Category Archive Probleme urbane

Byvictor

Șantierul ilegal de la Codreanca și reprezentanții adevărului istoric

După scandalul de la începutul săptămânii în legătură cu șantierul dintre Universitatea Pedagogică ”Ion Creangă, Parcul Dendrariu și clubul de dans ”Codreanca” și după protestul tinerilor dansatori, Primăria Chișinău a dispus sistarea lucrărilor de construcție pînă la soluționarea litigiului.

2540411

Ieri stabilisem cu mai mulți activiști din societatea civilă să ne întîlnim la șantier ca să vedem cum am putea să amenajăm acest spațiu, ca să prevenim extinderea lucrărilor și să îl populăm cu oameni.

Dar ajunși la fața locului am văzut că gardul care a fost demontat mai devreme de activiști și deputații PSRM a fost reinstalat iar toate căile de acces în zonă au fost inchise prin săparea unor tranșei de vre-un metru adîncime.

Directorul clubului Codreanca, dl. Petru Gozun ne-a comunicat că în timpul zilei a apărut un mini-excavator care a săpat mai multe tranșei pe perimetrul șantierului. Două dintre ele chiar în fața porților clubului Codreanca.

Aceste tranșei seamănă  mai mult cu o răzbunare decît cu niște lucrări de șantier. Așa s-au răzbunat proprietarii companiilor de construcție pe clubul Codreanca, pentru că au îndrăznit să le încurce să își construiască blocul de 14 etaje.

Apropo de proprietari. Certificatul de urbanism și autorizația de construcție nr. 100-c/15 din 12..06.2015, au fost eliberate pentru SRL „Sivol-Service-Dhs” şi SRL „D&D Companie”.

SRL „D&D Companie” este compania  fostului consilier municipal, actualului deputat liberal Iurie Dîrda care a figurat în mai multe scandaluri legate de construcții ilegale sau semi-legale din Chișinău.

Dar dl. Dîrda e prea serios ca să se ocupe singur de șantiere și pentru asta are un om special, dl. Oleg Guțu, care prin coincidență este atât reprezentant al firmei „Sivol-Service-Dhs” cît și administrator la „D&D Companie”. În același timp, Oleg Guțu este și vicepreședinte al organizației teritoriale a Partidului Liberal din sectorul Rîșcani.

Screenshot (1)

Sistearea lucrărilor presupune că pe șantier nu se petrece nici o lucrare. Dar nu și pentru oamenii din Partidul Liberal.

În timp ce ne miram de noile tranșeie de pe șantier, a apărut un TIR plin cu țevi pentru apeduct și canalizare. Pe lîngă TIR a apărut un fel de șef, care dădea ordine șoferului să parcheze pe șantier pentru a descărca țevile.

Cînd ne-am apropiat de ei și le-am cerut explicații ei au început să se comporte agresiv și să cheme „intăriri”. Între timp, Vitalie Voznoi și Ion Ceban au chemat poliția.

În scurt timp, a apărut un echipaj al INP care s-a învîrtit pe loc și ne-a spus că ei nu pot face nimic și că trebuie să chemăm polițistul de sector.

Cînd a vîzut poliția, șoferul TIR-ului a spus că el în genere merge undeva la Buiucani și nu are nici o treabă cu șantierul de lingă universitate. Șefulețul în maiou și tapci s-a urcat în mașina parcată pe trotuar și a pornit să plece. Vitalie Voznoi a încercat să il oprească și a fost călcat cu roata pe picior. Șefulețul a început a panica, a încuiat mașina și a fugit de acolo.

Peste ceva timp, a apărut și dl. Oleg Guțu, care a început să îi dea ordine șoferului de TIR să plece. Vitalie și Ion nu i-au permis TIR-ului să pornească și au cerut inspectorilor de poliție să verifice actele pe țevi și foile de parcurs ale șoferului.

Aceste ”discuții” între șoferul TIR-ului și Oleg Guțu pe de o parte, Vitalie, Ion, dl. Gozun pe de altă parte și poliția pe mijloc au durat vreo două ore. Peste două ore de ”știu-nu știu”, ”al meu- nu al meu”, amenințări, înjurături și stres.

Vitalie și Ion insistau ca polițiștii să perfecteze procese-verbale pe toate încălcările depistate și să aresteze marfa pina la clarificarea situației. Polițiștii mormăiau că ei nu pot, că nu au dreptul că nuștiu mai ce.

În tot acest timp, în discuțiile cu Vitalie, Oleg și polițiștii  dl. Oleg Guțu arunca cu fraze gen ”o să ne mai întîlnim”, ”nu știi ce i se poate întîmpla omului”, ” o să rezolvăm”, ”o mîncat ușiganie la Primărie”, ”ai să vezi tu amendă” și alte perle din anii ’90. La întrebările noastre răspundea ironic și zeflemitor. Se vedea că omul nu se teme de nimic pentru că are spete serioase:

(video de Stanley Vartanian)

Pînă la urmă șoferul TIR-ului a primit o amendă iar eu am plecat fiind aproape sigur că acele țevi totuși vor ajunge pe șantier în acestă noapte. Prea sigur pe sine era dl. Guțu.

Am stabilit cu toții să revenim luni la șatier să scoatem definitiv gardul și să oprim lucrările.

****

Am plecat de la șantier cu un sentiment profund de greață.

Vă mai amintiți de acei gopnici în tapci cu BMW-uri care prin 2008-2009 susțineau comuniștii pentru că le permiteau să strîngă ”fărîmiturile” care mai rămîneau în urma afacerilor oamenilor serioși?

Ap iată acei gopnici amu au s-au organizat, s-au infiltrat în structurile guvernării, au prins la bani mari și nu se mai tem de nimic. Pentru că au în spate un partid. Partidul Liberal – partidul gopnicilor în tapci.

Please follow and like us:
20

Use Facebook to Comment on this Post

Byvictor

De unde se alimentează Ghereta Neamului? Fotoinvestigație.

Unii detractori ai campaniei de promovare a Gheretei Neamului din scuarul liceului ”Gh. Asachi” ne acuză că noi suntem subiectivi și că ghereta respectivă nu este decît o simplă gheretă, chiar dacă arată luxos.

Așa cum redacția blogului nostru ține foarte mult la adevărul istoric, noi am realizat o investigație ad-hoc pentru a demonstra că această minunată construcție din metal, sticlă și feerie este cu adevărat un monument al dăinuiri neamului. O mostră veritabilă a luptei pentru dreptate și adevăr istoric. O chintesență a valorilor naționale românești și europene.

Așa cum e foarte greu de găsit proprietarii mini-localului- gheretă din fața liceului Asachi, noi am decis să urmăm alt fir.

Pe bune. Firul de alimentare cu energie electrică al gheretei.

