Tag Archive Chişinău

Byvictor

Renovarea străzii Alecsandri. Noutăți de pe front

Am scris recent prima parte a articolului despre renovarea bulevardului Ștefan cel Mare și Sfînt din Chișinău și am promis că voi scrie și a doua parte. Despre cum va arăta această stradă după renovare.

Dar înainte de a publica a doua parte, am decis să scriu o postare intermediară, ca să fie mai clar despre ce vorbim și să nu fiu acuzat de ”supărări personale”.

După cum știm, pe lîngă bulevardul central al orașului, în cadrul aceluiași proiect, se renovează două străzi: Negruzzi și Alecsandri.

Așa cum proiectele de renovare pentru toate trei străzi au fost realizate de Insitutul Municipal de Proiectări ”Chișinăuproiect”, iar lucrările pe toate trei străzi sunt/vor fi realizate de aceeași companie, SC ”Delta ACM-93”, putem presupune că, după reconstrucție, străzile vor arăta la fel.

Prim urmare, mi-am zis eu, dacă ne uităm la porțiunile renovate de pe str. V. Alecsandri (porțiunea Ștefan cel Mare – Albișoara), ne putem da seama cum va arăta și bul. Ștefan cel Mare. Și pot să vă spun că perspectivele nu sunt deloc îmbucurătoare.

Am atras atenția la cîteva aspecte ale lucrărilor, care, după mine, sunt cele mai importante.

TROTUAR

Pînă acum strada Alecsandri avea trotuare foarte proaste. Atît din cauza planificării inițiale incorecte, cît și din cauza extinderilor ilegale a unor imobile private.

Spre regret, autoritățile nu s-au obosit să reproiecteze strada. Ea a rămas cu acealeași trotuare separate, disproporționale și segmentate în trei părți: Ștefan cel Mare – Al. cel Bun, Al. cel Bun – str. Cahul și str. Cahul – Albișoara.

În urma reconstrucției, trotuarele au fost îngustate, pentru a amenaja parcări 🙁

Din cei 6 metri de trotuar existente inițial, pentru parcări au fost ”tăiate” cam 2 metri de trotuar. Din cealaltă parte, agenții economii și-au extins scările de acces în prăvăli și dughene. Și astfel, pietonilor le-a rămas maximum 2 metri de trotuar.

Deși era normal să demoleze scările și terasele ilegale, Primăria le-a înconjurat frumușel cu pavaj și a mers înainte.

O altă problemă a trotuarului e pavajul. Aceste piese de ciment vibropresat îs urîte de mama focului. Ele sunt bune pentru pavarea cărărușii spre WC-ul din grădină sau pentru curtea unei uzine, dar nu pentru trotuarele din oraș.

În afară de aspectul vizual, cît de bine nu ai pune acest pavaj, el oricum se va spăla din cauza scurgerilor de pe clădiri și a utilizării intense și va începe a ”umbla” sub picioarele pietonilor.

Nu în zadar orașele moderne preferă piesele mari de granit pentru pavarea străzilor. Ele sunt mai grele și mai greu de mișcat dar și au mai puține rosturi, fapt care le face mai comode pentru cărucioare, role, skateboard-uri și încălțăminte cu tocuri.

La urma urmei, dacă dispare vreo piesă, groapa oricînd poate fi acoperită cu asfalt 🙂 (primăriile engleze halturesc și ele uneori).

Dar și pavajul mărunt e ok, atunci cînd știi cum să îl pui corect. Din cîte vedem, compania Delta ACM-93 habar nu are cum se pune corect pavajul. Și în consecință, pe o stradă complet renovată avem așa o situație:

Rostul dintre pavaj și bordură e partea slabă a tuturor pavajelor din acest oraș

gurile de canalizare sunt o catastrofă

iar încadrarea elementelor de infrastructură în trotuar e pur și simplu de plîns

PARCĂRI

Eu cred că amenajarea parcărilor din contul trotuarelor este cea mai proastă decizie a autorităților din istoria acestui oraș. Această stupizenie urbanistică va acapara toate trotuarele din oraș pînă orășenii și autoritățile iși vor da seama că astfel de ”soluții” doar agravează problema. Dar vom reveni la această problemă într-o postare specială.

Amenajarea acestor parcări ”în spic” în afară de faptul că este o prostie, este o prostie proiectată oribil. În primul rînd nu e clar de ce ele trebuiau pavate. În al doilea rînd ele nu ajută cu nimic la îmbunătățirea infrastructurii stradale.

Pe alocuri sunt prea late

în alte locuri prea înguste

și șoferii intuitiv parchează normal, în paralel cu carosabilul

Întrebarea e pentru ce s-au cheltuit bani să se amenajeze astfel de parcări în loc să replanifici strada și să rezervezi o bandă pentru parcare în paralel?

Parcarea în paralel cu carosabilul are cîteva avantaje:

1. nu ocupă din trotuar și nu necesită amenajare specială.

2. creează un zid convențional de protecție între trotuar/piste pentru bicicliști și carosabilul pe care circulă automobile în viteză.

3. oricînd poate fi transformat într-o bandă adițională de carosabil în caz că trebuie de mărit fluxul pe carosabil.

COPACII

Copacii stradali sau ”road verge” sunt parte integrală al designului străzii și contribuie la crearea percepției de mărginire. Ei acționează ca un impediment pentru poluarea chimică dar și sonoră. De asemenea ei sporesc percepția de securitate, așa cum crează separeuri între trotuar și carosabil.

În afară de regulile designului stradal, există o întreagă știință, silvicultura urbană care ne ajută să plantăm corect copacii potriviți în locurile potrivite din orașe.

Primăria Chișinău nu se pricepe deloc la copaci. Ei plantează tot felul de salcîmi, nucari și arțari la nimereală. Ei plantează puieți cît degetul și pe urmă se miră de ce ei sunt rupți. Nu mai vorbesc de îngrijirea coroanelor sau înlocuirea copacilor vechi cu alții noi. Strada Alecsandri nu e o excepție.

Deși au fost tăiați copacii bătrîni de pe porțiunea Ștefan cel Mare – Al. cel Bun, alții în loc nu au fost plantați. În locul lor găsim parcări.

În schimb sălbătăciunile crescute de la sine pe aiurea au fost păstrate și ”frumos” amenajate

Mai la vale, după str. Columna, unele intenții de plantare au fost făcute totuși

Nu știu ce copaci au plantat, dar ei îs așa de firavi încît nu prea cred că vor supraviețui.

În afară de copaci avem și niște ”spații verzi” – veceuri pentru cîini și pisici și parcări pentru automobile. Evident că și acestea au rămas fără atenție.

Așteptăm primele ploi, cînd glodul de pe aceste spații verzi se va scurge pe trotuarele proaspăt reovate.

A, nu tăt normal. El deja se scurge

TRECERILE PENTRU PIETONI

Deși strada practic se construiește de la zero, nici urmă de pante pentru pietoni. Drept că bordurele nu au chiar 15 cm, dar oricum sunt suficiente pentru a le reaminiti pietonilor că ei îs niște ratați pentru că nu au mașină.

unicile pante pe această stradă sunt făcute pe porțiunile de trotuar reparate mai înainte de agenții economici din preajmă. Evident că sunt făcut ”din topor”, dar însuși faptul că agenții economici se pricep mai bine la trotuare decît Primăria, pune în gardă.

