Tag Archive Bruxelles

Byvictor

Ce să facem să nu cadă copacii? Secretele silviculturii urbane

Disclaimer: Acest articol este lipsit în totalitate de sentimentalism ecologic și vă poate afecta emoțional.
 
În urma unui simplu fenomen meteorologic de tip ninsoare, copacii din Chișinău au cedat masiv și au transformat o banală zăpadă de primăvară într-o calamitate urbană.
    
Sursa poze: facebook.com
 
De ce copacii au cedat primăvara și nu în plină iarnă, cînd zăpada e mai mare și gerul e mai puternic? Copacii sunt organisme biologice și știu să se pregătească de iarnă. În această perioadă ei sunt mai rezistenți la condițiile climaterice. Însă primăvara, după cîteva săptămîni de căldură, ei se dezmorțesc și sunt mai sensibili. Și o simplă ninsoare cu un vînd mai puternic îi poate pune la pămînt. Plus la toate suprafața pe care se oprește zăpada se mărește considerabil din cauza frunzelor și copacii sunt supuși unei presiuni mai mari. 
 
Asta e valabil mai ales pentru copacii bătrîni. Din imagini observăm că au cedat, în mare parte, copacii vechi și îmbătrîniți.
 
Ca să definim corect problema și să găsim soluții eficiente trebuie să privim fenomenul copacilor din oraș la rece, lăsînd la o parte sentimentalismele, clișeele despre ”cel mai verde oraș de pe planetă” și argumentele nonștiințifice despre cum copacii urbani produc aproape tot aerul cu care respiră un oraș.
Chișinăul nu este cel mai verde oraș. Chișinăul este un oraș cu cei mai sălbatici și neîngrijiți copaci din cauza lipsei unui management eficient al spațiilor verzi. 

Managementul copacilor urbani

În orașele moderne există practica numită Silvicultura urbană ( Urban Forestry ) – totalitatea de măsuri de îngrijire și management a copacilor și spațiilor verzi  în așezările urbane în scopul îmbunătățirii mediului urban. Silvicultura urbană promovează rolul și importanța copacilor în infrastructura urbană.
Silvicultorii urbani plantează și asigură menținerea adecvată a spațiilor verzi din orașe, realizează cercetări și argumentează beneficiile plantării de arbori în orașe.  În orașele moderne silvicultura urbană este practicată și promovată de către arboriști municipali și particulari, ecologiști, urbaniști, consultanți, cercetători și activiști civici.
 
Silvicultura urbană e o disciplină practică, care include plantarea copacilor, îngrijirea și protecția lor dar și managementul general al arborilor în oraș. Mediul urban se deosebește de cel rural sau sălbatic prin faptul că are o serie de constrîngeri pentru creșterea arborilor: spațiu limitat pentru rădăcini și coroană, caliatea proastă a solului, deficiența sau excesul de apă și lumină, căldura excesivă, poluarea, afectarea chimică sau fizică a copacilor și mai ales, sporirea pericolelor legate de arbori.
 
Printre aceste pericole se numără riscul ca anumiți copaci să nu reziste vînturilor puternice și furtunilor și pot afecta automobile sau pietoni.
 Although quite striking in an urban environment, large trees in particular present a continuing dilemma for the field of urban forestry due to the stresses that urban trees undergo from automobile exhaust, constraining hardscape and building foundations, and physical damage (Pickett et al. 2008).

Urban Tree Risk Management

Urban Tree Risk Management reprezintă o serie de medote, măsuri și tehnologii, structurate într-un manual sau ghid, care vin să asiste liderii locali, silvicultorii urbani, colaboratorii parcurilor sau întreprinderilor municipale de resort în adoptarea și implementarea unor programe de prevenire a riscurilor în cadrul managementului spațiilor verzi. Ele sunt elaborate petru a antrena colaboratorii și persoanele responsabile să detecteze, evalueze și să prevină pericolele și defectele provenite de la copacii urbani.
Community managers have the responsibility to create and maintain a safe and useful urban forest for their constituents. Urban foresters need the training and expertise to recognize varying levels of risk, and to manage the forest at an acceptable level of risk. There have been significant advances in decay-detection equipment, and formulas and guidelines for assessing hazardous trees. Modern techniques and procedures can be used to minimize the risk of damage to property and personal injury associated with tree failure. (Urban Tree Risk Management, USDA Forest Service Northeastern Area, 1992).
 
