameni, trotuarul este un loc unde se desfășoară viața socială. Trotuarul trebuie să găzduiască cît mai multe puncte de activitate: cafenele, măsuțe, bănci, vitrine de magazine, locuri de socializare ca să devină un loc plăcut și atractiv pentru pietoni. Oamenii nu merg pe trotuar. Ei acolo trăiesc.

Zonele 1, 2, 3, 4 din această postare ar putea fi regîndite, amenajate și ar putea îmbunătăți atmosfera pietonală pe strada Varlaam. Dar în Chișinău, cretinismul urbanistic și tot ce decurge din el (parcările ilegale, pristroicile, șantierele veșnice, ambuteiajele, fațadele urîte și lipsa infrastructurii de socializare) omoară trotuarele și orice alt tip de zone publice de socializare. Anume asta face ca orașul să fie urît și neatractiv.

***

Asta e viața capitalei europene, doamnelor și domnilor. E greu, nu-s bani, adevărul istoric e în pericol, amuș vin rușii cu tancurile și multe alte probleme nu ne permit să ne gîndim cum să amenajăm frumos orașul în care locuim. 

Iar cînd vom merge prin parijuri și barcelone și vom vedea trotuare ca în imaginea de mai jos vom spune tînguitor: ”ar fi bine și la noi așa ceva” și vom reveni acasă să votăm la alegeri primarul și echipa ”adevărului istoric”. 

Please follow and like us:
20

Use Facebook to Comment on this Post