Category Archive Transport

Byvictor

Parcările în oraș #1

Există două tipuri de deplasări cu automobilul personal în orice oraș:
 
1. Deplasările ”casă-lucru-casă”. Aceste deplasări se întîmplă dimineața și seara cînd lumea vine și pleacă de la serviciu. De obicei oamenii vin din sectoare/periferii/suburbii în centru. În rezultat, de la ora 8:00 la 18:00 automobilul folosit pentru astfel de deplasare stă parcat în centru și ocupă un loc de parcare.
 
2. Deplasările ”prin oraș” – deplasări cu automobilul în scop de lucru, cumpărături, întîlniri, servicii sociale și culturale, vizite, livrări. Ele sunt realizate pe parcursul întregii zile și pot fi unice sau multiple. Specificul acestor deplasări constă în faptul că automobilul folosit are nevoie de un loc de parcare pentru timp scurt (15 min – 2 ore).
 
Ceea ce se întîmplă în multe orașe fără o politică de parcare clar definită este următorul lucru. Oamenii vin dimineața în centru și parchează automobilele pe majoritatea locurilor de parcare disponibile. Toată ziua aceste automobile nu generează valoare adăugată și nu generează mobilitate. Centrul orașului se transformă într-un imens all-day parking.
 
În schimb oamenii care au nevoie de un loc de parcare pentru 15 minute – 2 ore (cumpărături la piață, să iau un document, să las/iau copilul, să intru la policlinică, să beau o cafea, să am o întîlnire, să plătesc o factură, să scot niște bani, etc) nu pot găsi un loc de parcare și fac două lucruri:
 
1. Parchează haotic, pe trotuare, în intersecții, sub semn ”oprire interzisă”, în stații de transport public, pe treceri de pietoni.
 
2. Fac cercuri inutile prin oraș pînă găsesc un loc de parcare, generînd așa numitul ”trafic de parcare”, care, combinat cu parcarea haotică generează ambuteiaje, accidente și congestii.
 
Nu există o singură soluție pentru această problemă, și nici construcția de parkinguri supraetajate nu rezolvă problema (ele mereu îs pline). Dar măsurile luate de toate orașele care vor să soluționeze această problemă tind spre un singur obiectiv: eliminarea parcărilor de tip ”all-day parking” din centrul orașului și stimularea oamenilor să vină la lucru cu transportul public.
 
Anume de asta transportul public este prioritatea nr 1 pentru aceste orașe. Anume de asta transportul public trebuie să fie modern, confortabil, eficient și accesibil. Ca oamenii să nu folosească mașina pentru deplasarea casă-lucru-casă.
 
Atunci cînd autoritățile vor să ”fluidizeze traficul”, să ”reducă ambuteiajele” și să ”rezolve problema parcărilor”, primul lucru pe care trebuie să îl facă e să vadă de ce oamenii preferă să meargă cu mașina la lucru. 
 
Please follow and like us:
20

Use Facebook to Comment on this Post

Byvictor

Infrastructura rutieră din Chișinău: de la investiții în gropi la investiții în mobilitate

Am realizat pentru WatchDog.md un studiu de politici publice în care am analizat eficiența sistemului de reparație și întreținere a drumurilor municipale și am argumentat necesitatea modernizării străzilor din oraș. 

***

Chișinău este municipiul care concentrează circa 70% din economia Republicii Moldova, iar orașul Chișinău este aglomerația urbană cu cea mai densă rețea de drumuri. În același timp, starea drumurilor în municipiu este una nesatisfăcătoare. În fiecare an conducătorii de transport motorizat se confruntă cu gropi, ambuteiaje, lipsa locurilor de parcare, iar pietonii – cu starea deplorabilă a infrastructurii pietonale.

Deși în fiecare an sunt alocate sume destul de mari pentru reparația și întreținerea drumurilor din oraș, starea generală a infrastructurii rutiere și pietonale nu se îmbunătățește. Anual, Primăria Municipiului Chișinău alocă peste 100 milioane lei pentru lucrări de reparație a drumurilor din municipiu. Doar în anul 2018, municipalitatea a alocat 125 milioane de lei pentru lucrări de reparație și întreținere a drumurilor din municipiu.