ȘANTIERUL

Orice proiect de construcție presupune secțiunea ”amenajarea șantierului” – parte a proiectului care presupune descrierea măsurilor de securitate luate de constructor pentru prevenirea accidentelor pe șantier dar și pentru limitarea maximă a scurgerii murdăriilor de pe șantier în spațiul adiacent.

Dar se pare că acest lucru nu este valabil pentru șantierele companiei Delta ACM-93.

Oricine poate intra pe șantier și poate merge chiar pe lîngă excavatoare.  Nici măcar  muncitorii de pe șantier nu poartă cască sau echipament de lucru. 

Pietonii sunt nevoiți să meargă printre gropi și fîntîni de canalizare. Unele chiar fără capac. 

Dacă te împiedici și îți rupi capul – e problema ta. 

***

Deși e foarte lung, în acest material abia de a încăput jumătate din pozele cu încălcări, probleme și lucrări ”de mîntuială” de pe strada Vasile Alecsandri. 

Planificarea intersecțiilor, trecerile pietonale peste carosabil, iluminarea pietonală, rețelele, scurgerile pluviale și multe alte elemente de infrastructură stradală au fost pur și simplu omise în proiectarea și realizarea lucrărilor de reconstrucție a acestei străzi. 

Concluziile făcute de mine în urma acestei plimbări sunt următoarele:

1. Institutul de Proiectare ”Chișinăuproiect” este o insituție depășită de timp. Proiectele lor de reconstrucție și reamenajare a străzilor nu țin cont nici de practicile moderne de design stradal și nici de necesitățile reale ale oamenilor. O stradă care se reamenajează în baza la astfel de proiecte este, din start, un fail.

 

Transmiteți celor de la Chișinăuproiect că în anul 2016, special pentru orașele care se vor europene, există ghiduri de amenajare a străzilor.

Screenshot (1)

proiectele de reamenajare se fac pe calculator, iar în afară de partea tehnică pot fi făcute și așa desene care numaidecît se consultă cu orășenii.

 

2. Compania Delta ACM-93 nu are nici cunoștințele, nici competențele necesare și nici resure suficiente pentru a realiza lucrările de care s-a apucat. Calitatea lucrărilor realizare e foarte proastă iar faptul că ei nu se încadrează nici în timp și nici în buget, denotă că ei nici nu au realizat ce vor avea de făcut. 

3. Primarul General al Chișinăului și Șeful Direcției de Transport și căi de Comunicație care realizează proiectul de eamenajare a străzilor nu au nici cea mai mică închipuire despre cum se fac astfel de lucrări. Iar faptul că ei, în fel și chip, apără compania Delta ACM-93 în loc să o penalizeze pentru neîncadrare în termeni și calitatea proastă a lucrărilor, demonstrează că acest proiect nu e decît o mare spălare de bani pe contul chișinăuienilor. 

Sigur că în urma acestei ”reconstrucții”, strada Alecsandri va arăta mai bine decît pînă acum. Dar o dată ce se fac asemenea investiții se putea mai bine. Mult mai bine. Se putea de proiectat și construit o stradă-model. Ca în Europa.

Dar se vede că o mare parte din banii oferiți de BERD au ajuns nu tocmai la destinație. Pentru că asta e Moldova. 

Please follow and like us:
20

Use Facebook to Comment on this Post

Byvictor

Renovarea bulevardului Ștefan cel Mare. Partea I: realități și perspective

Realități

Atît orașele europene cît și celelalte orașe cu administrație serioasă, cînd planifică și găsesc bani pentru un proiect important, organizează un ”Architectural Design Competition”.

 

Aceasta este o competiție în care o organizație care intenționează să construiască sau să reconstruiască un obiect sau un spațiu invită arhitecți să prezinte proiecte de design pentru clădirea sau spațiul respectiv. Cîștigătorul concursului, de obicei, este ales de către un grup/comisie format din arhitecți și designeri profesioniști și reprezentanți ai autorităților locale și ai grupurilor de interes (beneficiari, societate civilă).

 

Aceste competiții permit generarea a zeci și sute de idei de îmbunătățire și înfrumusețare a unui spațiu sau a unei clădiri absolut gratuit. Și din 10-20 de propuneri de proiect ai de unde îl alege pe cel mai bun.

 

Anume în rezultatul unor astfel de concursuri au apărut așa perle arhitecturale precum Casa Albă din Washington(1792), clădirea Parlamentului Britanic (1836),  Turnul Eiffel(1886), Muzeul Guggenheim din Bilbao (1991) sau National September 11 Memorial & Museum din New York (2002).

 

Cu spațiile publice treaba e și mai complicată. Trebuie de făcut cercetări, de studiat necesitățile locuitorulor/utilizatorilor/beneficiarilor și în baza celor aflate de întocmit caietul de sarcini. Apoi de organizat un concurs de proiecte și de propus publicului aceste proiecte spre dezbatere. Ulterior, în baza voturilor locuitorilor și a experților de ales cel mai bun. Asta poate ocupa un an sau doi. Dar în schimb obții un proiect cu adevărat bun, care reflectă interesele și necesitățile orășenilor.

 

În anii 90 ai secolului trecut, londonezii au planificat reconstrucția Pieții Trafalgar. Înainte de proiectare au fost cercetate traiectoriile de deplasare a pietonilor, au fost organizate consultări cu mai mult de 180 de organizații și grupuri civice și cîteva mii de londonezi au fost chestionați în cadrul unui sondaj.

 

În rezultat, lucrările de renovare au inclus închiderea străzii principale de pe latura de nord, devierea traficului pe celelalte trei laturi, demolarea secțiunii centrale a zidului de susținere din partea de nord și construirea unui șir de trepte care duc la terasa pietonală din fața clădirii National Gallery. Construcția a inclus două lifturi pentru persoanele cu dizabilități, toalete publice și o cafenea mică. Înainte de aceste lucrări, din piață se putea ajunge la National Gallery numai pe trecerile situate în colțurile de nord-est și de nord-vest.

 

așa a fost

așa a devenit

 

În Clevelend, SUA, s-a propus ca o piață plină de automobile din centru orașului să fie transformat într-un scuar plin de viață. Inițiatorii proiectului au întrebat oamenii despre viziunea lor despre aces loc și cam cît ar fi dispuși ei să plătească pentru amenajarea acestuia. Din informația colectată au fost elaborate trei propuneri diferite de design.

 

 

În baza acestor proiecte au fost organizate dezbateri publice. Doi ani inițiatorii proiectului au căutat soluții de compromis. În unul dintre proiectele inițiale au fost introduse o serie de modificări, conform sugestiilor și solicitărilor orășenilor și investitorilor. Așa cum proiectul era prea costisitor pentru bugetul local, o parte din bani au fost colectați din donațiile locuitorilor orașului și agenților economici.

Acestea sunt niște realități. Foarte clare.