Știu că e în engleză, e lung de citit și nu e tare interesant. De asta o să vă scriu aici pe scurt cîteva prevederi de bază din aceste manuale:
 
1. Orașul nu este pădure. Copacii din oraș sunt elemente de decor și design. Ei pot fi tăiați, cupați, mutați, schimbați în funcție de planificarea specifică a străzii. Drept că asta trebuie să o facă oamenii cu cunoștințe în domeniu. Nu orice mujic cu drujba în mînă se pricepe la copaci. Urban Tree Risk Management prevede că toți (!) copacii din oraș trebuie contabilizați, marcați și constant monitorizați. Da, asta e posibil.
 
Acesta este un copac numerotat din Bruxelles. De copaci, spații verzi și mediu la ei se ocupă Bruxelles Environment.
 
 
2. Copacii nu sunt monumente de istorie (cu mici excepții). Ei nu trebuie lăsați să îmbătrînească și să moară de moarte naturală. Nici un oraș modern nu permite copacilor de pe străzi să crească pînă la vîrsta maturității biologice. Altfel rădăcinile lor deteriorează rețelele de comunicații subterane, asfaltul, pavajul iar coroana afectează fațadele și acoperișurile. Înălțimea medie a copacilor de pe străzi trebuie să fie de 5 – 10 metri, în funcție de lățimea străzii și distanța de la fațadele clădirilor.
 
Bruxelles:
 
 
 
Antwerpen:

Budapesta:

Atunci cînd sădirea copacilor este imposibilă, se găsesc soluții temporare de înverzire a străzii

 Alte orașe: (poze de pe interneturi)
 
 
 
3. Copacii înlăturați trebuie imediat înlocuiți cu alții noi. Dar pueții nu trebuie să fie de grosimea degetului și lăsați în voia sorții și a automobilelor parcate pe trotuare. Se plantează pueți viguroși deja și se protejează cu instalații speciale din lemn în jur.
Viena
Bruxelles
 
4. Coroanele copacilor urbani se cupează. Se tund dacă vreți. Astfel încît crengile să nu se încîlcească între ele, să nu atingă firele electrice sau fațadele clădirilor.
 
Observați cum nici unul dintre acești copaci mari nu atinge fațadele
 
Atrageți atenție la linia creată de crengile copacilor pe centru
 
Paris:
 
 Antwerpen, privit de sus
 
 
 Chișinău, privit de sus
 
O să spuneți că e frumos. Poate privit din cosmos asta e frumos, însă de la înălțimea pietonului asta arata cam așa:
 
 
 

Desigur, copacii sunt un element important al infrastructurii urbane. 

Desigur, ei produc oxigen, curăță aerul, fac umbră și sunt frumoși. 

Desigur, copacii pe străzi trebuie îngrijiți, înlocuiți și înmulțiți dar nu tăiați pentru a face loc parcărilor pe trotuare. 

Însă astfel de tragedii nu trebuie să se mai repete. Copacii trebuie să ne asigure un spațiu urban confortabil, nu să ne aducă distrugeri și catastrofe. Iar pentru asta este nevoie de un management eficient al copacilor și spațiilor verzi din oraș. Așa cum se practică în orașele civilizate din lume. 

 

 
 
Please follow and like us:
20

Use Facebook to Comment on this Post

Byvictor

Observații urbane: Parcurile și zonele verzi

Am decis să public o serie de articole despre orașele în care locuiesc în timpul masterului pe care îl fac. Deja am reușit să adun suficiente materiale despre Bruxelles, care țin de amenajarea și dezvoltarea urbană, politicile publice ale orașului și alte aspecte interesante.

***

O să încep cu parcurile și spațiile verzi pentru că diferența dintre Bruxelles și Chișinău la acest capitol este una izbitoare.

Bruxelles este cea mai ”verde” capitală europeană, cu o medie de 27 m2 de spații verzi per locuilor.  Dacă nu luăm în considerație Forêt de Soignes (o pădure-parc imensă, în sud-estul orașului) capitala Belgiei nu are parcuri foarte mari. În schimb are o rețea de spații verzi mici, interconectate, care seamănă cu niște pori prin care orașul respiră.

bru-spatii-verzi

Eu locuiesc lîngă două parcuri apropiate între ele: Parc de Forest și Parc Duden. Primul este mai nou și are mai puțină vegetație și mai multe spații deschise. Parc Duden este un parc vechi, care pe alocuri seamănă a pădure.

forest-duden-parks

Deși nu pot să afirm că parcurile sunt foarte dotate, ambele parcuri asigură tot ce este necesar pentru vizitatori. Spații deschise cu iarbă pentru pictinc sau pentru jocurile copiilor, alei pentru primbări, cărărușe lungi și întortocheate pentru plimbarea cîinilor sau pentru alergat, bănci pentru odihnă, coșuri pentru gunoi, monumente și instalații artistice, panorame pentru fotografiat și alte elemente decorative.