Conform autorităților municipale, cea mai importantă cauză a calității joase a drumurilor în Chișinău este finanțarea insuficientă a acestei infrastructuri. Însă o analiză minuțioasă a procesului administrării drumurilor municipale arată că problema ține mai mult de eficiența gestiunii banilor alocați decît de cantitatea lor.

Potrivit studiului, pe parcursul ultimilor ani, cea mai mare parte a resurselor financiare alocate de municipalitate pentru întreținerea și reparația drumurilor urbane a fost utilizată pentru realizarea lucrărilor de reparație curentă. Iar pentru lucrări de reparație capitală se alocă mai puțini bani decît pentru lucrări de întreținere.

Plombarea gropilor nu trebuie privită ca o soluţie pentru problema calității drumurilor din oraș, ci doar ca una de moment, pentru evitarea accidentelor rutiere.

Reparația și întreținerea străzilor nu trebuie să se limiteze la infrastructura rutieră (carosabil, pasaje, intersecții, semafoare, parcări) ci trebuie să aibă în vedere întregul spectru de necesități de mobilitate, în special infrastructura pietonală, infrastructura de transport public și infrastructura pentru bicilete.

Modernizarea străzilor din Chișinău conform acestor principii ar presupune măsuri precum: redimensionarea trotuarelor și carosabilului, amenajarea buzunarelor de parcare în paralel cu strada, crearea pistelor pentru bicilete, amenajarea benzilor dedicate transportului public, renovarea liniilor verzi, eliminarea obstacolelor și denivelărilor de pe trotuare, amenajarea trecerilor pietonale denivelate, modernizarea iluminatului stradal și a scurgerilor pluviale.

Pentru a realiza o astfel de modernizare a străzilor din Chișinău este nevoie de o planificare strategică a sistemului de reparație capitală a drumurilor municipale și de eliminarea practicii de reparație curentă haotică a străzilor.

În acest sens, pentru realizarea planificării strategice sunt cîteva elemente necesare:

1. Elaborarea unui Plan de Mobilitate Urbană Durabilă a mun. Chișinău cu prevederea detalizată a rolului și funcției străzilor din Chișinău.

2. Elaborarea unui Ghid de design al străzilor din mun. Chișinău, în baza recomandărilor și practicilor din orașele și țările dezvoltate, care să fie adoptat de către Consilui Municipal în calitate de document de bază pentru orice lucrări de reparație capitală și modernizare a străzilor și drumurilor din municipiu.

3. Evaluarea exhaustivă a stării tehnice a fiecărei străzi din oraș și evaluarea necesităților și costurile de modernizare pentru fiecare stradă. Fiecare stradă trebuie să dispună de o fișă tehnică de evidență a stării, lucrărilor efectuate, rezulatelor inspectării periodice a stării acesteia.

4. Crearea unui buget dedicat modernizării străzilor din Chișinău și identificarea surselor posibile de co-finanțare din afara bugetului municipal. Planificarea multianuală eficientă a investițiilor capitale și curente în infrastructura rutieră și pietonală.

5. Asigurarea transparenței maxime a procesului de întreținere, reparație și modernizare a drumurilor și asigurarea auditului extern constant a bugetelor alocate pentru acest proces.

Mai mult citiți pe watchdog.md.

Please follow and like us:
20

Use Facebook to Comment on this Post

Byvictor

Propunerea mea pentru reamenajarea străzilor din Chișinău

Joi, 31 mai, am susținut o prezentare publică la tema ”Reamenajarea străzilor din Chișinău: propunere de politică publică pentru Primăria Chișinău”. 

Mai jos puteți vedea înregistrarea evenimentului.

