Category Archive Spații Verzi

Byvictor

Ce să facem să nu cadă copacii? Secretele silviculturii urbane

Disclaimer: Acest articol este lipsit în totalitate de sentimentalism ecologic și vă poate afecta emoțional.
 
În urma unui simplu fenomen meteorologic de tip ninsoare, copacii din Chișinău au cedat masiv și au transformat o banală zăpadă de primăvară într-o calamitate urbană.
    
Sursa poze: facebook.com
 
De ce copacii au cedat primăvara și nu în plină iarnă, cînd zăpada e mai mare și gerul e mai puternic? Copacii sunt organisme biologice și știu să se pregătească de iarnă. În această perioadă ei sunt mai rezistenți la condițiile climaterice. Însă primăvara, după cîteva săptămîni de căldură, ei se dezmorțesc și sunt mai sensibili. Și o simplă ninsoare cu un vînd mai puternic îi poate pune la pămînt. Plus la toate suprafața pe care se oprește zăpada se mărește considerabil din cauza frunzelor și copacii sunt supuși unei presiuni mai mari. 
 
Asta e valabil mai ales pentru copacii bătrîni. Din imagini observăm că au cedat, în mare parte, copacii vechi și îmbătrîniți.
 
Ca să definim corect problema și să găsim soluții eficiente trebuie să privim fenomenul copacilor din oraș la rece, lăsînd la o parte sentimentalismele, clișeele despre ”cel mai verde oraș de pe planetă” și argumentele nonștiințifice despre cum copacii urbani produc aproape tot aerul cu care respiră un oraș.
Chișinăul nu este cel mai verde oraș. Chișinăul este un oraș cu cei mai sălbatici și neîngrijiți copaci din cauza lipsei unui management eficient al spațiilor verzi. 

Managementul copacilor urbani

În orașele moderne există practica numită Silvicultura urbană ( Urban Forestry ) – totalitatea de măsuri de îngrijire și management a copacilor și spațiilor verzi  în așezările urbane în scopul îmbunătățirii mediului urban. Silvicultura urbană promovează rolul și importanța copacilor în infrastructura urbană.
Silvicultorii urbani plantează și asigură menținerea adecvată a spațiilor verzi din orașe, realizează cercetări și argumentează beneficiile plantării de arbori în orașe.  În orașele moderne silvicultura urbană este practicată și promovată de către arboriști municipali și particulari, ecologiști, urbaniști, consultanți, cercetători și activiști civici.
 
Silvicultura urbană e o disciplină practică, care include plantarea copacilor, îngrijirea și protecția lor dar și managementul general al arborilor în oraș. Mediul urban se deosebește de cel rural sau sălbatic prin faptul că are o serie de constrîngeri pentru creșterea arborilor: spațiu limitat pentru rădăcini și coroană, caliatea proastă a solului, deficiența sau excesul de apă și lumină, căldura excesivă, poluarea, afectarea chimică sau fizică a copacilor și mai ales, sporirea pericolelor legate de arbori.
 
Printre aceste pericole se numără riscul ca anumiți copaci să nu reziste vînturilor puternice și furtunilor și pot afecta automobile sau pietoni.
 Although quite striking in an urban environment, large trees in particular present a continuing dilemma for the field of urban forestry due to the stresses that urban trees undergo from automobile exhaust, constraining hardscape and building foundations, and physical damage (Pickett et al. 2008).

Urban Tree Risk Management

Urban Tree Risk Management reprezintă o serie de medote, măsuri și tehnologii, structurate într-un manual sau ghid, care vin să asiste liderii locali, silvicultorii urbani, colaboratorii parcurilor sau întreprinderilor municipale de resort în adoptarea și implementarea unor programe de prevenire a riscurilor în cadrul managementului spațiilor verzi. Ele sunt elaborate petru a antrena colaboratorii și persoanele responsabile să detecteze, evalueze și să prevină pericolele și defectele provenite de la copacii urbani.
Community managers have the responsibility to create and maintain a safe and useful urban forest for their constituents. Urban foresters need the training and expertise to recognize varying levels of risk, and to manage the forest at an acceptable level of risk. There have been significant advances in decay-detection equipment, and formulas and guidelines for assessing hazardous trees. Modern techniques and procedures can be used to minimize the risk of damage to property and personal injury associated with tree failure. (Urban Tree Risk Management, USDA Forest Service Northeastern Area, 1992).
 
Știu că e în engleză, e lung de citit și nu e tare interesant. De asta o să vă scriu aici pe scurt cîteva prevederi de bază din aceste manuale:
 
1. Orașul nu este pădure. Copacii din oraș sunt elemente de decor și design. Ei pot fi tăiați, cupați, mutați, schimbați în funcție de planificarea specifică a străzii. Drept că asta trebuie să o facă oamenii cu cunoștințe în domeniu. Nu orice mujic cu drujba în mînă se pricepe la copaci. Urban Tree Risk Management prevede că toți (!) copacii din oraș trebuie contabilizați, marcați și constant monitorizați. Da, asta e posibil.
 