 

Perspective

 

După cum știți, orașul Chișinău se află în plin proces de reparație a unor străzi din sectorul Centru, printre care și artera principală a orașului și a statului  –  Bulevarul Ștefan cel Mare și Sfânt.

 

Detalii despre proiectul „Chişinău – Drumuri Urbane” vedeți aici. Valoarea integrală a proiectului este evaluată la circa 30 milioane Euro, dintre care 22 milioane Euro – finanţare din partea BERD şi BEI, restul sumei fiind alocată din bugetul municipal.

 

Să fiu sincer, nu credeam că autoritățile chiar vor ajunge să se apuce de reconstrucția bulevardului Ștefan cel Mare. E ca și cum ai face operație pe cord. E nevoie de precizie, rapiditate, cunoștințe profunde și experiență foarte mare. Pe care Primăria nu le are.

 

Proiectul a fost anunțat încă în 2011 iar în 2013 a fost deschisă licitația pentru selectarea companiei care va realiza lucrările. Deși inițial era prevăzut ca întreg proiectul să se încadreze în perioada martie 2014 – iulie 2015 primele șantiere au fost deschise abia în 2015. Acum suntem în februarie 2016 iar lucrările pe străzile Alecsandri și Negruzzi au fost realizate doar pe jumătate.

 

Lucrurile s-au întins pentru că tît selectarea antreprenorului general al șantierului cît și însăși lucrările au fost însoțite de scandal și probleme.

 

Deși, în 2013, Primarul General declara că ofertele aşteptate de municipalitate trebuie să se ridice la nivel internaţional, iar companiile autohtone pot deveni, eventual, subcontractori ai unui antreprenor general internaţional.”, administrația municipală a fost acuzată de măsluirea rezultatelor concursului și favorizarea unei companii anume – SC „Delta ACM-93″ din România.

 

Compania a fost acuzată de lipsă de experiență, falsificare de acte și acțiuni de corupție fapt care a determinat constituirea unei Comisii de Anchetă în cadrul Consiliului Municipal Chișinău. Despre activitatea comisiei a scris membrul acesteia, consilierul municipal Veaceslav Bulat.

 

În afară de problemele de imagine și credibilitate a administratorilor și operatorilor proiectului, suspiciuni au apărut și din cauza lipsei totale de transparență.

 

Pe subiectul reconstrucției (anume ”reconstrucție” scrie pe acte) principalului bulevard al Republicii Moldova nu au fost făcute nici consultări publice, nici concurs de proiecte și nici prezentare a proiectului final. Deși excavatoarele deja sapă în temelia orașului, publicul larg nu știe cum va arăta bulevardul Ștefan cel Mare cînd va fi finalizat.

 

Despre acest fapt am avut ocazia să discut la o emisiune TV cu șeful interimar al Direcției Transport Public și Căi de Comunicație din Primăria Chișinău, care gestionează acest proiect, dl. Igor Gamrețchi.

 

În cadrul emisiunii i-am reporșat că deși Primăria demarează cel mai important proiect de infrastructură urbană din ultmii 40 de ani,  autoritățile nu au făcut public nici un document oficial prin care orășenii ar putea înțele ce se va întîmpla cu strada principală a orașului. Dl. Gamrețchi mi-a spus că pot să vin la ei la Direcție să văd proiectul.

 

Și am mers.

 

După cum imi imaginam, proiectul este realizat de Insitutul Municipal de Proiectări ”Chișinăuproiect”. Ca să vă dați seama despre această organizație e suficient să intrați la ei pe site.

 

Proiectul înseamnă zeci de mape cu date și desene tehnice. Ridicare topografică, dimensiuni, rețele, parametri, volume și multe late lucruri pe care 99% din oameni nu le înțeleg.

 

O imagine a viitorului bulevard arată cam așa:

 

 

Evident, aceste scheme, planuri și desene îs foarte necesare pentru buna realizare a proiectului. Dar ele sunt absolut necalre pentru publicul larg.

 

Cel mai mare proiect de infrastructură al acestui oraș nu are absolut deloc desene, ilustrații în 3D sau niște vizualizări video. Doar niște sugestii de la Primarul-urbanist.

 

 

Nu mai zic nimic de o replanificare a străzii pentru calmarea traficului și creșterea securității pietonilor și a bicicliștilor. Asta e pur și simplu cosmos.

 

Protected Intersections For Bicyclists from Nick Falbo on Vimeo.

 

Și aici e și problema. Autoritățile cred că nu e treaba noastră, a nespecialiștilor, să băgăm nasul în proiecte. Ei ne cer să le acordăm încredere să îi credem pe cuvînt. Cu cît mai puțini știu ce și cum, cu atît mai puține întrebări.

 

Și acestea sunt perspectivele. Absolut neclare.

 

****

 

Despre ce am discutat cu funcționarii din Direcția de Transport și despre ce vom face mai departe o să citiți în partea a doua:)

 

 

Please follow and like us:
20

Use Facebook to Comment on this Post

Byvictor

5 probleme ale trotuarului de la ANSA. Studiu de (ne)caz

După cum știți, lucrările de restaurare a clădirii fostei Cîrmuiri Guberniale a Basarabiei de la intersecţia străzilor Mihail Kogălniceanu şi Alexandr Puşkin se apropie de final.

Conform ANSA, proprietarul actual al clădirii, bugetul lucrărilor este de circa 50 mln. lei, din care 19 mln. lei sunt acoperiți de către Agenție (contribuție locală) iar restul sumei este oferită de Banca Mondială.

Cu adevărat, clădirea arată foarte bine. Rămâine ca specialiștii să se expună referitor la calitatea lucrărilor de renovare.

În afară de clădire, a fost renovat și trotuarul adiacent. Mergînd pe acolo azi mă gîndeam că iată, în sfîrșit avem în Chișinău o bucată de trotuar amenajată normal. Dar cînd m-am apropiat bucuria s-a prefăcut în scîrbă.

Scîrbă pentru că indiferent de numărul de milioane de lei alocate pentru lucrări publice, indiferent de calitatea și costul materialelor, indiferent de specialiștii străini implicați, moldovenii reușesc să găsească muncitorii cu cele mai strîmbe mîini și să reducă toate eforturile la zero.

Iată așa arată la prima privire trotuarul de pe str. Pușkin. Parcă nu e rău. Mai ales dacă e să comparăm cu restul trotuarelor din acest oraș. Pavaj frumușel, calitativ. E pus drept. Sunt prevăute canale de scurgere a apei pluviale chiar. Dar…

…dar la o analiză atentă observăm o serie de greșeli grave care, în scurt timp, vor readuce acest trotuar la starea ”medie pe oraș”.

1. Panta de acces pentru automobile.

Dacă vrei să omori un trotuar atît tehnic cît și funcțional – fă o pantă pentru automobile. Astfel încît 5-6 mașini parcate în fața clădirii, pe trotuar, să omoare orice funcționalitate a trotuarului. Chiar merită să investim 50 de milioane într-o clădire care nu va putea fi valorificată din punct de vedere estetic din cauza mașinilor parcate pe trotuare?

iată și prima rîndunică

Panta trebuie demontată urgent, cît șoferii încă nu au deprins să parcheze acolo. Dar încă mai bine ar fi de instalat bariere de protecție. De ce? E lung de explicat. Citim aici.