Timecodul este următorul:

0:03:26 – Despre Masterul 4Cities
0:08:20 – Despre orașele europene și străzile de acolo
0:11:30 – Orașe pentru oameni vs orașe pentru mașini
0:17:20 – Funcționalism și planificarea ”din cosmos”
0:23:00 – Noul Urbanism și designul urban
0:31:00 – Principii de design al străzilor confortabile
0:36:00 – Despre metalitate 
0:37:00 – Despre reconstrucția străzilor și copacii din oraș
0:39:00 – Parcarea pe trotuar
0:41:00 – Ghidul de Replanificare a Străzilor NACTO
0:43:50 – Problemele străzilor din Chișinău
1:02:10 – Propunerea de politici publice pentru Primăria Chișinău.
1:08:00 – Întrebări/Răspunsuri.

Please follow and like us:
20

Use Facebook to Comment on this Post

Byvictor

Taxarea electronică și rolul ei în transportul public

Despre taxarea electronică în transportul public din Chișinău se discută demult, iar autoritățile municipale chiar au făcut o serie de pași în vederea implementării acestui sistem. 

Însă oricine își poate pune întrebarea ”Dar pentru ce avem nevoie de această taxare electronică? De ce nu putem plăti în continuare la taxator și primi un bilet de călătorie?”. Să vedem care ar fi răspunsurile la aceste întrebări. 

Probleme

Este un fapt recunoscut de toți că starea transportului public din Chișinău este deplorabilă. Din această cauză oamenii tind să evite folosirea transportului public și să folosească tot mai mult transportul privat. Asta duce la creșterea numărului de automobile în oraș și generează probleme majore precum ambuteiajele cronice, lipsa spațiilor de parcare, creșterea nivelului de poluare, scumpirea vieții în oraș. 

Enrique Penalosa, primarul care în doar 2 ani (1998-2000) a transformat radical Bogota, realizînd o reformă majoră a transportului public și o serie de megaproiecte spunea următoarele: ”Un oraș avansat nu este cel în care și săracii se deplasează cu automobilul, ci acel în care și bogații merg cu transportul public”.

Această politică a fost preluată și este realizată de toate orașele mari din lume care tind să încurajeze utilizarea transportului public și să descurajeze folosirea mașinilor private pentru deplasarea prin oraș. 

”Eu aș folosi cu mare plăcere transportul public dacă el ar fi comod, confortabil și eficient” ar spune orice chișinăuian care are mașină. Și ar avea dreptate. Anume așa trebuie să fie TP (transportul public) ca oamenii să îl folosească.

Însă nu poți avea un transport public de calitate dacă nu îi asiguri două lucruri: Prioritate și Finanțare. 

Despre prioritatea transportului public am scris aici. Acest element poate fi descris prin fraza ”Dacă construiești infrastructură pentru mașini, obții un oraș pentru mașini. Dacă construiești infrastructura pentru transportul public – obții un oraș pentru oameni”. 

Finanțarea TP

Cu finanțarea lucrurile sunt mai complicate. Cîtă finanțare necesită transportul public? Unde se duc banii plătiți de pasageri pentru călătorii? Cum se cheltuie banii publici alocați pentru întreținerea și dezvoltarea sistemului de TP? Cît de eficient este acest sistem?

În principiu, nivelul tarifelor ar trebui să fie astfel încât venitul total obținut de un serviciu de transport public să fie suficient pentru a acoperi costul total al furnizării acestuia plus să genereze un profit rezonabil.

Acest principiu putea fi aplicabil 100% dacă transportul public ar fi fost operat ca un serviciu complet comercial. Dar în majoritatea orașelor și regiunilor transportul public se află în gestiunea autorităților locale și este orientat spre realizarea obiectivelor sociale.