Acesta este un copac numerotat din Bruxelles. De copaci, spații verzi și mediu la ei se ocupă Bruxelles Environment.
 
 
2. Copacii nu sunt monumente de istorie (cu mici excepții). Ei nu trebuie lăsați să îmbătrînească și să moară de moarte naturală. Nici un oraș modern nu permite copacilor de pe străzi să crească pînă la vîrsta maturității biologice. Altfel rădăcinile lor deteriorează rețelele de comunicații subterane, asfaltul, pavajul iar coroana afectează fațadele și acoperișurile. Înălțimea medie a copacilor de pe străzi trebuie să fie de 5 – 10 metri, în funcție de lățimea străzii și distanța de la fațadele clădirilor.
 
Bruxelles:
 
 
 
Antwerpen:

Budapesta:

Atunci cînd sădirea copacilor este imposibilă, se găsesc soluții temporare de înverzire a străzii

 Alte orașe: (poze de pe interneturi)
 
 
 
3. Copacii înlăturați trebuie imediat înlocuiți cu alții noi. Dar pueții nu trebuie să fie de grosimea degetului și lăsați în voia sorții și a automobilelor parcate pe trotuare. Se plantează pueți viguroși deja și se protejează cu instalații speciale din lemn în jur.
Viena
Bruxelles
 
4. Coroanele copacilor urbani se cupează. Se tund dacă vreți. Astfel încît crengile să nu se încîlcească între ele, să nu atingă firele electrice sau fațadele clădirilor.
 
Observați cum nici unul dintre acești copaci mari nu atinge fațadele
 
Atrageți atenție la linia creată de crengile copacilor pe centru
 
Paris:
 
 Antwerpen, privit de sus
 
 
 Chișinău, privit de sus
 
O să spuneți că e frumos. Poate privit din cosmos asta e frumos, însă de la înălțimea pietonului asta arata cam așa:
 
 
 

Desigur, copacii sunt un element important al infrastructurii urbane. 

Desigur, ei produc oxigen, curăță aerul, fac umbră și sunt frumoși. 

Desigur, copacii pe străzi trebuie îngrijiți, înlocuiți și înmulțiți dar nu tăiați pentru a face loc parcărilor pe trotuare. 

Însă astfel de tragedii nu trebuie să se mai repete. Copacii trebuie să ne asigure un spațiu urban confortabil, nu să ne aducă distrugeri și catastrofe. Iar pentru asta este nevoie de un management eficient al copacilor și spațiilor verzi din oraș. Așa cum se practică în orașele civilizate din lume. 

 

 
 
Please follow and like us:
20

Use Facebook to Comment on this Post

Byvictor

Secretele unui parc urban confortabil. Lecții din Viena

Parcul Bruno Kreisky din Viena este un parc situat în Margareten, districtul 5 al Vienei.

Cu o suprafața de doar 10 mii m² (cam 100m x 100m) aces părculeț este o adevărată oază verde în zonă.

Așa cum locuiesc în preajmă, petrec aproape în fiecare zi ceva timp în acest parc, observînd detalii specifice de amenajare a unor astfel de zone urbane. Sunt lucruri simple și necostisitoare, dar care, spre regret, sunt omise în parcurile din Chișinău.

1. Navigația

Este foarte important ca un parc să aibă panouri informative. Ele ajută la crearea entității parcului și la respectarea ordinii. Oamenii trebuie să poată afla ușor un pic de istorie a locului și regulile specifice pentru acest loc.

Pentru asta se amenajează panouri informative la intrările principale în parc.

2. Utilități

Un parc oferă verdeață, umbră și aer curat prin definiție. Însă pentru un oraș asta nu e suficient. Ca un spațiu verde să fie util și atractiv pentru toată lumea, el trebuie să aibă utilități pentru diferite tipuri de orășeni.

Pentru tineri și amatori de sport

Pentru oamenii în vîrstă și pentru grupuri care vor să stea la o vorbă

Pentru copii


Pentru bicicliști

Pentru oricine vrea să stea un pic întins la umbră/soare dar se teme să se murdărească sau să răcească

3. Veceu

Un parc trebuie să aibă veceu public obligatoriu. Cu plată sau fără, un veceu public trebuie să existe în imedia apropiere a spațiilor care atrag oameni.

4. Alte aspecte

Mai există o serie de elemente care nu se observă la prima vedere, dar sunt foarte importante pentru a face un spațiu public urban comod și atractiv pentru oameni.

Protecție vizuală și sonoră. În cazul nostru, o parte a parcului se învecinează cu o stradă lată și foarte aglomerată de transport. Pentru a proteja parcul de sunet și prezența mașinilor, parcul este delimitat de stradă printr-un perete de protecție. Însă nu e un zid, e un scut semi-transparent din sticlă organică.