Cît n-ar fi ea de luxoasă, Ghereta Neamului este conectată la energie electrică exact la fel cum sunt conectate mai toate gheretele din oraș. Adică de mîntuială.

(pozele sunt clickabile pentru o rezoluție mai mare. firul electric este subliniat cu linie roșie. pozele sunt făcute pe telefon-aifon, așa că ne cerem scuze pentru calitatea lor.)

Ghereta Neamului are o codiță de fir electric care trece printr-un copac și ajunge…

…în altă gheretă!

Da, renumita gheretă-legendă. Kormushka.

Am tot respectul pentru această gheretă. E un exemplu de gheretă utilă, care animează spațiul din jur și vinde produse potrivite locului. Cu un design specific și cu un spațiu bine amenajat în jur, este un model pozitiv de amenajare a comerțului stradal în Chișinău.

Doar că este o problemă. Kormushka nu produce energie electrică. Așa cum cablul de la Ghereta Neamului a intrat în Kormushka, am decis să aflăm de unde se alimentează aceasta. Și am urmat firul.

Spre deosebire de firele de alimentare care duc pina la primul stîlp, firul de la Kormushka se duce în… copaci

și merge din copac în copac, precum o liană în junglă

dar la un moment dat, se satură de sărit prin copaci și se îndreaptă spre clădirea liceului ”Gheorghe Asachi”, liceu renumit pentru flacăra nemuritoare a românismului pe care o tot întreține, cum ar spune Ministrul Mediului –  ”în pofida vicisitudinilor vremii”.

Nu am avut nici mandat judecătoresc și nici nu ni s-a ridicat mîna să ne urcăm pe acoperișul parterului liceului ca sa urmărim firul electric mai departe. Ar fi prea nepatriotic.

de asta am făcut o panoramă a firului electric și  l-am lăsat în pace.

Putem presupune că alimentarea cu apă și canalizarea tot spre liceul Asachi duc. Dar ce mai contează la urma urmei? Principalu oameni să fim. Principalu să respectăm valorile naționale și să ne gîndim la adevărul istoric. 

***

Blogul nostru nu e o televiziune sau un ziar de bulevard ca să ne lansăm în acuzații.

Numai niște nepatrioți și vînzători de neam ar putea afirma că între directorul liceului Asachi, Boris Volosatîi, care în 2011 a fost nr.10 pe lista PLDM la Consiliul Municipal și apoi a devenit consilier municipal responsabil pe apărarea lui Dorin Chirtoacă de socialiștii trăgători de urechi, ar putea avea ceva în comun cu proprietarul gheretei Kormushka, care, prin pură coincidență, este administrată de Î.I. ”Noroc-Volosatîi”.

Ceea ce contează cu adevărat, este faptul că Ghereta Neamului se alimentează cu românism pur energie electrică încărcată cu electroni patriotici direct de la un izvor al dăinuirii neamului – liceul român-francez ”Gh. Asachi”, și nu cu electricitate negativă, emisă de forța de frecare a Mînei Moskovei de Adevărul Istoric, așa cum o face ghereta de alături.

Acest fapt ne permite să afirmăm cu fruntea sus și pieptul deschis că Ghereta Neamului e un monument adevărat al dăinuirii neamului. Un izvor pur și neprihănit care va alimenta cu patriotism veritabil sute și mii de suflete care vor trece prin preajmă.

Susține și tu campania #gheretaneamului pe facebook. Iar cînd vei trece pe alături, gîndește-te la Burebista, Decebal, Ștefan cel Mare și la valorile veritabile ale neamului nostru. 

Please follow and like us:
20

Use Facebook to Comment on this Post

Byvictor

Program post-electoral pentru un oraș pietonal

Acum, după ce Adevărul Istoric a învins în epica luptă cu Mîna Moskovei, putem reveni la problemele neglobale și negeopolitice ale acestui oraș.

În campania electorală am fost plăcut surprins să văd în programele mai multor candidați frînturi de idei despre îmbunătățirea infrastructurii pietonale a Chișinăului. La un astfel de Program chiar am pus și eu umărul.

Dar în mare parte, candidații și mai ales cîștigătorii cursei pentru primăria capitalei sunt tare departe de a avea o viziune de dezvoltare pietonală a orașului. Și nici colegi/consilieri care să se priceapă la asta nu prea au. Așa o situație.

De asta am elaborat un program de dezvoltare a infrastructurii pietonale din Chişinău care ar putea fi preluat de oamenii care prin voia sorţii au de condus acest oraş. Luaţi băieţi. E gratis. 

****

Acum, circulația pietonală în oraș este văzută doar ca un tip de deplasare, iar toate detaliile, aspectele specifice și potențialul vieții urbane nu se iau în calcul. În rezultat, orașul devine incomod pentru majoritatea locuitorilor și pierde profitul care l-ar putea genera infrastructura pietonală.

Program de dezvoltare a infrastructurii pietonale a orașului Chișinău 2015-2019

1. Crearea și adoptarea unei Strategii de dezvoltare a infrastructurii pietonale.

Infrastructura pietonală nu trebuie să fie doar un punct în Strategia Generală de Dezvoltare a m. Chișinău și nici o filă în Planul Urbanistic General. Pentru că altfel acolo și va rămâiine.

Strategia trebuie să definească problema (oamenii n-au pe unde merge!) și să ofere indicatori clari de performanță (metri, metri pătrați, kilometri, om/oră, viteză, flux).  Strategia trebuie să răspundă la întrebarea ”cum facem?”.

2. Crearea unui Departament de Dezvoltare Pietonală în cadrul primăriei.

Pentru că la moment de această infrastructură ”se ocupă” Direcția Transport, Direcția Arhitectură, Direcția Cultură, Spații Verzi, Exdrupo, Întreprinderile locativ-comunale, Preturile, Primarul și oricui nu ii lene. În rezultat avem ”amenajări” de tipul liniei galbene. Acest departament ar răspunde la întrebarea ”cine face?”.

Acum vom răspunde la întrebarea ”ce facem?”. Urmează un set de instrumente:

3. Dezvoltarea rețelei pietonale și a căilor de acces.  

Rețeaua de legături pietonale trebuie văzută ca o grilă unică de itinerare neîntrerupte. Ea trebuie să fie ramificată și confortabilă, astfel ca locuitorii să poată merge din punctul A în punctul B fără să întîmpine bariere și impedimente. Străzile pietonale nu trebuie obligatoriu să însemne străzi unde este interzis accesul automobilelor. Pur și simplu ele trebuie să ofere pietonilor comoditate și siguranță, exact cum le oferă automobilelor.