În consecință, politica tarifară a transportului public trebuie să identifice balanța corectă dintre cîteva obiective care sunt deseori contradictorii:

Pentru autorități:

  • Creșterea numărului de persoane care folosesc transportul public
  • Setarea prețurilor accesibile și a tarifelor simple
  • Echilibrarea prețurilor și încurajarea incluziunii sociale
  • Minimizarea subvențiilor sau a compensațiilor din bugetul public

Pentru operator:

  • Acoperirea cheltuielilor și maximizarea rezonabilă a profiturilor
  • Dezvoltarea unui sistem de transport public atractiv (imagine, loialitate)

Pentru pasager:

  • Minimizarea costurilor de călătorie
  • Călătoria în condiții bune (rapid, comod, confortabil)

Astfel, cea mai mare provocare pentru politica de prețuri este determinarea unei structuri tarifare ce ar reconcilia necesitatea utilizatorului pentru un serviciu public accesibil cu interesul comercial al operatorilor, în același timp realizînd obiectivele sociale ale autorităților.

Cu alte cuvinte, costul călătoriei în transportul public trebuie să fie suficient de mic ca oamenii să îl poată achita dar, totodată, trebuie să fie suficient de mare ca operatorul să-și poată acoperi cheltuielile pentru prestarea serviciului. 

Și dacă oamenii, așa sau altfel, plătesc cît li se cere, cu veniturile operatorilor sunt probleme. 

Operatorii TP

Operatorii de transport public sunt acele structuri care asigură prestarea serviciului de transport. Ei pot fi atît publici cît și privați. În Chișinău avem 2 operatori publici (Parcul Urban de Autobuze și Regia Transport Electric) și o serie de operatori privați care prestează servicii de transport cu autobuze și/sau microbuze. 

Primăria Chișinău subvenționează operatorii publici, așa cum veniturile acumulate de ei nu sunt suficiente pentru a acoperi cheltuielile. Operatorii privați activează în bază de profit iar în schimb plătesc anual o taxă simbolică în bugetul municipal. 

Despre faptul că autoritățile în transport nu controlează și nu pot monitoriza fluxurile de pasageri și de bani realizate de operatorii privați este clar din start. Din diverse cauze, Primăria nu prea are pîrghii și putere de a controla/monitoriza activitatea operatorilor privați. Ei nu se supun directivelor autorităților locale și nu prezintă rapoarte financiare reale către municipalitate. 

Pe de altă parte, operatorii publici sunt ineficienți în administrarea resurselor financiare publice de care dispun. Spre exemplu, Regia Transport Electric Chișinău, deși primește în fiecare an subvenții considerabile din bugetul municipal și este susținută prin proiecte majore finanțate din credite oferite de BERD, RTEC prestează servicii care lasă de dorit și nu asigură nivelul necesar de confort și comoditate pentru ca oamenii să lase automobilele în favoarea troleibuzelor. Scandalurile de corupție și managementul defectuos al acestei întreprinderi sunt lucruri bine cunoscute de chișinăuieni. 

Rolul taxării electronice

Trebuie să înțelegem că taxarea electronică nu este un obiectiv în sine. E este doar un instrument care ajută la dezvoltarea și îmbunătățirea serviciului de transport public într-un oraș. 

Există mai multe motive pentru ca autoritățile care gestionează transportul publică să introducă un sistem de taxare electronica. Însă prevenirea fraudelor prin evidența și controlul fluxurilor financiare este unul dintre cele mai importante. 

Un sistem de taxare electronică organizat corect permite evitarea situației cînd operatorul de transport asigură și funcția de perceptor al taxelor și cea de distribuitor al veniturilor. La moment RTEC este o întreprindere care:

  1. Prestează servicii de transport public în comun
  2. Emite bilete și percepe taxe pentru călătorii în TP
  3. Asigură controlul achitării taxelor și penalizarea pasagerilor

Full house. Singuri transportăm, singuri percepem bani și singuri ne verificăm. Acesta este un mediu ideal pentru corupție. 

În ultimii 10 ani, în pofida măririi de patru ori a prețului la bilete (50 bani – 2 lei), a subvențiilor anuale primite din bugetul municipal și a reînnoirii parcului de troleibuze din creditul BERD, Regia prestează servicii proaste iar administrația se plînge de lipsa finanțării. 