Prevenirea glodului. Pentru evitarea formării glodului, toate spațiile nepavate folosite intens sunt presurate cu rumefuș de lemn care este periodic reîmprospătat. Aminiți-vă cum arată zonele din preajma instalațiilor de sport din orașele noastre și comparați cu asta:

Acolo unde nu crește iarbă din cauza suprasolicitării solului, presărarea rumegușului este vitală. Altfel se formează glod care se extinde peste tot în jur. Asta e o boală serioasă a parcurilor din Chișinău.

 

Bănci. Un parc trebuie să fie plin de bănci, scaune și locuri amenajate pentru șezut. Altfel el nu își poate îndeplini rolul de spațiu de recreere.



Apă potabilă. Accesul la apă potabilă este o condiție primară a organizării spațiilor publice urbane. Viena e un model de urmat în acest sens. Peste tot sunt amenajate pompe/robinete/cișmele publice la care oamenii pot avea acces gratuit la apă.

Colectarea gunoiului. Un alt element important pentru parcuri este prezența coșurilor pentru gunoi. Așa cum astfel de locuri atrag foarte mulți oameni pe parcursul zilei, coșurile pentru stocarea gunoiului trebuie să fie suficiente de mari și suficient de multe.


Copacii și iarba. În orice parc copacii periodic trebuie să fie renovați. E ok să fie tăiat un copac bătrîn și bolnav. Dar în loc trebuie să fie plantat un copac suficient de puternic ca să poată rezista influenței inevitabile din partea oamenilor. Pentru protecție suplimentară copacii noi, primii ani sunt protejați cu suporturi speciale din lemn. Rădăcina este acoperită cu rumeguș de lemn. Iarba este semănată și tunsă la timp, fără irigare artificială.

Cărările. Deseori, în parcuri oamenii își crează cărări acolo unde ele nu au fost prevăzute. Astfel de cărări și tăieturi nu trebuie săpate, sădite cu flori sau îngrădite cu bariere fizice. Ele pur și simplu trebuie pavate și amenajate. Oamenii știu mai bine cum le este comod să meargă, chiar dacă asta nu coincide cu desenele din proiect.

Toate aceste elemente nu necesită nici bugete astronomice, nici tehnologii avansate și nici modificări legislative. Sunt detalii minore dar foarte importante pentru ca un parc să ofere maximum de confort și condiții oamenilor.

Unicul lucru necesar pentru ca aceste elemente urbane să existe și în parcurile din Chișinău este o administrare competentă a spațiilor publice din oraș.

 

 

Please follow and like us:
20

Use Facebook to Comment on this Post

Byvictor

Observații urbane: Parcurile și zonele verzi

Am decis să public o serie de articole despre orașele în care locuiesc în timpul masterului pe care îl fac. Deja am reușit să adun suficiente materiale despre Bruxelles, care țin de amenajarea și dezvoltarea urbană, politicile publice ale orașului și alte aspecte interesante.

***

O să încep cu parcurile și spațiile verzi pentru că diferența dintre Bruxelles și Chișinău la acest capitol este una izbitoare.

Bruxelles este cea mai ”verde” capitală europeană, cu o medie de 27 m2 de spații verzi per locuilor.  Dacă nu luăm în considerație Forêt de Soignes (o pădure-parc imensă, în sud-estul orașului) capitala Belgiei nu are parcuri foarte mari. În schimb are o rețea de spații verzi mici, interconectate, care seamănă cu niște pori prin care orașul respiră.

bru-spatii-verzi

Eu locuiesc lîngă două parcuri apropiate între ele: Parc de Forest și Parc Duden. Primul este mai nou și are mai puțină vegetație și mai multe spații deschise. Parc Duden este un parc vechi, care pe alocuri seamănă a pădure.

forest-duden-parks

Deși nu pot să afirm că parcurile sunt foarte dotate, ambele parcuri asigură tot ce este necesar pentru vizitatori. Spații deschise cu iarbă pentru pictinc sau pentru jocurile copiilor, alei pentru primbări, cărărușe lungi și întortocheate pentru plimbarea cîinilor sau pentru alergat, bănci pentru odihnă, coșuri pentru gunoi, monumente și instalații artistice, panorame pentru fotografiat și alte elemente decorative.

Mobilierul din parcuri este simplu dar cu gust. Și nu, scîndurile băncilor nu sunt vopsite cu vopsea verde.


Aleile și cărările, deși nu sunt în stare ideală, sunt curate și comode.

Spațiile deschise sunt acoperite cu iarbă deasă și îngrijită.

În afară de bănci și urne de gunoi, parcurile sunt dotate cu utilități minime necesare.

Parcări pentru biciclete.

Mese pentru picnic și jocuri de masă.

Alei asfaltate pentru cărucioace.

Cărări pentru alergat.

Instalații artistice și monumente.

Panouri informative și anunțuri pentru utilizatori.

Deși se confruntă și ei cu probleme financiare, spațiile verzi din Bruxelles sunt curate și îngrijite la timp. De asta se ocupă ”L’administration de l’environnement et de l’énergie en Région de Bruxelles-Capitale” (Administrația de Mediu și Energie a Regiunii Bruxelles).