Căile pietonale trebuie să fie bine conectate la rețeaua de transport public și la centrele de interes public (parcuri, scuaruri, zone de shoping, cafenele, spații publice). Aceste condiții oferă posibilitate oamenilor de a se deplasa prin oraș, pe jos, fără disconfort.

7

4. Dezvoltarea zonelor totalmente pietonale.

Străzi de tipul ”A. Diordiță” sunt necesare pentru un oraș. Dar ele trebuie să fie conectate la sistemul de transport public și la rețeaua de căi pietonale. Iar locația lor trebuie să fie acolo unde în mod natural apar zone de comerț, cultură, divertisment.

5. Asigurarea accesului persoanelor cu necesități speciale pe străzi.

Oamenii în cărucioare, mamele cu copii și cărucioare, persoanele cu disfuncții locomotorii, persoanele în etate și chiar oamenii cu bagaje suferă foarte mult din cauza barierelor și impedimentelor de pe străzi. De asta ei preferă să stea acasă, iar fiecare ieșire în oraș este pentru ei o aventură periculoasă care poate avea consecințe grave. Este absolut necesar de transformat trotuarele, trecerile pietonale și transportul public astfel încît persoanele cu nevoi speciale să se simtă locuitori cu drepturi egale ai acestui oraș. Orașul trebuie să fie accesibil și comod pentru toți.

6. Amenajarea trotuarelor din oraș conform normelor tehnice.

Normele de proiectare prevăd o lățime a trotuarului nu mai mică de 2 metri pentru zonele locative. Pentru străzile medii  (Pușkin, Bodoni, Mateevici) – lățimea trotuarului trebuie să nu fie mai mică de 4,5 metri. Pe străzile mari (Russo, Dacia, Decebal, Mircea cel Bătrân) trotuarele pot ajunge și la 6-7 metri lățime. Acești parametri nu includ băncile, stațiile, boxele de publicitate, semnele de circulație. Doar acest punct realizat va face orașul mult mai accesibil iar circulația mai ușoară.

2

7. Controlul strict al calității pavajului.

Pe trotuarele bine proiectate și calitativ amenajate nu trebuie să apară băltoace și gropi. Trotuarele trebuie să aibă scurgere iar pavajul trebuie să fie rezistent și frumos asortat. Apa de ploaie de pe acoperișuri nu trebuie să se scurgă pe trotuar. Țevile de scurgere trebuie încadrate în trotuar, în colectoare speciale. În locuri cu trafic pietonal intens nu se poate de pus pavaj mărunt și reliefat. Bordurele trebuiesc ridicate mai sus decît solul, pentru a preveni scurgerea țărânei. Și multe alte detalii care au nevoie de un control strict al autorităților municipale.

8. Securizarea trecerilor pietonale.

Din cauza trecerilor pietonale prost amenajate, anual în Chișinău sunt uciși peste 50 de pietoni iar alții 1200 ramîn traumați. Asta e foarte mult și de asta trebuie să asigurăm securitatea deplasării pietonilor.

Pentru asta au fost inventate metode simple dar eficiente: treceri pietonale la nivel cu trotuarul la distanțe de 50-150 de metri, stîlpi de protecție de-a lungul trotuarului, stații comode și ușor accesibile, semafoare cu chemare manuală, iluminarea zebrelor, insulițe de refugiu și multe alte elemente de securitate pietonală.

9. Măsuri de calmare a traficului și reducere a vitezei

Numărul mare al accidendelor cu pietoni se datorează mai ales vitezei de circulație a automobilelor prin oraș. Pentru a determina șoferii să scadă viteza în zonele cu risc sporit de accidente civilizația a inventat medote speciale. Străzile pot fi reproiectate și amenajate astfel încît șoferii să scadă involuntar viteza.

foto de pe: mymaster.livejournal.com

10. Interzicerea totală a parcărilor pe trotuare. Trotuarul nu este un loc pentru mașini exact așa cum masa nu este un loc pentru picioare. Și proprietarii de automobile trebuie să înțeleagă asta foarte clar.

11. Îndepărtarea maximă a fluxurilor și concentrațiilor de automobile. 

Șosea de centură, pasaje subterane, tuneluri, izolarea fonică a străzilor, redirecționarea fluxurilor de transport din centru, interzicerea accesului automobilelor în centru sunt instrumente eficiente pentru îndepărtarea zgomotului, poluării chimice și vizuale din zonele pietonale.

așa ar putea arăta bd. Ștefan cel Mare dacă pietonii ar avea prioritate în oraș.

12. Crearea standardelor unice pentru elementele infrastructurii urbane.

În oraș, frumusețea nu înseamnă doar arhitectură și parcuri. Toate elementele mediului urban constituie un întreg – mediul vizual al orașului. La moment, foarte multă lume decide cum trebuie să arate spațiul urban: primarul, arhitecții, pretorii, șefii de direcții, constructorii, șefii de șantier, șefii de întreprinderi locativ-comunale. Toți se pricep la design urban. De asta avem semne de circulație pentru autostradă pe o stradă pietonală, indicatoare de străzi pe țevi de aluminiu și bănci din “угольник”-uri.

Este strict necesar de elaborat un stil comun pentru toate elementele infrastructurii urbane. Trebuie de definit foarte clar cum trebuie să arate un felinar, un capac de canalizare, o bancă, un stîlp de protecție sau un gazon.

13. Crearea zonelor de odihnă la fiecare 500-800 metri de cale pietonală

Pentru comoditatea pietonilor, la anumite distanțe trebuie să fie amenajate zone în care să te poți așeza pe o bancă, la umbră, lîngă o zonă verde sau un obiect de artă. Cei tineri nu observă necesitatea acestor zone. Dar întrebați de rudele în etate, cîte bănci sunt pe drumul lor de acasă pînă la policlinică sau piață. O să vedeți că o să vă spună exact. Pentru că ei au nevoie de ele.  în același timp, astfel de zone fac traseele pietonale mai interesante, mai atractive și mai comode.

14. Veceuri publice

În Chișinău nu avem veceuri publice aproape deloc. Dar ele trebuie să existe și să asigure maximum de confort (apă caldă, acces pentru cărucioare, curățire automată). Veceurile publice ale unui oraș demonstrează cît de mult le pasă autorităților de oameni.

15.  Elaborarea și realizarea unui program de curățire a gunoiului vizual:

În Chișinău nu este loc care să nu fie acoperit de un panou publicitar. Nu este o clădire pe care să nu atîrne măcar o tăbliță cu reclamă.  Iar străzile aglomerate seamnănă cu niște pături cîrpite din petici multicolore.