Astăzi, fiecare troleibuz care circulă pe străzile Chișinăului este subvenționat din Bugetul Municipal cu minim ½ mln lei/an, iar fiecare autobuz cu 1 mln lei/an. Astfel, în total, anual din bugetul municipal peste 200 mln lei sunt alocate pentru a subvenționa Regia Transport Electric (RTEC) și Parcul Urban de Autobuze (PUA). Mai mult, paradoxal, dar nevoile de subvenționare continuă să crească. Cu toate că în perioada 2010-2013 parcul de troleibuze s-a înnoit în proporție de peste 50% cu troleibuze noi (care consumă mai puțină energie electrică și se defectează mai rar), sinecostul unei călătorii cu troleibuzul a crescut în medie cu 7% anual (de la 2,2 MDL în 2010 la 2,82 MDL în 2013). Ghenadie Ivașcenco, consilier municipal, 2014

Exemplul orașului Vinnița

Începînd cu anul 2015, orașul ucrainean Vinnița a început implementarea sistemului de taxare electronic, cu suportul financiar al BERD.

Pentru implementarea acestui proiect municipalitatea a creat o nouă structură – întreprinderea comunală ”Вінницякартсервіс” (Vinnytsia Card Service).

Aflată în subordinea Departamentului Tehnologiilor Informaționale, această întreprindere a fost creată în scopul realizării proiectului investițional de implementare a unui sistem automatizat de colectare a taxelor pentru transportul public și pentru asigurarea unui management eficient al sistemului. Această structură a realizat caietul de sarcini și petrece concursul de selectare a companiei private care va asigura implementarea taxării electronice. 

Acest sistem de taxare electronică este implementat în cele 100 de tramvaie, 150 de troleibuze și 300 de autobuze operate de  Vinnytsia Transport Company (operator public) și circa 250 de microbuze operate de operatori licențiați (privați).

Suplimentar, sistemul AFC (Automatic Fare Collection) va fi folosit în calitate de suport de plată pentru servicii adiționale precum parcarea. Cardul va funcționa și în calitate de Citizen Card, oferind acces deținătorului la diverse facilități din oraș. 

Conform caietului de sarcini, sistemul AFC include:

  1. În vehiculul de TP:
  • Validatoare pentru card și console de validare a biletului de hârtie.

2. Vînzarea biletelor:

  • Peste 50 de Ticket Vending Machines (TVMs)
  • Adaptarea a 50 de automate de colectare a taxelor pentru ca acestea să poată emite bilete 
  • Aprovizionarea cu tichete a peste 50 de chioscuri retail
  • Livrarea smartcard-urilor pentru folosire personalizată și nepersonalizată
  • Suport pentru smartcard-uri în centrele de distribuție
  • Portal web al utilizatorului de card pentru TP

3. Control și verificare

  • Livrarea a 50 de dispozitive manuale de verificare a cardurilor pentru inspectori
  • Sistem centralizat de suport al cardurilor

4. Rețele

  • Comunicații fixe pentru deservirea infrastructurii de retail și garaje / depozite de vehicule
  • Comunicații mobile pentru deservirea vehiculelor și echipamentului de verificare

5. Back office

  • Server și bază de date
  • Echipament IT pentru back-office
  • Sistem de conturi personalizate și site web pentru utilizatori
  • Tot echipamentul software necesar, incluzînd interfața pentru distribuirea online a tichetelor și aplicațiile pentru business rules, hot listings, card updates și enforcement.

6. Cerințele pentru sistemul AVL(Automatic Vehicle Location)

  • Sistem de localizare a vehiculelor
  • Ecrane și sistem automatizat de anunț a stației următoare. 