Defapt, curățarea și îngrijirea spațiilor verzi e doar o parte din lucrul acestei structuri. Ei se ocupă de problemele ce țin de calitatea aerului, energie, sol, poluarea sonoră, gestionarea deșeurilor, natură și biodiversitate, animalele de companie, gestionarea apelor nenavigabile și lupta cu schimbările climatice. Pe site-ul lor puteți vedea valorile, viziunea și obiectivele strategice dar și rapoartele de activitate.

Nu știu ce fac ei în birouri dar lucrul lor în oraș se vede la fiecare pas. În parcuri și spațiile verzi mereu poți vedea echipe de muncitori specializați, în uniforme și cu tehnica necesară care curăță, taie, plantează, strîng frunze sau repară mobilierul.

Dar chiar dacă nu-i vezi, se vede rezultatul lucrului lor.




Cu alte cuvinte, după starea parcurilor și spațiile verzi din Bruxelles este clar că acestea nu sunt lăsate în voia sorții. Idiferent de anotimp și starea vremii, ele sunt pline de viață și asigură balanța necesară dintre urbe și natură.

Lucru care nu îl putem spune despre zonele verzi din Chișinău. Uitate de autorități și abuzate de agenții economici, zonele verzi din capitala RM seamănă cu niște copii ai nimănui. Murdari, neîngrijiți, zdrențăroși și triști.

Da, există Valea Morilor, unde Primăria Chișinău încearcă să facă un ”țarc” verde în jurul lacului. Însă cît de bine nu ar fi amenajat un parc ele nu este decît unul.

Cît orașul investește în Valea Morilor, celelalte parcuri și zone verzi din oraș degradează. Parcul Valea Morilor e atacat din toate părțile de construcții semilegale. Pădurea-parc de la Ciocana e lăsată de izbeliște și sălbăticește. parcul de la Poșta Veche e transformat în gunoiște. Iar parcul Alunelul în genere e pe cale de dispariție.

Parcurile din Chișinău sunt bune pentru decorul filmelor de groază.

Trotuare sparte.

Țărînă și glod.


Șantiere abandonate.


Utilități.


Eu am obosit să vorbesc despre cum Primăria Chișinău nu are nici o viziune pentru spațiile verzi din oraș și despre cum Întreprinderea Municipală Spații Verzi este un anacronism ineficient. Rolul unei astfel de instituții nu ar trebui să se limiteze numai de a strînge frunzele și la măturat prin parcuri.

Și veșnica explicație că ”nu sunt bani” nu merge. Sunt sute de agenți economici care își dezvoltă proiectele imobiliare sau comerciale în parcurile din oraș sau chiar din contul acestora. Nu cred că nu se poate de găsit o formă de colaborare dintre autorități, agenții economici, societatea civilă și locuitorii orașului prin care să se găsească fonduri și proiecte pentru dezvoltarea parcurilor din Chișinău.

Periodic în oraș apar tentative de a curăți și îmbunătăți parcurile și zonele verzi. Proiectul Scuarul Cehov, proiectul Iarba Urbană, proiectul Parcurile Viitorului  sunt doar cîteva dintre ele. Sunt sigur că astfel de inițiative ar putea fi coordonate și susținute de Primărie. Iar începînd cu asta s-ar putea de elaborat un Program de dezvoltare a spațiilor urbane verzi din Chișinău.

Pentru că zonele verzi sunt de o importanță vitală pentru un oraș. Ele au nu doar un rol ecologic important. Ele stimulează viața socială, culturală și economică asigurînd confortul urban necesar. Despre asta am mai scris.

Please follow and like us:
20

Use Facebook to Comment on this Post

Byvictor

Proiectul Cosmos 2 și dopul de la Valea Morilor

Ce ai zice dacă ai avea posibilitatea să te deplasezi dintr-un capăt în altul al orașului Chișinău fără a ieși din parc?

Da, ai înțeles corect. Nu din mașină, ci din PARC.

Cum ar fi să poți intra pe jos sau cu bicicleta în parc la Ciocana și să ieși undeva la Buiucani, fără a intersecta străzi, trotuare, poduri și noduri rutiere?

Să pedalezi sau să mergi, singur sau cu un cărucior cu copil pe cărări asfaltate, fără praguri și denivelări. Să mergi prin oraș sub umbra răcoroasă a copacilor, ascultînd ciripitul păsărilor. Departe de gaze de eșapament, cloaxoane și mașini parcate pe trotuare. Ar fi fain, nu?

Deși sună a science-fiction, o astfel de posibilitate există.

Green crossing

Orașul Chișinău are foarte multe parcuri și zone verzi, amplasate destul de aproape una de alta. Tot ce lipsește sunt niște coridoare verzi între ele.

Practica organizării coridoarelor verzi în orașe vine din domeniul silviculturii și protecției animalelor sălbatice. În timpul migrației sau vînătorii, multe specii de animale erau omorîte de automobile, cînd încercau să traverseze autobanele și șoselele mari. Pentru asta au fost inventate pasajele verzi, care asigură trecerea sigură a animalelor (și plantelor) dintr-o zonă verde în alta.