În mediu, în locurile mai aglomerate, toate imaginile publicitare acoperă cam 50% din suprafețe. Nu poți vedea clădirile, nu vezi automobilele de după lightbox-uri, șoferii nu văd pietonii, turiștii nu găsesc denumirile străzilor după placatele cu ”aur”, ”exchange” și ”xerox”.

foto: puerrtto.livejournal.com

Autoritățile locale trebuie cît mai urgent să elimine acest gunoi vizual și să elaboreze un brandbook pentru reclama pe fațadele clădirilor. De bilboard-uri și ecrane LED vă dați seama și singuri cred.

****

Partea bună a infrastructurii pietonale este că ea nu are nevoie de investiţii foarte mari. În schimb investiţiile se recuperează foarte repede din contul creşterii fluxului de oameni pe străzi şi a consumului pe care il generează pietonii.
În schimb această infrastructură are nevoie de foarte multă atenţie. Ca să o faci corect trebuie să faci cercetări, măsurări, observaţii. Nu o poţi planifica stînd în birou. Infrastructura pietonală e mai mult sociologie şi antropologie decît arhitectură şi construcţii.
Dacă vrem să avem un oraş european, mai devreme sau mai tîrziu va trebui să dezvoltăm infrastructura pietonală. Şi mai bine mai devreme, decît mai tîrziu 🙂
 
Please follow and like us:
20

Use Facebook to Comment on this Post

Byvictor

Despre terorismul electoral și frica de schimbare

Frica.
***
O frică animalică de a pierde Primăria transformă membrii și susținătorii PL din talibani în teroriști.

Ei ne-au luat ostatici și ne amenință că dacă ei pierd totul o să exlodeze. Ei ne amenință că dacă noi îi dăm afară, fără dînșii și fără primarul lor o să ne prăpădim sub tancurile lui Putin sau prin Siberia.

Screenshot

20086_10200706209893548_9009724349876661044_n

foto: Alexandru Spinei

Altfel decât terorism asta nu poate fi calificat.

O societate normală nu negociază cu teroriștii. O societate normală îi taxează dur. Ca să nu se mai repete. Chiar cu prețul unor jertfe.

***

Pentru că nu vrem să îi votăm ei ne fac trădători și mizerii. Pentru că punem întrebări incomode ei ne fac proști, orbi, și antieuropeni. Pentru că ne îndoim de onestitatea lor ei ne împroașcă cu zoi.

Primarul lor, după 8 ani la primărie, își permite să spună minciuni în direct și să își acopere consilierii corupți care fac afaceri din problemele orașului.

Altfel decît aroganță, corupție și neprofesionalism asta nu poate fi calificat.

O societate normală le dă peste nas politicienilor aroganți și neprofesioniști și îi bagă la răcoare pe cei corupți. Chiar cu prețul călcării peste propriul orgoliu (ei doar îs ”de-ai noștri”).

***

Capitala Columbiei, orașul Bogota a avut mulți primari. Doi dintre care au intrat în istoria orașului, țării și a urbanismului în genere.

Antanas Mockus în perioada 1995–1996, cînd Bogota era cufundată în haos și criminalitate, a reușit să reducă cu 50% rata deceselor în accidente rutiere și să crească serios nivelul de securitate în oraș.

După alegerile prezidențiale din 1998, Mockus a lăsat orașul și a mers să candideze pentru președinte (unde a pierdut). În locul său a rămas interimar Enrique Penalosa. În doar 2 ani (1998-2000) Penalosa a transformat radical Bogota, realizînd o reformă majoră a transportului public și o serie de megaproiecte.

Dar asta nu l-a făcut infailibil, și în 2001, Penalosa a fost învins de… Antanas Mockus, care a revenit cu un nou program pentru oraș.

Cursa electorală a fost foarte dură, incluzînd bătăi între susținătorii candidaților și alte scene neplăcute.

Mockus a organizat un eveniment public în care și-a cerut scuze de la cetățeni pentru că ”a lăsat funcția de primar pentru o cursă pierdută la președinție”. El a fost reales și a exercitat funcția de primar pînă în 2003.

FotorCreated

Impactul acestor doi primari asupra dezvoltării Bogotei este descris în filmul documentar ”Bogota Change”. Acești doi primari eu transformat cel mai periculos oraș din lume, o capitală violentă și coruptă într-un oraș-model.

Deși erau buni primari ambii, deși erau din diferite partide și cu diferite viziuni, oamenii din Bogota nu s-au temut să renunțe la fiecare dintre ei și să aleagă altceva. Pentru că știau că oricînd vor putea alege alt primar.

****

Sensul democrației constă în posibilitatea schimbării liderilor atunci cînd lucrurile nu merg. În democrație nimeni nu e uns, sfînt, salvator sau de neînlocuit. Nimeni nu e perfect, nimeni nu e veșnic, nimeni nu are tot timpul din lume pentru a duce la capăt toate lucrurile începute.

Cred că în Chișinău a venit timpul de schimbat schimbarea. Dacă a fi cazul, o vom întoarce înapoi. Sau vom pune alta. Dar o vom face benevol și nesiliți de nimeni. Fără sperietori și amenințări.

Pentru că suntem o țară democratică și europeană. Da, domnule primar?

Please follow and like us:
20

Use Facebook to Comment on this Post

Byvictor

Ce aș face dacă aș fi Primarul orașului Chișinău?

Dacă aș deveni Primarul Chișinăului, în primul rînd, aș face următoarele lucruri:

Pe termen scurt (1 an):

1. Mi-aș forma o echipă. O echipă nu politică ci una de lucru. Un grup de oameni care iubesc acest oraș și care l-ar vrea mai frumos, mai prietenos și mai confortabil. Niște oameni care ar fi de acord să lucreze cu bani puțini, uneori chiar gratis. Oameni care m-ar susține în ceea ce fac dar care ar putea oricînd să imi dea două palme și să mă readucă la realitate dacă aberez. E echipă de oameni care gîndesc la fel ca mine și care nu se tem de greutăți precum salariile mici sau birocrația.

Printre ei trebuie să fie juriști buni, ca să putem cîștiga în instanțele de judecată moldovenești.

Economiști cu viziune, care ar putea face ordine în bugetul municipal.

Specialiști în atragerea investițiilor pentru a găsi investitori locali și străini.

Specialiști-IT care să ne ajute să scoatem Primăria din secolul XIX și să o plasăm în secolul aplicațiilor mobile și al E-serviciilor.

Artitecți, designeri, urbaniști și ingineri cu idei și viziuni moderne.

Artiști: pictori, graficieni, muraliști ca să dăm culoare acestui oraș.

Comunicatori și PR-iși profesioniști care să ne ajute să comunicăm cu cetățenii, cu activiștii și cu presa.

Antropologi, sociologi și psihologi pentru ca să putem studia orașul și oamenii, ca să putem înțelege corect nevoile și așteptările orășenilor.