2. Locurile de joncțiune dintre pavaj și bordură.

Asta e pur și simplu oribil. Așa și îmi imaginez cum Sasha, Grisha și Ion care au pus pavajul au ajuns la margine și și-au dat seama că au greșit cu calculele.

”- Uăi Grisha, uăi! Nu se stîkuește plitka. Și fașem amu?

– Pahodu trebu să o scoatem și să o punem din nou…

– Ei, și ești prost? Las că îi punem frumușel niște asfalt în crăpătură și a merje!

– Da? Ladno, hrensnim! Zaredește!”

Și așa pe lume apare asta. Cam așa arată hotarul invizibil între Europa și Moldova. Între frumos și ”lijbă”. Între profesionism și ”haltură”.

Și această ”lipire” cu astfalt nu e doar în intersecție, ci pe tot perimetrul trotuarului. Pentru comparație, așa arată un pavaj cu joncțiuni din MAI MULTE materiale.

Asta este un o piață din or. Kalisz, Polonia, un oraș cu 100 mii de locuitori care nu este nici măcar centru de județ. Dacă apeși pe poză ea se face mare-mare și se vede că joncțiunile dintre două feluri de pavaj se pot face și fără asfalt! Minune!

Nu mai zic de așa ceva, asta e science-fiction în genere.

poză de la varlamov.me

3. Scurgerile pluviale.

Nu dacă tot ai făcut canale de scurgere și ai și burlane de ce să le aduci la 20 cm unu de altu și să nu le conectezi? Asta doar e așa de evident!

Încă nu au dat înghețurile dar deja se prevede ce va fi la iarnă. Cea mai mare parte a apei se va scurge pe trotuar, va crea ghețuș iar primăvara și vara va spăla nisipul de sub pavaj și pietrele vor începe a plioșcăi cu apă la călcare. Chiar e așa de greu de băgat burlanul în canal pe sub pavaj?

Civilizația umană a inventat acest mecanism de drenaj cu vreo sută de ani în urmă, dar se vede că unicile inovații care ajung în Moldova îs Porshe-urile și aifoanele. 

untrapped

 

Și nu, ele nu îngheață iarna!

4. Intrarea principală.

Eu cred că moldovenii nu îs urmașii geto-dacilor ci ai aztecilor sau a civilizației Maya. Pentru că așa o dragoste pentru ziggurat-uri nu se mai întîlnește nicăieri în lume.

La orice intrare în acest oraș, orice stăpân care se respectă trebuie să facă ce puțin o treaptă. Dar de dorit 3-4. Ca să fie mai frumos. Nu rămîine în urmă nici ANSA. Măcar o treaptă…

De ce? De ce trebuie aceste trepte? De ce nu se poate de făcut intrarea la nivel cu strada? Mai ales dacă ești magazin pe Ștefan cel Mare sau cojemte instituție de stat pe str. Pușkin. Nu, apa de ploaie nu năvălește.  Nici zăpada.

De ce trebu jumătate de trotuar să facem parcare și altă jumătate ziggurat? Asta nu e comod nici pentru pietoni, nici pentru vizitatorii acestor clădiri și nici pentru proprietari. Așa un mister chișinăuian.

5. Spațiile verzi. 

Este așa o axiomă urbană. Ea nu se predă la facultatea de Arhitectură probabil, dar e bine de știut.

”Dacă nu știi să amenajezi și să îngrijești corect spațiile verzi din oraș, ele încetează a fi spații verzi și devin veceuri pentru cîini și pisici și generatoare de glod. ”

Și uitîndu-mă la această poză îmi imagines iar pe de Sasha, Grisha și Ion care descarcă cu lopețile cernoziom din Kamaz și își spun unul altuia:

”- Mai pune vreo două lopeți, să fie plin. Noi doar muncim la soviste!”

S-ar părea că logica elementară sugerează că dacă o margine este mai joasă ca celelalte, pe acolo, pe timp de ploaie o să curgă glod. Dar nu și pentru constructorii moldoveni de trotuare.

”- Grisha, mai arucă vreo două lopeți!”

****

La prima vedere s-ar părea că restauratorii clădirii se fac vinovați de aceste greșeli în amenajarea trotuarului. Dar nu e chiar așa.

Oamenii s-au apucat să renoveze clădirea. Pentru ei trotuarul e așa, o amenajare adiacentă. Poate compania nici nu este specializată în astfel de lucrări.

Principalul responsabil de această situația e Primăria, care este proprietarul și administratorul trotuarelor din oraș. ei trebuie să aibă un set de norme și regulamente care ar prevedea parametrii exacți ai amenajării trotuarelor.

Primăria ar trebui să aibă specialiști care se pricep la asta și care consultă și monitorizează lucrările de amenajare a trotuarelor făcute de companii private. Ei trebuie să vină și să le tragă mîța pe spate lui Sasha, Grisha și Ion și șefului de șantier pentru greșelile admise. Ei trebuie să fie responsabili de amenajarea corectă și eficientă a trotuarelor.

Dar ei îs ocupați. Ei se gîndesc la deviza pentru stema orașului.

Stema orașului fără trotuare.

 

Please follow and like us:
20

Use Facebook to Comment on this Post

Byvictor

Fumatul în spații publice deschise. Studiu de caz: Scuarul Cehov

După ce în Scuarul Cehov a fos amplasat mobilierul urban (felinare, bănci, coșuri pentru gunoi) am urmărit cum interacționează oamenii cu acest spațiu pentru a vedea ce se poate de îmbunătățit în astfel de proiecte de amenajare a spațiilor publice.

În mare parte, pe timp frumos, oamenii utilizează băncile pentru a se odihni, a sta de vorbă sau a face o pauză în drumul lor.

2015-09-03 12.33.16

Dar am observat și cîteva situații-problemă, în care amenajarea scuarului nu coincide cu necesitățile oamenilor.

Una dintre aceste probleme este fumatul. Mai bine spus, consecințele acestuia. Din cauza lipse unui loc special amenajat pentru fumat, mobilierul urban și spațiul din jurului lui are de suferit.

Oamenii se așează pe bancă aprind o țigară, o fumează și…

Din lipsa de scrumiere speciale și din teama de a nu declanșa un foc, oamenii sting mucurile de țigară de coșurile de gunoi, de felinare, de bănci și le aruncă pe jos. După asta spațiul arată cam așa:

Desigur că periodic măturătorii teatrului strîng acest gunoi dar el reapare imediat. Cu mobilierul amenajat scuarul este un loc atrăgător pentru toți fumătorii din preajmă.

Asta desigur ne bucură dar trebuie să ne gîndim și la oamenii care nu fumează. Mucurile aruncate pe jos și în urnele de gunoi generează un miros specific dar și o priveliște tristă.

****

Recent, prin legea Nr. 124 din  29.05.2015,  legea privind controlul tutunului a fos înăsprită, și ea prevede nemijlocit că fumatul în astfel de spații publice precum Scuarul Cehov este interzis.