Unul din principiile proiectării orașelor moderne care spune că ”Orașele sunt ecosisteme de oameni, natură și infrastructură”. Astfel, proiectanții se gîndesc la toate trei elemente atunci cînd lucrează la planificarea urbană.

De la coridoarele verzi din Holbaek…

Cîțiva ani în urmă, un grup de arhitecți danezi au realizat un astfel de proiect în orașul Holbaek, nu departe de Copenhaga. Ei au creat o serie de coridoare sau fîșii verzi între clădiri care trec chiar prin spațiile urbane dens populate.

La rețeaua verde din Barcelona

Credeți că orașul Barcelona este perfect? Încă nu.

Barcelona are un plan.  ”BCN2020_GreenInfraestructureBiodiversityPlan”.

Conform acestui plan, pînă în 2020 orașul urmează să creeze coridoare verzi (scuaruri, parcuri, alei, străzi verzi) care să unească toate spațiile verzi existente într-o adevărată pînză de spații verzi pe suprafața întregului oraș.

”Barcelona Green Infrastructure and Biodiversity Plan 2020 prevede crearea unui model de rețea verde într-un oraș unde elementele verzi nu au rol ornamental  dar mai degrabă un rol autentic de infrastructură.” spune Toni Pujol, Ofițer de Mediu în Consiliul Orășenesc.

Așa arată toate spațiile verzi din Barcelona la moment. Care acolo este cel mai verde oraș de pe planetă? 🙂

Toate aceste spații verzi se prevăd a fi unite prin niște coridoare verzi

care cu tot cu infrastructura adiacentă vor arăta cam așa

coridoarele verzi sunt arătate prin linii punctate. zona sură din jurul lor e spațiul adiacent, cu un grad sporit de înverzire.

”Coridoarele verzi sunt instrumente pentru realizarea conectivității, definite în cadrul țesutului urban ca centuri cu vegetație abundentă unde pietonii și cicliștii au prioritate totală. Aceste centuri trebuie să asigure conectarea diferitor ”pete” verzi din oraș, datorită structurii lor naturale, vegetației dense și suprafețelor permeabile.” se spune în BCN Green Infrastructure Biodiversity Plan 2020.

Această rețea are drept scop asigurarea unei infrastructuri ecologice durabile și funcționale. Coridoarele verzi ies în evidență prin calitatea vizuală cît și prin oportunitățile de plimbare sau de odihnă. Ele fac orașul mai plăcut, oferă habitate atrăgătoare pentru flora și fauna locală și stimulează beneficiile sociale și de mediu. În consecință, coridoarele verzi joacă un rol strategic în dezvoltarea unui oraș sănătos și ecologic.

Și alte orașe tind să implementeze practica împletirii infrastructurii tehnologice cu cea ecologică.

Orașul Lisabona, prin proiectul”Lisbon Biodiversity 2020″ își propune să protejeze și să consolideze biodiversitatea orașului. 18% din suprafața orașului sunt constituite din suprafețe seminaturale.

Orașul Melbourne, prin proiectul ”Melbourne Growth Cooridors” își propune să asigure suficientă infrastructură verde pentru o populație de peste 6 milioane de oameni, în următorii 30 de ani.

Așa vor arăta aceste spații de la înălțimea pietonului

Chișinau Green Infrastructure Plan 2200

Da, l-am numit ”2200” pentru că deși e relativ ușor de realizat, nu cred că acest oraș va avea parte de un asemenea plan mai devreme de anul 2200.

Cam așa arată harta spațiilor verzi mari din Chișinău

Toate parcurile și scuarurile mari ar putea fi conectate prin coridoare verzi realizate din contul unor străzi sau prin pasaje supra/subterane.

Parcurile mari de la Ciocana, Rîșcani, Buiucani, Botanica și Centru ar putea fi interconectate prin niște coridoare verzi cu trotuare, piste pentru bicicliști și infrastructură publică urbană.

Acest proiect ar putea începe acolo unde sunt cele mai populate și frecventate spații verzi din oraș (cercul roșu).

Trebuie să fii miop ca uitîndu-te la hartă să nu vezi că parcurile Valea Morilor și Dendrarium constituie un ecosistem integru, separat doar de str. Vasile Lupu.

Unirea acestor două spații ar însemna atit crearea unui mare spațiu verde în oraș cît și o cale alternativă de circulație dintre Buiucani și Centru.  Să construiești un pasaj verde deasupra sau sub carosabilul străzi este o chestiune tehnică. Trebuie doar să vrei.

De aici ar putea porni și extinde, cu timpul, o rețea de coridoare verzi care să unească toate spațiile verzi din oraș între ele.

Însă acest proiect deja e tare puțin probabil. Pentru că din lipsa de viziune și cunoștință, Primăria Chișinău deja a vîndut pe bănuți terenul care putea uni cele două parcuri.