2. Aș dispune elaborarea unui nou site al Primăriei. Site-ul actual e unul învechit moral și ineficient. Primăria are nevoie de un site care să comunie cu oamenii și să permită recepționarea feedback-ului. Un instrument simplu și clar de informare pentru utilizatori, cu informație updadată la zi și cu o navigare cît mai comodă.

3. Aș începe elaborarea Filosofiei orașului. Împreună cu alți colegi care se pricep la asta, aș elabora și aș pune în discuție Conceptul de Dezvoltare a Orașului – o Constituție a Chișinăului. Un document filosofico-tehnic care ar sta la baza oricărui alt document elaborat pe viitor. Și l-aș propune la vot într-un Referendum local. Acolo aș explica și aș argumenta care sunt scopurile, obiectivele, vectorul și strategia de dezvoltare a capitalei. Și aș propune un plan de acțiuni pe termen scurt, mediu și lung.

4. Aș promova elaborarea unui nou Plan Urbanistic General și a Planurilor Urbanistice Zonale în baza Conceptului General de Dezvoltare.  Aceste documente există, dar în mare parte sunt învechite și nimeni nu le ia în seamă. Niște planuri bine elaborate și asumente de APL, ar servi drept bază pentru oprirea dezmățului în deomeniul construcțiilor în oraș.

5. Aș întoarce trotuarele oamenilor. Aș interzice parcarea pe trotuarele din oraș sub orice formă. Pur și simplu aș dispune instalarea barierelor de protecție, mai ales în sectorul Centru. Aici puteți vedea detalii și argumentare.

6. Aș face o evaluare a tuturor terenurilor și clădirilor municipale și le-aș face publice. Iar înstrăinarea acestora aș face-o pe calea licitațiilor deschise, așa ca bugetul municipal să aibă cît mai mult de cîștigat din vînzarea lor. Pentru că din vînzarea terenurilor trebuie să cîștige orașul, nu consilierii municipali. 

7. Aș invita o echipă de studenți la drept și le-aș da spre analiză toate contractele de arendă și chirie a bunurilor municipale. Studenții ar avea o practică bună iar Primăria – o evaluare gratuită a situației acestor contracte. Ulterior, juriștii Primăriei se vor ocupa de rezilierea contractelor dubioase.

8. Aș crea un Consiliu Consultativ al Primăriei alcătuit din reprezentanții organizațiilor neguvernamentale și grupurilor civice care să examineze și să avizeze toate proiectele de construcții în oraș. Acesta ar fi primul filtru de epurare a proiectelor care nu corespund principiilor de dezvoltare urbană stabilite în Conceptul de Dezvoltare și Planurile Urbanistice.

9. Aș conserva Centrul Istoric al orașului și aș interzice orice timp de construcție sau demolare, până la elaborarea unui Plan Urbanistic Zonal pentru Orașul Istoric.

10. Aș elabora o Strategie de identificare, zonare și dezvoltare a spațiilor publice.  Aș dispune identificarea tuturor microzonelor cu potențial de agrement și interacțiune socială: scuarurile, zonele verzi, parcurile mici și mari și le-aș uni într-o rețea și le-aș introduce într-o ”carte roșie” a spațiilor urbane. Chișinăul are nevoie de mai multe spații publice libere de comerț, politică sau automobile, în care oamenii să poată comunica și interacționa. Nu doar clădirile formează orașul ci și spațiile dintre ele.

11. Aș iniția un concurs public și deschis de elaborare a logo-ului și brand book-ului orașului Chișinău. Cu premiere financiară, ca să se poată implica și companiile internaționale specializate în branding.

12. Aș dezvolta o adevărată piață urbană, pentru că PMAN este un platzdarm pentru defilări de tancuri și mitinguri politice, nu o piață orășenească veritabilă. Chiar dacă Ion spune că asta e cosmos, eu cred că e posibil 🙂

Pe termen mediu (2-3 ani):

13. Aș scoate Gara Auto din Centrul orașului și aș muta-o la Botanica, pe Muncești. Pentru că autogara și piața din jurul ei e un cancer al acestui oraș, care crește și se dezvoltă an de an. Piața Centrală ar rămâne doar o piață alimentară, fix în perimetrul predestinat.

14. Aș crea piste pentru bicicliști și le-aș uni într-o rețea mare de piste pentru transport alternativ (biciclete, role, skate-uri) astfel încît un procent cît mai mare de oameni să folosească acest tip de transport pe distanțe mici și medii și să scadă presiunea pe transportul public. Pentru că liniile galbene nu ajută.

15. Aș investi în dezvoltarea infrastructurii pietonale – un oraș are nevoie de trotuare decente pentru pietoni, de treceri pietonale denivelate, de cît mai multe locuri de așezat, de rampe pentru cărucioare, și de stîlpi de delimitare a trotuarelor.

16. Aș institui un sistem de colectare separată a deșeurilor. 60% din deșeurile produse de chișinăuieni pot fi vîndute în afara țării, companiilor care se ocupă de reciclare.

Pe termen lung (4 ani)

17. Aș începe un proces de reformare a Primăriei ca instituție.  Pentru că este evident că actuala structură și organizare a este învechită și ineficientă iar Primăria și managementul serviciilor publice sunt departe una de alta.

18. Aș construi o uzină de prelucrare și ambalare a deșeurilor. Asta ar însemna atît eficiență ecologică cît și investiții și locuri de muncă.

19. Aș demara o reformă totală a sistemului de transport public din oraș care ar presupune dezvoltarea rețelei de troleibuze și aș introduce sistemul de Bus Rapid. Astfel și rutierele vor dispărea singure treptat, pentru că nu vor mai fi rentabile.

 20. Aș stabili o colaborare cu Guvernul și finanțatorii străini pentru dezvoltarea unei șosele de centură a orașului, pentru a scădea fluxul de automobile în oraș și a permite transportului de transit să evite orașul.

21. Aș construi o linie de tramvai pe bulevardul Ștefan cel Mare. Pentru că orașul e văduv fără tramvai. Este o investiție care s-ar recupera din contul fluxului de pasageri și a creșterii turismului. Pentru că un oraș cu tramvai oricînd e mai frumos și mai atractiv decît un oraș fără tramvai 🙂

22. Aș propune o reformă a structurii administrative a orașului care ar presupune recroirea sectoarelor, astfel încît fiecare sector să devină un orășel absolut autonom în cadrul orașului mare. 

****
Evident că lupta cu corupția, transparența, atragerea investițiilor sunt teme importante dar ele sunt tare abstracte. Oamenii care se ascund după astfel de obiective nu prea își imaginează ce acțiuni concrete presupun acestea. Și cînd ajung la guvernare nu prea știu ce să facă. Și acționează haotic și ineficient.