Mobilierul din parcuri este simplu dar cu gust. Și nu, scîndurile băncilor nu sunt vopsite cu vopsea verde.


Aleile și cărările, deși nu sunt în stare ideală, sunt curate și comode.

Spațiile deschise sunt acoperite cu iarbă deasă și îngrijită.

În afară de bănci și urne de gunoi, parcurile sunt dotate cu utilități minime necesare.

Parcări pentru biciclete.

Mese pentru picnic și jocuri de masă.

Alei asfaltate pentru cărucioace.

Cărări pentru alergat.

Instalații artistice și monumente.

Panouri informative și anunțuri pentru utilizatori.

Deși se confruntă și ei cu probleme financiare, spațiile verzi din Bruxelles sunt curate și îngrijite la timp. De asta se ocupă ”L’administration de l’environnement et de l’énergie en Région de Bruxelles-Capitale” (Administrația de Mediu și Energie a Regiunii Bruxelles).

Defapt, curățarea și îngrijirea spațiilor verzi e doar o parte din lucrul acestei structuri. Ei se ocupă de problemele ce țin de calitatea aerului, energie, sol, poluarea sonoră, gestionarea deșeurilor, natură și biodiversitate, animalele de companie, gestionarea apelor nenavigabile și lupta cu schimbările climatice. Pe site-ul lor puteți vedea valorile, viziunea și obiectivele strategice dar și rapoartele de activitate.

Nu știu ce fac ei în birouri dar lucrul lor în oraș se vede la fiecare pas. În parcuri și spațiile verzi mereu poți vedea echipe de muncitori specializați, în uniforme și cu tehnica necesară care curăță, taie, plantează, strîng frunze sau repară mobilierul.

Dar chiar dacă nu-i vezi, se vede rezultatul lucrului lor.




Cu alte cuvinte, după starea parcurilor și spațiile verzi din Bruxelles este clar că acestea nu sunt lăsate în voia sorții. Idiferent de anotimp și starea vremii, ele sunt pline de viață și asigură balanța necesară dintre urbe și natură.

Lucru care nu îl putem spune despre zonele verzi din Chișinău. Uitate de autorități și abuzate de agenții economici, zonele verzi din capitala RM seamănă cu niște copii ai nimănui. Murdari, neîngrijiți, zdrențăroși și triști.

Da, există Valea Morilor, unde Primăria Chișinău încearcă să facă un ”țarc” verde în jurul lacului. Însă cît de bine nu ar fi amenajat un parc ele nu este decît unul.

Cît orașul investește în Valea Morilor, celelalte parcuri și zone verzi din oraș degradează. Parcul Valea Morilor e atacat din toate părțile de construcții semilegale. Pădurea-parc de la Ciocana e lăsată de izbeliște și sălbăticește. parcul de la Poșta Veche e transformat în gunoiște. Iar parcul Alunelul în genere e pe cale de dispariție.

Parcurile din Chișinău sunt bune pentru decorul filmelor de groază.

Trotuare sparte.

Țărînă și glod.


Șantiere abandonate.


Utilități.


Eu am obosit să vorbesc despre cum Primăria Chișinău nu are nici o viziune pentru spațiile verzi din oraș și despre cum Întreprinderea Municipală Spații Verzi este un anacronism ineficient. Rolul unei astfel de instituții nu ar trebui să se limiteze numai de a strînge frunzele și la măturat prin parcuri.

Și veșnica explicație că ”nu sunt bani” nu merge. Sunt sute de agenți economici care își dezvoltă proiectele imobiliare sau comerciale în parcurile din oraș sau chiar din contul acestora. Nu cred că nu se poate de găsit o formă de colaborare dintre autorități, agenții economici, societatea civilă și locuitorii orașului prin care să se găsească fonduri și proiecte pentru dezvoltarea parcurilor din Chișinău.

Periodic în oraș apar tentative de a curăți și îmbunătăți parcurile și zonele verzi. Proiectul Scuarul Cehov, proiectul Iarba Urbană, proiectul Parcurile Viitorului  sunt doar cîteva dintre ele. Sunt sigur că astfel de inițiative ar putea fi coordonate și susținute de Primărie. Iar începînd cu asta s-ar putea de elaborat un Program de dezvoltare a spațiilor urbane verzi din Chișinău.

Pentru că zonele verzi sunt de o importanță vitală pentru un oraș. Ele au nu doar un rol ecologic important. Ele stimulează viața socială, culturală și economică asigurînd confortul urban necesar. Despre asta am mai scris.