Dopul

Recent,  în cadrul Consiliului Municipal Chișinău a fost votată în unanimitate acțiunea de privatizare a terenului din strada Vasile Lupu, în vecinătatea parcului „Valea Morilor” pentru construirea unui complex sportiv de tenis de către Asociația Obștească Tenis Club „PROFI-SPORT”.

Decizie CMC teren valea Morilor

În anul 2003, terenul respectiv a fost atribuit A.O. Tenis Club „PROFI-SPORT”, iar pe parcursul anilor, Primăria municipiului Chișinău a emis certificat de urbanism și autorizație de construire a complexului sportiv.

Deși, potrivit Ministerului Justiției, “scopul construcției este de a promova tenisul, organizarea şi desfăşurarea competiţiilor între copii, adolescenţi, studenţi, profesori, veterani şi alte categorii de populaţie”, nimeni din jucătorii profesioniști sau amatori de tenis nu a auzit niciodată de această asociație.

Printre apărătorii proiectului se numără consilierul municipal din partea PCRM Vasile Chirtoca dar și consilierul neafiliat Ion Ștefăniță. Domnul Chirtoca chiar a făcut și un interviu în care ne spune și niște detalii despre acest complex sportiv:

”Președintele comisiei de profil care a propus această chestiune spre examinare și proprietarii proiectului care au investit în elaborarea lui 2 milioane de lei afirmă că complexul va include corturi de tenis, un bazin acoperit de 25 m cu tribune pentru a putea organiza competiții sportive (cu părere de rău, în Chișinău nu au rămas asemenea bazine), un hotel cu 25 de locuri, cu săli de conferință și restaurant. Acest edificiu nu va depăși patru niveluri cu mansarda, se potrivește bine cu peisajul și este inclus în Planul general.” spune Vasile Chirtoca.

Din cîte înțelegem, ceea ce urmează să apară în parcul public al orașului este un complex sportiv privat de elită, pentru că la astfel de instituții private, prețul abonamentelor se ridică de la 200 euro/lună în sus.

Care sunt beneficiile pe care le obțin chișinăuienii simpli din acest proiect nu e clar. De asemenea, nimeni din apărătorii proiectului nu ne explică de ce acest complex sportiv trebuie să fie construit anume la Valea Morilor. Mai ales că potențialii vizitatori ai viitorului complex nu vor veni acolo pe jos sau cu troleibuzul, iar asta înseamnă încă o presiune pe zonă, așa cum parcări subterante în Chișinău nu e la modă de construit.

După ce au apărut mai multe semne de întrebare, unii consilieru municipali au anunțat că își retrag voturile și cer reexaminarea subiectului. Știind cum au loc lucrurile cu justiția în această țară, se pară că retragerea voturilor nu va ajuta prea mult.

Detalii

Acesta este planul lotului acceptat pentru vinzare-cumpărare:

Așa arată el pe teren. Chestiilea alea pătrate îs ”obiectivul privat” iar pătratul albastru este ”terenul aferent”. În realitate acolo sunt niște blocuri de beton puse de formă, anume pentru a putea solicita privatizarea terenului aferent 🙂

Trebuie să menționăm că acea bucată albastră era unica porțiune de pământ din acel perimetru care încă nu era privată, conform datelor de la cadastru. Conform saitului geoportal.md, toate terenurile cu verde au statut de ”teren individual”.

Printr-o ”simplă coincidență” s-ar putea ca celelalte terenuri, din jurul complexului, să fie cumpărate de la proprietarii actuali, apoi consolidate într-un teren mare și frumos cu o suprafață de 1,3 hectare. Tare bun loc ar mai fi pentru un complex de blocuri locative cu denumirea gen ”Belle View Garden Lux House”  🙂

Acest gen de scheme lucrează simplu. Se ia certificat de urbanism pentru un proiect pe care e desenată o corabie cosmică de genul celei prezentate de dl. Chirtoca. Apoi se introduc niște modificări în proiect. Apoi se avizează. Apoi iar se mai fac niște modificări. Apoi iar se avizează.  Și tot așa, pînă din proiectul inițial nu mai rămîine nimic.

Dar chiar dacă prezicerea mea nu se va realiza, și acest complex va fi construit, el oricum nu va adăuga nimic acestui spațiu decît probleme. În schimb va fi un dop ideal care nu va mai permite niciodată reunirea celor două parcuri și dezvoltarea unei rețele de spații verzi în Chișinău. 

Prin construcția acestui complex, Lacul Valea Morilor va fi înconjurat definitiv și izolat de alte spații verzi, fapt care va face imposibilă nu numai migrarea animalelor și plantelor dar și circulația oamenilor fără automobile.

***

Coridoarele verzi ale Chișinăului sunt un proiect foarte real, foarte necesar dar utopic. Ca și proiectul lui Ion Grosu de valorificare a Chișinăului vechi sau ca și proiectul meu de valorificare a Stadionului Republican

Pentru că oamenii care administrează acum orașul și iau decizii trăiesc în altă lume. Iar între lumea lor și lumea noastră e un întreg cosmos. 