Eu nu voi candida la funcția de Primar în aceste alegeri locale, deși multă lume mă tot împinge spre asta. Candidați sunt destui și fără mine. Știu că unii dintre ei urmăresc acest blog și sper că poate s-or insipra din acest post în crearea programului lor electoral.

Dar eu cred că funcția de Primar în sine nu este foarte importantă. Poți să fii primar și să nu poți face nimic, lucru demonstrat în ultmii opt ani. Pentru că ai nevoie de idei și cunoștințe, de echipă bună atît în Primărie cît și în CMC, dar și de un sentiment profund de dragoste față de acest oraș. Pentru că noi știm că dragostea e mai puternică decît banii 😉

Indiferent de cum se vor termina aceste alegeri, important este să conștientizăm că dincolo de luptele politice stă un oraș. Un organism viu alcătuit din peste un milion de oameni, care așteaptă condiții de viață mai bune.

 

Please follow and like us:
20

Use Facebook to Comment on this Post

Byvictor

Cum să nu amenajezi o parcare

Dacă vreți să vedeți cum NU se poate să amenajezi o parcare mergeți la intersecția străzilor Pușkin cu Mateevici. 

Acolo unde era cîndva trotuar, se construiește o frumusețe de parcare pentru OSCE.

Nu știu, ori această mega-organizație are bani pentru 30 de automobile dar nu are bani pentru parcarea subterană, ori clădirea-palat în care s-au mutat ei nici nu are parcare dar cert este că băieții s-au gîndit să-și tragă o parcare. 

Au găsit un proiectant, compania ”Astral-Proiect” SRL, denumirea căreia reflectă exact sursa lor de inspirație pentru astfel de proiecte. Ei au propus crearea parcării din contul trotuarului și a zonei verzi. 

Primăria, pentru care organizațiile internaționale sunt mai importante decît cetățenii proprii, s-a arătat încîntată de minunatul proiect și a emis autorizarea de construcție Nr.444 din 30 decembrie 2014.

Este interesant și faptul că executor al lucrărilor este S.A. ”Edilitate” – o insituție subordonată Primăriei. Tare sper că această parcare nu este finanțată din bani publici. 

Acum pietonilor le este amenajată o porțiune de 2 metri sub gardul USM + o bucată de spațiu verde. Restul e pentru oameni importanți și mașinile lor superimportante. Iar ca bonus avem o budkuliță și o barieră automată – cărțile de vizită ale Chișinăului european.

După monstruozitatea de zid construit de ”managerii” de la Universitatea de Stat mai mulți ani în urmă, noua parcare OSCE este încă o lovitură pentru infrastructura pietonală din această zonă. Mai ales că ea și așa se sufocă de parcări.

În astfel de proiecte se văd bine adevăratele priorități ale Primăriei. Iar pietonii, după cîte vedem, nu sunt printre ele.

***
Și o poză, pentru cei care cred că mașinile lor îs mai importate decît oamenii.

varlamov.me

Please follow and like us:
20

Use Facebook to Comment on this Post

Byvictor

Occupy Primăria 2016 sau Hai să fim Primari!

Orcine nu ar candida și oricine nu ar învinge în viitoarele alegeri locale din Chișinău, situația actuală nu se va schimba tare mult.

Poate asfaltul va deveni un pic mai calitativ sau Primăria va pierde mai puține loturi de pămînt prin instanțe dar asta nu va însemna o schimbare esențială a sistemului de administrare a orașului. 

De ce?  Pentru că administrare înseamnă în primul rînd raspilul de bablos distribuirea banilor din bugetul public. Iar decizia de distribuire a acestor bani este prerogativa unui grup mic de oameni, pe care noi, chipurile, îi delegăm odată în patru ani să se ocupe de această ”muncă silnică”.

Pîinea publică și cuțitul municipal

Primarul General, 51 de consilieri municipali (defapt o majoritate de 26-27 de consilieri), și cîțiva șefi de Direcții municipale au atribuții legale de a decide cum, unde, cînd și cîți bani se alocă din bugetul public. Omit aici procedurile, pentru că ele sunt doar niște formalități făcute de ochii lumii pentru a da impresia că noi tot participăm la distribuirea banilor publici. Vezi exemplul ”consultărilor publice” a Bugetului Municipal de acum o lună:

consultari

În realitate cam 10-15 persoane cu atribuții legale sau cu influiență politică reală se ocupă de distribuirea banilor chișinăuienilor. Bani care cu fiecare an devin tot mai mulți și mai mulți. 

Dacă în 2009 bugetul municipal abia depășea 1,5 miliarde lei, în 2015 acesta se apropie de 3 miliarde lei. 

Democrația reprezentativă presupune că noi, în cadrul alegerilor delegăm unor oameni dreptul să ne reprezinte, și inevitabil, să distribuie banii publici. Teoretic, ei trebuie să facă asta:

1. Transparent – așa ca publicul lar să aibă acces și să cunoască cîți bani, unde și de ce au fost alocați.

2. Argumentat – de ce banii au fost direcționați anume acolo și nu dincolo, în baza cărui studiu, prioritate, strategie sau politică. 

3. Echilibrat – să nu suprafinanțeze sau subfinanțeze un serviciu public, un sector, un cartier sau un anume agent economic pe criterii politice, de rudenie sau în funcție de mărimea otkat-ului.

4. Reprezentativ – să reprezinte interesele acelor grupuri care i-au delegat acolo prin vot, în funcție de promisiunile preelectorale (pensionari, bugetari, tineri, șomeri, automobiliști, etc)

Cum se întîmplă asta în realitate nu voi descrie aici. Este suficient să vedeți ședințele CMC, saitul oficial al Primăriei și să faceți o plimbare prin oraș. Nici unul dintre principiile de mai sus nu este respectat iar distribuirea banilor publici este departe de a reflecta adevăratele interese ale oamenilor. 

Bugetul Participativ

Atunci cînd reprezentanții nu te mai reprezintă nu îți rămîine decît să te implic singur și să preiai controlul asupra situației. Așa au și făcut locuitorii orașului Porto Alegre, unul dintre cele mai populate oraşe din sudul Braziliei.

Ei au implementat Bugetul Participativ –  un proces prin care cetăţenii îşi prezintă cererile şi priorităţile pentru administrarea urbană, influenţând, prin discuţii şi negocieri, modul în care municipalitatea face alocările bugetare.

Începând din 1989, toate repartiţiile bugetare pentru asistenţă socială din Porto Alegre au fost făcute numai la recomandarea delegaţilor populaţiei şi cu aprobarea consiliului local.

Bugetul participativ a dus la îmbunătăţirea serviciilor de utilitate publică din Porto Alegre. Conectările la reţeaua de apă şi canalizare, spre exemplu, au crescut de la 75% din totalul gospodăriilor în 1988, la 98% în 1997. În mai puţin de un deceniu, numărul celor care participă la alcătuirea bugetului a atins 40.000 pe an, ilustrând capacitatea BP de a spori gradul de implicare al cetăţenilor.