Codul contravenţional al Republicii Moldova „Articolul 911. Încălcarea legislaţiei privind controlul asupra plasării pe piață și consumul produselor din tutun.

Alineatul 18: Fumatul în mijloacele de transport public, în mijloacele de transport private în care se află minori, sub acoperișul staţiilor de transport public, în parcurile de distracții şi pe terenurile de joacă pentru copii, pe stadioane, arene, în pieţe şi alte spaţii publice deschise pe durata evenimentelor publice distractive sau de alt gen se sancţionează cu amendă de la 50 la 70 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice.”

Băieții au făcut și un infografic la temă:

autor: Rodion Gavriloi

Legea are intenții bune însă știm cu toții că aplicarea acestea e o problemă în Moldova. Deși Scuarul Cehov este un loc unde conform legii, fumatul nu este permis, nu e clar cine trebuie să se ocupe de asta. Teatrul? Primăria? Cine va amenda fumătorii? Poliția?

În același timp, nu putem priva fumătorii de dreptul de a se odihni în scuar. Ei ar putea să se retragă undeva să fumeze dar în apropiere nu există spații special amenajate pentru fumat. Și cine ar trebui să le amenajeze tot nu este clar.

Eu nu cred în ”soluții” de tipul interziceriilor. Nu poți tăia capul care te doare. Dar în schimb poți stimula pozitiv oamenii să folosească anumite instrumente, locuri speciale pentru fumat pentru a nu deranja pe nefumători.

Așa cum multe lucruri nu sunt clare cu aplicarea legii antitutun iar o soluție oricum trebuie identificată, am putea să găsim o soluție care să împace capra cu varza.

Într-un colț al scuarului este un loc unde am putea amenaja un loc special pentru fumat. Acolo până recent au fost amplasate tomberoanele de gunoi ale centrului comercial Sun City, dar la solicitarea noastră ei le-au evacuat.

Acum acolo a rămas un spațiu murdar și urît care va trebui să îl amenajăm.

În multe orașe din lume există astfel de spații special amenajate pentru fumători. Cu scrumiere speciale cu nisip sau apă pentru stins țigara, cu marcaj special, cu tablouri informaționale și informație despre dauna fumatului. Iată doar cîteva exemple:

Ele pot fi foarte simple

Theme Park Review, Orlando, FL, USA

mai complexe

Yishun, Singapore

mai minimaliste

Glasdon, UK

mai sofisticate

Tokio, Japonia

Indiferent de complexitate, aceste zone trebuie să aibă cîteva elemente obligatorii: să fie amplasate într-un loc mai ferit, să fie delimitate cu marcaj special și acolo să fie amplasate scrumiere:

Căutind înformație la această temă am observat că cele mai multe poze cu spații special amenajate pentru fumat sunt din Singapore. Orașul unde amenda pentru fumatul în afara locurilor special amenajate ajunge la 1000 de dolari.

În Chișinău nu am văzut nici un spațiu amenajat special pentru fumători. Iar atîta timp cît acestea nu există, nu avem decît să ne mirăm că ei fumează pe unde apucă. Iar dacă ar exista, ar fi foarte ușor să le răspundem la întrebarea lor tupeistă ”Da unde să fumez?”. Și poate și orașul ar fi mai curat.

 

Please follow and like us:
20

Use Facebook to Comment on this Post

Byvictor

Șantierul ilegal de la Codreanca și reprezentanții adevărului istoric

După scandalul de la începutul săptămânii în legătură cu șantierul dintre Universitatea Pedagogică ”Ion Creangă, Parcul Dendrariu și clubul de dans ”Codreanca” și după protestul tinerilor dansatori, Primăria Chișinău a dispus sistarea lucrărilor de construcție pînă la soluționarea litigiului.

2540411

Ieri stabilisem cu mai mulți activiști din societatea civilă să ne întîlnim la șantier ca să vedem cum am putea să amenajăm acest spațiu, ca să prevenim extinderea lucrărilor și să îl populăm cu oameni.

Dar ajunși la fața locului am văzut că gardul care a fost demontat mai devreme de activiști și deputații PSRM a fost reinstalat iar toate căile de acces în zonă au fost inchise prin săparea unor tranșei de vre-un metru adîncime.

Directorul clubului Codreanca, dl. Petru Gozun ne-a comunicat că în timpul zilei a apărut un mini-excavator care a săpat mai multe tranșei pe perimetrul șantierului. Două dintre ele chiar în fața porților clubului Codreanca.

Aceste tranșei seamănă  mai mult cu o răzbunare decît cu niște lucrări de șantier. Așa s-au răzbunat proprietarii companiilor de construcție pe clubul Codreanca, pentru că au îndrăznit să le încurce să își construiască blocul de 14 etaje.

Apropo de proprietari. Certificatul de urbanism și autorizația de construcție nr. 100-c/15 din 12..06.2015, au fost eliberate pentru SRL „Sivol-Service-Dhs” şi SRL „D&D Companie”.

SRL „D&D Companie” este compania  fostului consilier municipal, actualului deputat liberal Iurie Dîrda care a figurat în mai multe scandaluri legate de construcții ilegale sau semi-legale din Chișinău.

Dar dl. Dîrda e prea serios ca să se ocupe singur de șantiere și pentru asta are un om special, dl. Oleg Guțu, care prin coincidență este atât reprezentant al firmei „Sivol-Service-Dhs” cît și administrator la „D&D Companie”. În același timp, Oleg Guțu este și vicepreședinte al organizației teritoriale a Partidului Liberal din sectorul Rîșcani.

Screenshot (1)

Sistearea lucrărilor presupune că pe șantier nu se petrece nici o lucrare. Dar nu și pentru oamenii din Partidul Liberal.

În timp ce ne miram de noile tranșeie de pe șantier, a apărut un TIR plin cu țevi pentru apeduct și canalizare. Pe lîngă TIR a apărut un fel de șef, care dădea ordine șoferului să parcheze pe șantier pentru a descărca țevile.

Cînd ne-am apropiat de ei și le-am cerut explicații ei au început să se comporte agresiv și să cheme „intăriri”. Între timp, Vitalie Voznoi și Ion Ceban au chemat poliția.

În scurt timp, a apărut un echipaj al INP care s-a învîrtit pe loc și ne-a spus că ei nu pot face nimic și că trebuie să chemăm polițistul de sector.

Cînd a vîzut poliția, șoferul TIR-ului a spus că el în genere merge undeva la Buiucani și nu are nici o treabă cu șantierul de lingă universitate. Șefulețul în maiou și tapci s-a urcat în mașina parcată pe trotuar și a pornit să plece. Vitalie Voznoi a încercat să il oprească și a fost călcat cu roata pe picior. Șefulețul a început a panica, a încuiat mașina și a fugit de acolo.

Peste ceva timp, a apărut și dl. Oleg Guțu, care a început să îi dea ordine șoferului de TIR să plece. Vitalie și Ion nu i-au permis TIR-ului să pornească și au cerut inspectorilor de poliție să verifice actele pe țevi și foile de parcurs ale șoferului.