***

Acest material a fost scris pentru că cineva dintre consilieri a afirmat că ei au votat acest proiect pentru că ”nimeni nu a propus nimic mai bun” pentru spațiul respectiv.

Sigur că îmi dau seama că asta e doar o scuză. Însă noi ajungem în astfel de situații anume pentru că nimeni nu are o viziune asupra spațiilor nevalorificate din oraș, deși asta ar trebui să fie principala preocupare a Direcției de Arhitectură și a Arhitectului-Șef al orașului.

Anume din această cauză orașul pierde în fiecare an zeci de hectare de spații verzi, spații publice și terenuri municipale iar orașul se dezvoltă haotic. Pentru că nu există viziune. Și asta e foarte trist.

 

Please follow and like us:
20

Use Facebook to Comment on this Post

Byvictor

Pufoșenia din Chișinău

În fiecare an, după ninsorile de iarnă Chișinăul este acoperit de ninsorile de vară. Puful de plop care pune stăpînire pe oraș este o problemă pe cît de simplă pe atît de complicată.

BIOLOGIE

Plopul tremurător (Populus tremula) este un arbore, varianta europeană care face parte din genul taxonomic Populus. Plopul tremurător este răspândit în Asia de Vest, Africa de Nord și în Europa mai ales în Europa Centrală, Delta Dunării, lipsind în Portugalia, Spania de sud și Sicilia.

Acest copac are o tulpină sub formă de coloană și poate atinge 35 metri în înălțime și 2 metri lățime. Plopul trăiește 80-100 de ani. Crește foarte repede dar e supus bolilor care îi afectează lemnul. Plopii bătrîni și sănătoși sunt o mare raritate.

Este o plantă unisexuat-dioică (exemplare cu flori masculine și exemplare cu flori – femele). Fructele se coc în mai și eliberează semințe numeroase și mici prevăzute cu smocuri de perișori lungi, asemănători cu vata, ce sunt preluați și purtați de vînt cu ușurință.

PROBLEME

Aceste semințe singure nu provoacă alergie. Dar în călătoria lor, ele preiau pe perișoarele lor polen de pe alte plante, care sunt alergice. De asemenea, odată ce a atins solul, puful poate prelua particule microsopice de substanțe nocive, care sunt din belșug pe asfaltul din orașe.

În plus, abundența de puf de plop în spațiul urban generează mai multe tipuri de probleme:

1. Disconfort – puful gîdilă nările, provocînd strănut des, se lipește de haine și de păr, intră în ochi, în mașini, în apartamente.

2. Probleme tehnice –  puful pătrunde în aparate electronice (climatizoare, frigidere) și în filtrele și climatizoarele automobilelor. El poate cauza supraîncălzire și se poate aprinde.

3. Inflamabilitatea – puful este foarte inflamabil. Iar cînd se adună prin colțuri și unghere în cantități mari, poate genera un pojar.

4. Estetic –  puful se lipește de orice suprafețe care nu sunt foarte netede, de frunzele altor copaci, se adună pe gazoane și pe marginea carosabilului și a trotuarului. Frumusețea acestui peisaj este dubioasă.

Din aceste cauze se recomandă înmulțirea și utilizarea ornamentală numai a exemplarelor mascule.

ISTORIE

Plopul a apărut în orașele sovietice după al doilea război mondial. În cadrul reconstruirii țării, Stalin a ordonat transformarea cît mai rapidă a orașelor industriale distruse în orașe-model: cu bulevarde largi, verzi și umbroase. Pentru aceasta a fost ales popul tremurător – un copac care crește repede, are o coroană ramificată și sistem de rădăcini adinci (pentru a nu deteriora suprafața de asfalt).

După război, când complexe de blocuri locative creșteau ca ciupercile în orașele mari din republicile sovietice, plopii au fost cea mai ieftină și cea mai ușoară modalitate de amenajare a teritoriului.

Astfel, peisagiștii mediului urban au rezolvat o problemă pe termen scurt și au creat o adevărată pacoste pe termen lung. Majoritatea orașelor din fosta URSS, de la Chișinău la Omsk și de la Moscova la Vladivostok – toate au fost plantate cu plopi. Și toate au acum problema pufului.

CHIȘINĂU

În anii 60 ai secolului trecut, orașul Chișinău a cunoscut o dezvoltare nenaturală: planificată, dinamică și standartizată. Atunci au apărut marile sectoare ”moderne”: Botanica, Ciocana, Buiucani. Și toate au fost umplute cu plopi.

Acum, cînd plopii au ajuns în fază de maximă activitate, în fiecare an, în luna mai-iunie are loc asta:

Plopii arată frumos, țin umbră și absorb gazele nocive din aer. Dar în schimb ne oferă asta:

MG 6174

MG 6185

MG 6264

MG 6286

IMG 6254

Tiiii, ce pufoșenie!