Please follow and like us:
20

Use Facebook to Comment on this Post

Byvictor

Răspunsuri la întrebări. Partea I.

Ultima perioadă m-au năvălit întrebările.

Despre mine, despre unde am plecat, de ce, cum, unde, cînd și în genere ce se întîmplă? Nu că aș fi un om tare important dar activitățile din ultimii ani m-au cam plasat în atenția publică.

Prietenii mă întreabă pe facebook. Cei care mă cunosc puțin sau deloc întreabă prietenii mei. Unii se întristează că am plecat, alții se bucură iar alții în genere inventează povești.

Pentru că îmi ia mult timp să răspund la fiecare în parte, am adunat aici cele mai frecvente întrebări și am încercat să răspund la ele cît mai explicit.

***
1. Unde ai plecat?

În 2014 am găsit un  curs de master care mi s-a părut interesant – ”4Cities”, Euromaster in Urban Studies. Timp de un an am pregătit actele necesare și în toamna lui 2015 am aplicat online. În urma evaluării aplicațiilor am fost unul dintre cei 12 norocoși care au beneficiat de o bursă Erasmus pentru acoperirea acestor studii.

Alde băieții care știu tot pe internet insinuează că am fost trimis la studii de Mîna Moskovei sau de GosDep. Băieți, credeți ce vreți, e dreptul vostru.

Însă le mulțumesc enorm lui Vitalie și Angelei  pentru susținere și pentru scrisorile de recomandare pe care mi le-au oferit. Numai nu știu care dintre ei e Mîna Moskovei și care e GosDep 🙂

Revenind la întrebare. Masterul se numește ”4 Cities” pentru că are loc în 4 orașe diferite: Bruxelles, Viena, Copenhaga și Madrid și este susținut de 6 universități din aceste orașe.

La moment sunt în Bruxelles pentru că aici e Headquarter-ul cursului, iar Vrije Universiteit Brussel (VUB) și Université Libre de Bruxelles (ULB) sunt gazdele de bază ale acestui curs.

2. Ce vei studia?

4Cities este un curs de master interdisciplinar cu o durată de doi ani care încorporează domenii ca geografie, sociologie, istorie, studii culturale și studii de management și administrație.

Masterul conține cursuri de studii urbane europene, geografie socială și economică urbană, analiză urbană, dezvoltare și planificare urbană, urbanism și arhitectură, administrare locală, managementul proiectelor.

În linii generale, acest master oferă o bază de cunoștințe și aptitudini petru cercetarea și predarea problemelor urbane și urbanismului, consultarea politicilor publice urbane, managementul proiectelor urbane, planificare urbană și design consulting.

3. De ce ai decis să pleci?

Pentru că orașele moderne sunt cele mai complicate lucruri pe care le-a creat civilizația umană.  Și ca să înțelegi cum să soluționezi problemele care apar într-un oraș nu este suficient nici un master la zi în APL în Moldova și nici un curs de două săptămîni de drept fără frecvență la Sorbona.

E foarte ușor de cîștigat alegeri și e foarte complicat de organizat un proces de soluționare a problemelor unui mușuroi de oameni cu specific, necesități, viziuni și păreri diferite.

Spre regret Republica Moldova nu are nici experință în buna administrare a orașelor și nici universități și profesori care ar putea preda acest lucru. Încă nu are 🙂

Ultimii 3-4 ani am fost un autodidact. Am încercat să caut prin cărți, internet și din călătorii să văd cum funcționează orașele și cum soluționează oamenii problemele de transport public, infrastructură pietonală, spații verzi, servicii publice și multe altele. Însă am simțit că asta nu e suficient și că e timpul de trecut la un alt nivel.

Dincolo de partea academică, eu cred că ieșitul în lume face bine la creier. Mai ieși din cutiuță, mai vezi lumea, mai faci cunoștințe, îți mai schimbi perspectivele și punctele de vedere.

4. Te mai întorci în Moldova?

Da. Mă mai întorc pentru că Moldova e casa mea. Chiar dacă e cam sărăcuță și cam jerpelită, e casa mea și e datoria mea să încerc să o fac mai bună, mai comodă.

O să fac tot posibilul să acumulez un bagaj cît mai mare de cunoștințe pe care o să le aduc acasă și o sa încerc să le împărtășesc și altor oameni și să le aplicăm în parctică împreună. Pentru că asta este una dintre căile pe care Europa poate veni în Moldova.

Trebuie doar niște timp și oleacă de lucru.

***

Următorul set de răspunsuri va fi despre referendum, scuarul Cehov și alte lucruri foarte importante.

 

Please follow and like us:
20

Use Facebook to Comment on this Post