Aceste ”discuții” între șoferul TIR-ului și Oleg Guțu pe de o parte, Vitalie, Ion, dl. Gozun pe de altă parte și poliția pe mijloc au durat vreo două ore. Peste două ore de ”știu-nu știu”, ”al meu- nu al meu”, amenințări, înjurături și stres.

Vitalie și Ion insistau ca polițiștii să perfecteze procese-verbale pe toate încălcările depistate și să aresteze marfa pina la clarificarea situației. Polițiștii mormăiau că ei nu pot, că nu au dreptul că nuștiu mai ce.

În tot acest timp, în discuțiile cu Vitalie, Oleg și polițiștii  dl. Oleg Guțu arunca cu fraze gen ”o să ne mai întîlnim”, ”nu știi ce i se poate întîmpla omului”, ” o să rezolvăm”, ”o mîncat ușiganie la Primărie”, ”ai să vezi tu amendă” și alte perle din anii ’90. La întrebările noastre răspundea ironic și zeflemitor. Se vedea că omul nu se teme de nimic pentru că are spete serioase:

(video de Stanley Vartanian)

Pînă la urmă șoferul TIR-ului a primit o amendă iar eu am plecat fiind aproape sigur că acele țevi totuși vor ajunge pe șantier în acestă noapte. Prea sigur pe sine era dl. Guțu.

Am stabilit cu toții să revenim luni la șatier să scoatem definitiv gardul și să oprim lucrările.

****

Am plecat de la șantier cu un sentiment profund de greață.

Vă mai amintiți de acei gopnici în tapci cu BMW-uri care prin 2008-2009 susțineau comuniștii pentru că le permiteau să strîngă ”fărîmiturile” care mai rămîneau în urma afacerilor oamenilor serioși?

Ap iată acei gopnici amu au s-au organizat, s-au infiltrat în structurile guvernării, au prins la bani mari și nu se mai tem de nimic. Pentru că au în spate un partid. Partidul Liberal – partidul gopnicilor în tapci.

Please follow and like us:
20

Use Facebook to Comment on this Post

Byvictor

De unde se alimentează Ghereta Neamului? Fotoinvestigație.

Unii detractori ai campaniei de promovare a Gheretei Neamului din scuarul liceului ”Gh. Asachi” ne acuză că noi suntem subiectivi și că ghereta respectivă nu este decît o simplă gheretă, chiar dacă arată luxos.

Așa cum redacția blogului nostru ține foarte mult la adevărul istoric, noi am realizat o investigație ad-hoc pentru a demonstra că această minunată construcție din metal, sticlă și feerie este cu adevărat un monument al dăinuiri neamului. O mostră veritabilă a luptei pentru dreptate și adevăr istoric. O chintesență a valorilor naționale românești și europene.

Așa cum e foarte greu de găsit proprietarii mini-localului- gheretă din fața liceului Asachi, noi am decis să urmăm alt fir.

Pe bune. Firul de alimentare cu energie electrică al gheretei.

Cît n-ar fi ea de luxoasă, Ghereta Neamului este conectată la energie electrică exact la fel cum sunt conectate mai toate gheretele din oraș. Adică de mîntuială.

(pozele sunt clickabile pentru o rezoluție mai mare. firul electric este subliniat cu linie roșie. pozele sunt făcute pe telefon-aifon, așa că ne cerem scuze pentru calitatea lor.)

Ghereta Neamului are o codiță de fir electric care trece printr-un copac și ajunge…

…în altă gheretă!

Da, renumita gheretă-legendă. Kormushka.

Am tot respectul pentru această gheretă. E un exemplu de gheretă utilă, care animează spațiul din jur și vinde produse potrivite locului. Cu un design specific și cu un spațiu bine amenajat în jur, este un model pozitiv de amenajare a comerțului stradal în Chișinău.

Doar că este o problemă. Kormushka nu produce energie electrică. Așa cum cablul de la Ghereta Neamului a intrat în Kormushka, am decis să aflăm de unde se alimentează aceasta. Și am urmat firul.

Spre deosebire de firele de alimentare care duc pina la primul stîlp, firul de la Kormushka se duce în… copaci

și merge din copac în copac, precum o liană în junglă

dar la un moment dat, se satură de sărit prin copaci și se îndreaptă spre clădirea liceului ”Gheorghe Asachi”, liceu renumit pentru flacăra nemuritoare a românismului pe care o tot întreține, cum ar spune Ministrul Mediului –  ”în pofida vicisitudinilor vremii”.

Nu am avut nici mandat judecătoresc și nici nu ni s-a ridicat mîna să ne urcăm pe acoperișul parterului liceului ca sa urmărim firul electric mai departe. Ar fi prea nepatriotic.

de asta am făcut o panoramă a firului electric și  l-am lăsat în pace.

Putem presupune că alimentarea cu apă și canalizarea tot spre liceul Asachi duc. Dar ce mai contează la urma urmei? Principalu oameni să fim. Principalu să respectăm valorile naționale și să ne gîndim la adevărul istoric. 

***

Blogul nostru nu e o televiziune sau un ziar de bulevard ca să ne lansăm în acuzații.

Numai niște nepatrioți și vînzători de neam ar putea afirma că între directorul liceului Asachi, Boris Volosatîi, care în 2011 a fost nr.10 pe lista PLDM la Consiliul Municipal și apoi a devenit consilier municipal responsabil pe apărarea lui Dorin Chirtoacă de socialiștii trăgători de urechi, ar putea avea ceva în comun cu proprietarul gheretei Kormushka, care, prin pură coincidență, este administrată de Î.I. ”Noroc-Volosatîi”.

Ceea ce contează cu adevărat, este faptul că Ghereta Neamului se alimentează cu românism pur energie electrică încărcată cu electroni patriotici direct de la un izvor al dăinuirii neamului – liceul român-francez ”Gh. Asachi”, și nu cu electricitate negativă, emisă de forța de frecare a Mînei Moskovei de Adevărul Istoric, așa cum o face ghereta de alături.

Acest fapt ne permite să afirmăm cu fruntea sus și pieptul deschis că Ghereta Neamului e un monument adevărat al dăinuirii neamului. Un izvor pur și neprihănit care va alimenta cu patriotism veritabil sute și mii de suflete care vor trece prin preajmă.

Susține și tu campania #gheretaneamului pe facebook. Iar cînd vei trece pe alături, gîndește-te la Burebista, Decebal, Ștefan cel Mare și la valorile veritabile ale neamului nostru. 

Please follow and like us:
20

Use Facebook to Comment on this Post

Byvictor

Program post-electoral pentru un oraș pietonal

Acum, după ce Adevărul Istoric a învins în epica luptă cu Mîna Moskovei, putem reveni la problemele neglobale și negeopolitice ale acestui oraș.

În campania electorală am fost plăcut surprins să văd în programele mai multor candidați frînturi de idei despre îmbunătățirea infrastructurii pietonale a Chișinăului. La un astfel de Program chiar am pus și eu umărul.

Dar în mare parte, candidații și mai ales cîștigătorii cursei pentru primăria capitalei sunt tare departe de a avea o viziune de dezvoltare pietonală a orașului. Și nici colegi/consilieri care să se priceapă la asta nu prea au. Așa o situație.