MG 6280

Sursa acestei ninsori e asta:

MG 6176

Un copac frumos și umbros de departe…

MG 6266

de aproape ascunde asta:

MG 6183

IMG 6154

IMG 6209

Deși ține umbră și filtrează aerul, acest frumos copac are o surpriză pentru noi:

IMG 6240

IMG 6305

Oamenii se apără cum pot:

IMG 6202

IMG 6206

IMG 6211

IMG 6212

URBANISM

Se știe că puf produc doar exemplarele de sex feminin. Din acest motiv se încearcă a evita plantarea în orașe a copacilor-femele. Dar plopul are o proprietate interesantă: el își poate schimba sexul în funcție de cisrcumstanțe (pe unele crenguțe ale plopilor-masculi încep a apărea cerceluși de femelă). Acest fenomen se întîlnește mai des în orașele cu mediu ecologic poluat. Din acest motiv, evitarea totală a exemplarelor feminine este imposibilă.

Ca să ajungă la maturitate și să înceapă a produce puf, plopii au nevoie de 15-20 de ani. Cu cît copacul este mai bătrîn cu atît mai mult puf el produce, ca să-și asigure continuitatea.

Copacii de plop bătrîni mai generează o problemă: căderea crengilor. Lemnul de plop este destul de fraged și la o furtună sau vînt mai puternic, cele mai slabe crengi se pot rupe. Ținînd cont că plopii au o înălțime de 25-30 de metri, crengile căzute de la asemenea înălțime pot provoca daune considerabile: cabluri rupte, stîlpi doborîți, automobile deteriorate, balcoane, ferestre stricate și multe alte neplăceri.

Astăzi, cînt copacii de plopi din orașele post-sovietice sunt la cea mai înfloritoare perioadă a vîrstei lor – 40-50 de ani, ei generează cantități enorme de puf care dau bătăi de cap tuturor locuitorilor orașului.

Și în orașele americane și canadiene este cunoscută problema plopilor. Mike Allen, arborist și ”pădurar urban” (n-ar strica și la noi așa profesie) se pronunță sceptic față de plantarea plopului tremurător în orașe. El pune semnul egalității între cuvintele ”copac mare” și ”periculos”. Iubitorilor de plopi nu le-ar strica să citească părerea unui expert în domeniu.

SOLUȚII

Potrivit ”specialiștilor” de la Spații verzi in Chisinau sunt 6 mii de plopi iar de 15 ani in oras nu se mai planteaza astfel de arbori. Asta înseamnă că abia acum toți 6 mii de copaci vor atinge maturitatea și vor începe să genereze puf. Așa că ninsorile de vară se vor înteți.

Pentru problema pufului autoritățile locale adoptă diferite strategii:

1. Canadiană: toți plopii sunt treptat tăiați și sunt sădite alte specii de copaci.

2. Rusească: copacii mai bătrîni sunt tăiați iar cei mai tineri sunt ”tunși” – li se taie crengile superioare și crenguțele pe care apar cele mai multe semințe. Dacă se mai plantează plopi, se alge din speciile care nu fac puf (plopul negru sau argintiu).

3. Moldovenească: ne facem că nu vedem și ne doare în cot.

***

Eu înțeleg că natura trebuie ocrotită iar spațiile verzi sunt importante. Dar orașul e un mediu al civilizației și nu al naturii. Natura în oraș este doar un element al spațiului urban. Noi astupăm pămîntul cu asfalt pentru că așa ne este mai comod, noi nu acceptăm animale sălbatice pe străzi  pentru că așa ne e mai sigur. Noi plantăm anumiți copaci pentru că ei au o utilitate decorativ-ecologică dar nu le permitem să crească haotic și să se transforme în junglă sau taiga.

Problema copacilor în Chișinău e una sensibilă. Pe de o parte ei sunt mari, frumoși, curăță aerul și țin umbră. Deși eu cred că principala lor funcție este să ascundă de ochii noștri mizeria arhitecturală pe care am edificat-o în acest oraș. Noi ascundem urîțenia orașului după paravanul verde și ne autoamăgim cu ideea că avem un oraș verde.

În același timp, majoritatea arborilor din Chișinău sunt prea bătrîni ca să nu fie tăiați. Noi evităm să începem a soluționa o problemă și o lăsăm pe umerii copiilor noștri. În următorii 20-30 de ani mîndria verde a Capitalei va ajunge într-o bătrînețe adîncă. Arborii vor începe a se usca și a se prăbuși peste case, linii de curent, automobile și oameni. Iar puful de plopi ne va scoate din minți în fiecare vară.

așa tip de ”gestiune” a spațiilor verzi este inacceptabilă

Trebuie să elaborăm și să începem a realiza un plan de renovare treptată a parcurilor și aleelor din Chișinău. Nu ar strica deloc să fie consultați ecologiștii, urbaniștii, silvicultorii și biologii ca să putem planta acele specii de arbori care vor asigura optim necesitățile orașului.

Cum să facem să transmitem copiilor și nepoților noștri un oraș verde? Dar de dorit fără puf 🙂

Please follow and like us:
20

Use Facebook to Comment on this Post