De-atunci, BP a fost adoptat de sute de oraşe din întreaga lume şi chiar şi de unele guverne. Cu anumite deosebiri, bugetul participativ presupune adunări publice ce oferă cetăţenilor obişnuiţi şansa de a dezbate şi a exercita un oarecare grad de control asupra modului în care sunt cheltuiţi banii publici.

De la democrația reprezentativă la democrația participativă

Deși este un proces lung și complex în aplicare, bugetarea participativă (BP) este mai mult decît o administrare a orașului. Este o construire a comunității urbane în sensul cel mai direct, benefică mai ales pentru comunitățile post-sovietice.

Pentru că oamenii, locuitorii comunității sunt îndemnați să evolueze de la o societate de bebeluși, care așteaptă mereu ca ”cineva” (Președintele, guvernul, primarul, pretorul) să le schimbe scutecele, spre o societate de oameni maturi, implicați și responsabili. Pentru că sunt cîteva lucruri pe care le oferă bugetarea participativă:

1. Informare și transparență – având acces liber la informațiile de interes public, cunoscând-uși drepturile și posibilitățile legale dar și problematica locală, oamenii pot să conteste dominaţia autorităţilor asupra alocării resurselor publice.

2. Includere și implicare –  bugetarea participativă asigură participarea activă a diverselor pături ale societăţii civile într-un proces care, înainte de asta, nu-i implica decât pe aleşii locali. BP acordă întâietate săracilor în alocarea resurselor, căci aceştia constituie majoritatea populaţiei. Asta îi incurajează pe oameni să se implice în soluționarea problemelor locale.

3. Răspundere și responsabilitate  ca să poată începe discuțiile cu oamenii despre dezvoltarea  locală, administraţia trebuie să dezvăluie populaţiei care este situaţia economică şi financiară reală a municipalităţii. BP le oferiră celtățenilor o platformă pe care aceștia îşi pot formula cererile şi pot afla în ce stadiu se află lucrările publice care le-au fost promise în anul anterior. Astfel, autorităţile sunt nevoite să acorde mai multă atenţie opiniei publice. Interacţiunea permanentă şi presiunea constantă a publicului contribuie la responsabilizarea întregului sistem.

4. Capacitatea de organizare locală – înțelegînd că au pîrghii reale de schimbare, oamenii tind să se organizeze în grupuri și să își delegheze reprezentanți care le vor face vocea auzită. Acești reprezentanți trebuie să se asigure că alocările bugetare sunt făcute pe baza unor necesități importante pentru comunitate, nu pe baza unor interese individuale. Influenţa pe care astfel de grupuri cu o largă bază de susţinere o au asupra consiliilor locale pare să restrângă puterea celor câţiva aleși care domină, în genere, administraţiile publice locale.

Exemplu din regiune

Un model de bugetare participativă este orașul Cluj-Napoca din România. Primăria și Consiliul Local au ales să susțină și să dezvolte un buget participativ și acest lucru începe a da rezultate.

1483296_264651403687464_422354983_n

”La sfarsitul anului trecut am propus un proiect fara precedent in Romania – un proiect de buget participativ – prin care cetatenii vor avea oportunitatea de a decide cum sa fie cheltuita, pentru comunitate, o anumita suma de bani din bugetul orasului. Ca proiect pilot am propus sa incepem cu cel mai mare cartier al municipiului, Manastur, urmand sa facem tot posibilul pentru a ne asigura de reusita initiativei si extinderea ei la toate cartierele orasului… Vor urma o serie de alte intalniri cu reprezentanti ai societatii civile, consultari, dezbateri cu cetatenii s.a.m.d. Oricine doreste sa se implice in aceasta initiativa importanta pentru comunitatea noastra este binevenit.” Emil Boc, Primarul Municipiului Cluj-Napoca.

Bugetarea participativă se implementează și în marele orașe precum New-York sau Chicago. Defapt, cu cît orașul este mai mare, cu Administrația locală e mai departe de cetățeni. Iar cu cît legătura dintre AP și cetățeni e mai slabă, cu atît  iar cheltuielile publice sunt mai netransparente și ineficiente.

963899_198150057004266_772721613_o

Afiș promo al proiectului de bugetare participativă în Cluj

Bugetarea participativă în Chișinău. Cum e posibil?

Se poate de început cîte puțin. În primul rînd Primarul trebuie să accepte ideea că el nu are nici capacitate administrativă, nici financiară să rezolve toate problemele din oraș și că are nevoie de ajutorul oamenilor. Iar Primăria și Consiliul Local ca instituții publice, trebuie să deschidă ușa societății civile și să instituie o colaborare cît mai strînsă.

Deja în Chișinău activează peste 20 de organizații și grupuri de inițiativă focusate pe problematica dezvoltării urbane: Oberliht, Orașul Meu, Schuarul Cehov, Chisinau is me, Salvgardare, Chișinăul Terminat, StopHam, Восстановим Кишинев, Триумфальная арка, OldChisinau, ALGA și multe altele. Toate aceste organizații și grupuri sunt formate din cetățeni activi, care cunosc foarte bine problemele de care se ocupă și care și-au dovedit capacitpțile și eficiența.

Pentru început, Primăria și CMC ar putea crea o platformă de colaborare cu societatea civilă și liderii locali care ar servi drept bază insituțională  și legală pentru implementarea bugetului participativ. Ulterior, în fiecare an, să consulte repartizarea unei părți din buget cu această platformă.

Este nevoie doar de un primar și un consiliu care să vrea asta. Care să zică, uite, 10% din bugetul de investiții al primăriei va fi cheltuit așa cum vor cetățenii. În bază de proiecte depuse, sau în bază de concurs, sau în bază de consens. Așa cum bugetul pe proiecte ar fi deja făcut de cetățeni cu ajutorul organizațiilor, va fi puțin probabil să includă comisioane și alte taxe care intră în alte buzunare.

Dar mai important este că o astfel de inițiativă va determina diverse grupuri de oameni să acționeze, să se implice și să contribuie la soluționarea problemelor comune: de la infrastructura pietonală la transportul public și de la evacuarea gunoiului la organizarea sărbătorilor în oraș. 

Faptul că suntem aproape de alegerile locale poate fi o oportunitate pentru promovarea acestei idei. Forțele politice și viitorii candidați deja își pregătesc planurile de campanie. Staff-urile lor deja lucrează la închegarea promisiunilor electorale.

Anume acum am putea promova ideea bugetării participative, astfel încît ea să se regăsească în toate programele de guvernare a viitorilor candidați și să fie una dintre marile lor promisiuni electorale, de care nu vor putea scăpa după alegeri.