De asta am elaborat un program de dezvoltare a infrastructurii pietonale din Chişinău care ar putea fi preluat de oamenii care prin voia sorţii au de condus acest oraş. Luaţi băieţi. E gratis. 

****

Acum, circulația pietonală în oraș este văzută doar ca un tip de deplasare, iar toate detaliile, aspectele specifice și potențialul vieții urbane nu se iau în calcul. În rezultat, orașul devine incomod pentru majoritatea locuitorilor și pierde profitul care l-ar putea genera infrastructura pietonală.

Program de dezvoltare a infrastructurii pietonale a orașului Chișinău 2015-2019

1. Crearea și adoptarea unei Strategii de dezvoltare a infrastructurii pietonale.

Infrastructura pietonală nu trebuie să fie doar un punct în Strategia Generală de Dezvoltare a m. Chișinău și nici o filă în Planul Urbanistic General. Pentru că altfel acolo și va rămâiine.

Strategia trebuie să definească problema (oamenii n-au pe unde merge!) și să ofere indicatori clari de performanță (metri, metri pătrați, kilometri, om/oră, viteză, flux).  Strategia trebuie să răspundă la întrebarea ”cum facem?”.

2. Crearea unui Departament de Dezvoltare Pietonală în cadrul primăriei.

Pentru că la moment de această infrastructură ”se ocupă” Direcția Transport, Direcția Arhitectură, Direcția Cultură, Spații Verzi, Exdrupo, Întreprinderile locativ-comunale, Preturile, Primarul și oricui nu ii lene. În rezultat avem ”amenajări” de tipul liniei galbene. Acest departament ar răspunde la întrebarea ”cine face?”.

Acum vom răspunde la întrebarea ”ce facem?”. Urmează un set de instrumente:

3. Dezvoltarea rețelei pietonale și a căilor de acces.  

Rețeaua de legături pietonale trebuie văzută ca o grilă unică de itinerare neîntrerupte. Ea trebuie să fie ramificată și confortabilă, astfel ca locuitorii să poată merge din punctul A în punctul B fără să întîmpine bariere și impedimente. Străzile pietonale nu trebuie obligatoriu să însemne străzi unde este interzis accesul automobilelor. Pur și simplu ele trebuie să ofere pietonilor comoditate și siguranță, exact cum le oferă automobilelor.

Căile pietonale trebuie să fie bine conectate la rețeaua de transport public și la centrele de interes public (parcuri, scuaruri, zone de shoping, cafenele, spații publice). Aceste condiții oferă posibilitate oamenilor de a se deplasa prin oraș, pe jos, fără disconfort.

7

4. Dezvoltarea zonelor totalmente pietonale.

Străzi de tipul ”A. Diordiță” sunt necesare pentru un oraș. Dar ele trebuie să fie conectate la sistemul de transport public și la rețeaua de căi pietonale. Iar locația lor trebuie să fie acolo unde în mod natural apar zone de comerț, cultură, divertisment.

5. Asigurarea accesului persoanelor cu necesități speciale pe străzi.

Oamenii în cărucioare, mamele cu copii și cărucioare, persoanele cu disfuncții locomotorii, persoanele în etate și chiar oamenii cu bagaje suferă foarte mult din cauza barierelor și impedimentelor de pe străzi. De asta ei preferă să stea acasă, iar fiecare ieșire în oraș este pentru ei o aventură periculoasă care poate avea consecințe grave. Este absolut necesar de transformat trotuarele, trecerile pietonale și transportul public astfel încît persoanele cu nevoi speciale să se simtă locuitori cu drepturi egale ai acestui oraș. Orașul trebuie să fie accesibil și comod pentru toți.

6. Amenajarea trotuarelor din oraș conform normelor tehnice.

Normele de proiectare prevăd o lățime a trotuarului nu mai mică de 2 metri pentru zonele locative. Pentru străzile medii  (Pușkin, Bodoni, Mateevici) – lățimea trotuarului trebuie să nu fie mai mică de 4,5 metri. Pe străzile mari (Russo, Dacia, Decebal, Mircea cel Bătrân) trotuarele pot ajunge și la 6-7 metri lățime. Acești parametri nu includ băncile, stațiile, boxele de publicitate, semnele de circulație. Doar acest punct realizat va face orașul mult mai accesibil iar circulația mai ușoară.

2

7. Controlul strict al calității pavajului.

Pe trotuarele bine proiectate și calitativ amenajate nu trebuie să apară băltoace și gropi. Trotuarele trebuie să aibă scurgere iar pavajul trebuie să fie rezistent și frumos asortat. Apa de ploaie de pe acoperișuri nu trebuie să se scurgă pe trotuar. Țevile de scurgere trebuie încadrate în trotuar, în colectoare speciale. În locuri cu trafic pietonal intens nu se poate de pus pavaj mărunt și reliefat. Bordurele trebuiesc ridicate mai sus decît solul, pentru a preveni scurgerea țărânei. Și multe alte detalii care au nevoie de un control strict al autorităților municipale.

8. Securizarea trecerilor pietonale.

Din cauza trecerilor pietonale prost amenajate, anual în Chișinău sunt uciși peste 50 de pietoni iar alții 1200 ramîn traumați. Asta e foarte mult și de asta trebuie să asigurăm securitatea deplasării pietonilor.

Pentru asta au fost inventate metode simple dar eficiente: treceri pietonale la nivel cu trotuarul la distanțe de 50-150 de metri, stîlpi de protecție de-a lungul trotuarului, stații comode și ușor accesibile, semafoare cu chemare manuală, iluminarea zebrelor, insulițe de refugiu și multe alte elemente de securitate pietonală.

9. Măsuri de calmare a traficului și reducere a vitezei

Numărul mare al accidendelor cu pietoni se datorează mai ales vitezei de circulație a automobilelor prin oraș. Pentru a determina șoferii să scadă viteza în zonele cu risc sporit de accidente civilizația a inventat medote speciale. Străzile pot fi reproiectate și amenajate astfel încît șoferii să scadă involuntar viteza.

foto de pe: mymaster.livejournal.com

10. Interzicerea totală a parcărilor pe trotuare. Trotuarul nu este un loc pentru mașini exact așa cum masa nu este un loc pentru picioare. Și proprietarii de automobile trebuie să înțeleagă asta foarte clar.

11. Îndepărtarea maximă a fluxurilor și concentrațiilor de automobile. 

Șosea de centură, pasaje subterane, tuneluri, izolarea fonică a străzilor, redirecționarea fluxurilor de transport din centru, interzicerea accesului automobilelor în centru sunt instrumente eficiente pentru îndepărtarea zgomotului, poluării chimice și vizuale din zonele pietonale.

așa ar putea arăta bd. Ștefan cel Mare dacă pietonii ar avea prioritate în oraș.