Bugetarea participativă este unica metodă eficientă de a lărgi cercul oamenilor care au acces la distribuirea banilor publici. Iar asta este o premisă importantă pentru asigurarea unui proces de administrare publică transparentă și în interesul cetățenilor pe viitorii 4 ani.

Dacă să fii Primar, înseamnă să de ocupi de dezvoltarea orașului pentru bunăstarea locuitorilor acestui oraș, atunci Bugetarea participativă poate oferi posibilitatea fiecărui dintre noi să fie un pic de Primar 🙂

 

Please follow and like us:
20

Use Facebook to Comment on this Post

Byvictor

Cafeneaua Guguță și ”consultările publice” de mîntuială

Nu  voi povesti aici toată istoria planului de construcție a unui hotel multietajat pe locul cafenelei ”Guguță” din Grădina Publică ”Ștefan cel Mare” din Chișinău. Mai multe detalii puteți vedea aici, aici, aici, sau aici.

În  noiembrie 2014, Primăria a anunțat organizarea unor consultări publice privind acest proiect. Dar așa cum între data publicării anunțului și desfășurarea evenimentului au fost doar două zile, nimeni nu a reușit să afle și să participe la aceste consultări.

anunt 1

Așa cum această istorie e tare întunecată și trezește foarte multe dubii, mai mulți reprezentanți ai diferitor organizații specializate pe dezvoltare și cultură urbană au decis să facă lumină și să clarifice toate aspectele acestei probleme.

Asociația ”Oberliht” a elaborat și a depus o solicitare prin care a cerut organizarea repetată a consultațiilor publice. Primăria a aceptat și a publicat un nou anunț:

anunt 2

Împreună cu Vitalie Sprânceană, Vitalie Voznoi, Alexei Dimitrov și alți activiși, am început pregătirile pentru consultări cu scopul de clarifica cît mai bine situația. A fost făcut un grup pe facebook, la care puteau să adere cei ce vroiau să se implice.

Au fost contactați specialiști în arhitectură, transport public, ecologie, cultură și istorie pentru a afla părerea lor referitor la proiectul construcției unui hotel în locul cafenelei ”Guguță”. În baza acestor argumente a fost elaborată o petiție la care putea subsemna oricine vroia să susțină demersul nostru, și care a acumulat deja peste 300 de semnături.

Și în final, am elaborat o listă cu întrebări la care vroiam să obținem răspuns în cadrul consultaților publice. Plus la asta am făcut tot posibilul ca să facem acest eveniment cît mai public și mai transparent. Pentru asta am invitat presa și privesc.eu care a înregistrat video întregul eveniment:

Circul ”consultărilor” publice

 Astăzi, la ora stabilită am venit cu toții la pretura Buiucani. Noi ne-am așteptat la un eveniment bine organizat, cu prezidiu format din reprezentanții companiei beneficiare, a biroului de proiectare care a elaborat proiectul, a Direcției Arhitectură, a Consiliului Municipal Chișinău, a ministerului Culturii… ca să ne fie prezentate toate argumentele pro și contra acestui proiect. Dar nu am văzut decît un circ prost organizat.

După cum puteți vedea în întregistrarea video, fără nici o prezentare sau explicație, tribuna a fost ocupată de dl. Igor Căldare (probabil în calitate de Igor Căldare) care a rostit un discurs emotiv pe un ton scandalos, a fluturat niște hîrtii și a acuzat Primăria și CMC de toate păcatele de pe lume. În linii generale el a afirmat că terenul și clădirea ”Guguță” au fost preluate ilegal de compania respectivă, cu acordul tacit al CMC. Fapt care nu este exclus să fie adevărat.

După ce domnul Căldare și-a jucat rolul de ”polițist rău”, în fața noastră a iești dl. Victor Gurău (consilier municipal) și a început a juca rolul ”polițistului bun”.

Fără a explica nimic, domnul Gurău s-a apucat de justificat în fel și chip acest proiect. Pe un ton de profesor universitar, domnul Gurău ne-a asigurat că nu există nici un litigiu, că totul a fost făcut legal, că hotelul este o investiție de 50 de milioane de euro, că asta aduce bani în buget, că se creează locuri de muncă și că nu mai știu ce. 

Cînd a fost întrebat în ce calitate ne vorbește și prezintă acest proiect, domnul Gurău a spus că el este președintele unei comisii din CMC și în calitate de președinte a acestei comisii el se preocupă de problema dată. 

La încercările noastre de a înțelege ce se întîmplă și unde sunt reprezentanții companiei beneficiar și a structurilor din Primărie direct responsabile de aceste domenii (Direcția Juridică, Direcția Transport, Direcția Arhitectură) domnul Gurău a început să ne dea lecții de drept constituțional.


IMG_0216

Concluzii și solicitări

Văzînd că discuțiile nu depășesc tematica politică și filosofică, noi am decis că nu mai are rost să pierdem timpul și am declarat următoarele:

1. Noi, reprezentanții societății civile, considerăm drept nule aceste consultări publice așa cum nimeni din actorii implicați în procedurile de elaborare, promovare și avizare a proiectului nu au fost prezenți. 

2. Noi vom solicita Primăriei organizarea unor consultări publice adevărate, cu participarea tuturor factorilor implicați și cu dezbaterea și elucidarea aspectelor care țin de:

  • Partea jurico-legală –  cum a ajuns terenul public în proprietate privată și care este situația juridică a terenului și clădirii la moment?
  • Partea arhitectonică –  este oare posibilă schimbarea destinației terenului și a regimului de înălțime, așa cum propune proiectul și cum ar trebui să arate noua clădire ținînd cont de faptul că se află în centrul istoric al orașului?
  • Partea utilitară – care este argumentarea construcției unui hotel în această zonă și care ar putea fi impactul asupra întregii zone (transport, infrastructură pietonală, poluare sonoră, securitate, etc)?

3. Vom continua colectarea semnăturilor pentru petiția elaborată. 

4.Vom solicita Primăriei să își revizuie modalitatea de organizare a consultărilor publice pentru asigurarea unei transparențe veridice în adoptarea proiectelor de interes public. 

Iată declarațiile noastre:

***

Cred că a venit timpul să punem capăt acestui obicei de a face consultările publice pe proiecte de importanță publică în mod netransparent și dezorganizat. Societatea civilă nu este împotriva construcției clădirilor noi sau a dezvoltării orașului. Dar vrem ca aceste lucruri să fie argumentate, justificate, legale și consultate cu cetățenii. 

Ca în cele mai bune tradiții a țărilor democratice din Uniunea Europeană.

 

 

 

Please follow and like us:
20

Use Facebook to Comment on this Post