12. Crearea standardelor unice pentru elementele infrastructurii urbane.

În oraș, frumusețea nu înseamnă doar arhitectură și parcuri. Toate elementele mediului urban constituie un întreg – mediul vizual al orașului. La moment, foarte multă lume decide cum trebuie să arate spațiul urban: primarul, arhitecții, pretorii, șefii de direcții, constructorii, șefii de șantier, șefii de întreprinderi locativ-comunale. Toți se pricep la design urban. De asta avem semne de circulație pentru autostradă pe o stradă pietonală, indicatoare de străzi pe țevi de aluminiu și bănci din “угольник”-uri.

Este strict necesar de elaborat un stil comun pentru toate elementele infrastructurii urbane. Trebuie de definit foarte clar cum trebuie să arate un felinar, un capac de canalizare, o bancă, un stîlp de protecție sau un gazon.

13. Crearea zonelor de odihnă la fiecare 500-800 metri de cale pietonală

Pentru comoditatea pietonilor, la anumite distanțe trebuie să fie amenajate zone în care să te poți așeza pe o bancă, la umbră, lîngă o zonă verde sau un obiect de artă. Cei tineri nu observă necesitatea acestor zone. Dar întrebați de rudele în etate, cîte bănci sunt pe drumul lor de acasă pînă la policlinică sau piață. O să vedeți că o să vă spună exact. Pentru că ei au nevoie de ele.  în același timp, astfel de zone fac traseele pietonale mai interesante, mai atractive și mai comode.

14. Veceuri publice

În Chișinău nu avem veceuri publice aproape deloc. Dar ele trebuie să existe și să asigure maximum de confort (apă caldă, acces pentru cărucioare, curățire automată). Veceurile publice ale unui oraș demonstrează cît de mult le pasă autorităților de oameni.

15.  Elaborarea și realizarea unui program de curățire a gunoiului vizual:

În Chișinău nu este loc care să nu fie acoperit de un panou publicitar. Nu este o clădire pe care să nu atîrne măcar o tăbliță cu reclamă.  Iar străzile aglomerate seamnănă cu niște pături cîrpite din petici multicolore.

În mediu, în locurile mai aglomerate, toate imaginile publicitare acoperă cam 50% din suprafețe. Nu poți vedea clădirile, nu vezi automobilele de după lightbox-uri, șoferii nu văd pietonii, turiștii nu găsesc denumirile străzilor după placatele cu ”aur”, ”exchange” și ”xerox”.

foto: puerrtto.livejournal.com

Autoritățile locale trebuie cît mai urgent să elimine acest gunoi vizual și să elaboreze un brandbook pentru reclama pe fațadele clădirilor. De bilboard-uri și ecrane LED vă dați seama și singuri cred.

****

Partea bună a infrastructurii pietonale este că ea nu are nevoie de investiţii foarte mari. În schimb investiţiile se recuperează foarte repede din contul creşterii fluxului de oameni pe străzi şi a consumului pe care il generează pietonii.
În schimb această infrastructură are nevoie de foarte multă atenţie. Ca să o faci corect trebuie să faci cercetări, măsurări, observaţii. Nu o poţi planifica stînd în birou. Infrastructura pietonală e mai mult sociologie şi antropologie decît arhitectură şi construcţii.
Dacă vrem să avem un oraş european, mai devreme sau mai tîrziu va trebui să dezvoltăm infrastructura pietonală. Şi mai bine mai devreme, decît mai tîrziu 🙂
 
Please follow and like us:
20

Use Facebook to Comment on this Post

Byvictor

Despre terorismul electoral și frica de schimbare

Frica.
***
O frică animalică de a pierde Primăria transformă membrii și susținătorii PL din talibani în teroriști.

Ei ne-au luat ostatici și ne amenință că dacă ei pierd totul o să exlodeze. Ei ne amenință că dacă noi îi dăm afară, fără dînșii și fără primarul lor o să ne prăpădim sub tancurile lui Putin sau prin Siberia.

Screenshot

20086_10200706209893548_9009724349876661044_n

foto: Alexandru Spinei

Altfel decât terorism asta nu poate fi calificat.

O societate normală nu negociază cu teroriștii. O societate normală îi taxează dur. Ca să nu se mai repete. Chiar cu prețul unor jertfe.

***

Pentru că nu vrem să îi votăm ei ne fac trădători și mizerii. Pentru că punem întrebări incomode ei ne fac proști, orbi, și antieuropeni. Pentru că ne îndoim de onestitatea lor ei ne împroașcă cu zoi.

Primarul lor, după 8 ani la primărie, își permite să spună minciuni în direct și să își acopere consilierii corupți care fac afaceri din problemele orașului.

Altfel decît aroganță, corupție și neprofesionalism asta nu poate fi calificat.

O societate normală le dă peste nas politicienilor aroganți și neprofesioniști și îi bagă la răcoare pe cei corupți. Chiar cu prețul călcării peste propriul orgoliu (ei doar îs ”de-ai noștri”).

***

Capitala Columbiei, orașul Bogota a avut mulți primari. Doi dintre care au intrat în istoria orașului, țării și a urbanismului în genere.

Antanas Mockus în perioada 1995–1996, cînd Bogota era cufundată în haos și criminalitate, a reușit să reducă cu 50% rata deceselor în accidente rutiere și să crească serios nivelul de securitate în oraș.

După alegerile prezidențiale din 1998, Mockus a lăsat orașul și a mers să candideze pentru președinte (unde a pierdut). În locul său a rămas interimar Enrique Penalosa. În doar 2 ani (1998-2000) Penalosa a transformat radical Bogota, realizînd o reformă majoră a transportului public și o serie de megaproiecte.

Dar asta nu l-a făcut infailibil, și în 2001, Penalosa a fost învins de… Antanas Mockus, care a revenit cu un nou program pentru oraș.

Cursa electorală a fost foarte dură, incluzînd bătăi între susținătorii candidaților și alte scene neplăcute.

Mockus a organizat un eveniment public în care și-a cerut scuze de la cetățeni pentru că ”a lăsat funcția de primar pentru o cursă pierdută la președinție”. El a fost reales și a exercitat funcția de primar pînă în 2003.

FotorCreated

Impactul acestor doi primari asupra dezvoltării Bogotei este descris în filmul documentar ”Bogota Change”. Acești doi primari eu transformat cel mai periculos oraș din lume, o capitală violentă și coruptă într-un oraș-model.

Deși erau buni primari ambii, deși erau din diferite partide și cu diferite viziuni, oamenii din Bogota nu s-au temut să renunțe la fiecare dintre ei și să aleagă altceva. Pentru că știau că oricînd vor putea alege alt primar.

****

Sensul democrației constă în posibilitatea schimbării liderilor atunci cînd lucrurile nu merg. În democrație nimeni nu e uns, sfînt, salvator sau de neînlocuit. Nimeni nu e perfect, nimeni nu e veșnic, nimeni nu are tot timpul din lume pentru a duce la capăt toate lucrurile începute.

Cred că în Chișinău a venit timpul de schimbat schimbarea. Dacă a fi cazul, o vom întoarce înapoi. Sau vom pune alta. Dar o vom face benevol și nesiliți de nimeni. Fără sperietori și amenințări.

Pentru că suntem o țară democratică și europeană. Da, domnule primar?

Please follow and like us:
20

Use Facebook to Comment on this Post