7. Sistem central

  • Centru de dispecerat
  • Logarea la distanță în sistemul computerizat al vehiculului
  • Flux de date despre pasageri în timp real
  • Geographic Information System integration

8. La stații

  • Ecrane de informare a pasagerilor în timp real

Implementarea și operarea suportului pentru AFC și AVL include:

  • Design, construcție, testare, punere în funcțiune, suport și mentenanță. 
  • Integrarea sistemului
  • Tranziția sistemului de back office existent, dacă e relevant
  • Furnizarea pieselor de shimb
  • Training-ul echipei de lucru în operarea și menținerea sistemului

Pentru implementarea acestui sistem în Vinnița luptă 15 companii internaționale în cardul tenderului organizat cu suportul BERD. 

Taxarea electronică în Chișinău

Reieșind din experiența orașului Vinnița dar și a altor orașe cu abordări similare (TallinCraiova, Ljubljana, Stockholm) putem deduce importanța separării sistemului de taxare electronică de operatorii de transport.

Pentru o schimbare reală în finanțarea transportului public municipal această separare este fundamentală. Mai mult chiar, reieșind din specificul Direcției de Transport și Căi de Comunicație a primăriei Chișinău (proiectul reparației străzilor, proiectul parcărilor cu plată), eu cred că tichetarea electronică trebuie separată chiar și de ei și subordonată direcției Finanțe sau oricărei alte direcții care nu ia decizii în domeniul transportului. 

Prin urmare:

  1. Primăria Chișinău trebuie să creeze o structură municipală care nu se supune Direcției de Transport.
  2. Această structură trebuie să contracteze suportul BERD pentru atragerea unor specialiști din afară, cu experiență în domeniu, care ar consulta procesul de elaborare a caietului de sarcini. 
  3. Noua structură trebuie să identifice finanțare, să organizeze tenderul și să se asigure că acesta este organizat așa încît să poată participa cît mai multe companii străine. 
  4. Noua structură trebuie să implementeze, cu suportul companiei private selectate, proiectul de taxare electronică (infrastructură, oameni, testare și punere în funcțiune). 
  5. Această structură trebuie să devină un centru  de resurse informaționale care să asigure suport pentru dezvoltarea și extinderea ulterioară a transportului public al municipiului. 

În spatele taxării electronice stă un proces de distribuire a veniturilor numit ”clearing”. Astfel, banii plătiți de cetățeni pentru transportul public nu merg direct la operator, ci pe contul structurii care asigură taxarea electronică. 

Ulterior, în funcție de indicatori (rute operate, număr de passageri, cost pasager per kilometru) fiecărui operator i se decontează suma exactă pentru serviciile prestate, conform contractului semnat dintre primărie și operator. 

Acest sistem elimină orice posibilitate de manipulare din partea operatorului (număr de pasageri, kilometri efectuați, motorină/energie economisită prin reducerea numărului de unități per rută, ș.a.m.d). Astfel operatorul face un singur lucru: transportă oamenii. Însă face asta nu în funcție de venituri la zi, ci în bază de contract, orar și indicatori de performanță. 

Așadar, prin implementarea corectă a taxării electronice, primăria poate face ordine și asigura control nu doar între operatorilor publici, dar și în rîndurile celor privați (microbuze, taxi).

***

Tichetarea electronică este o politică publică care necesită investiții (fie din buget, fie din credite externe). Prin urmare această investiție trebuie să genereze profit sau beneficii. O să enumăr în alt articol beneficiile acestui sistem pentru toți actorii. 

Însă, la moment, în cazul orașului Chișinău, cel mai important beneficiu al taxării electronice trebuie să fie soluționarea problemei corupției în transportul public. Acesta e problema Nr. 1 și aceasta trebuie să fie soluția Nr.1.

Doar așa taxarea electronică poate deveni un instrument eficient de salvare, modernizare și dezvoltare a transportului public municipal. Și numai după astuparea găurilor pe unde curg banii, o să putem evalua potențialul financiar al transportului public și vom putea elabora o strategie de dezvoltare reală a acestuia. 

Please follow and like us:
20

Use Facebook to Comment on this Post

Byvictor

Urbanism balcanic I: Ljubljana

Săptămîna trecută, în cadrul masterului pe care îl fac,  am avut o excursie comparativă în trei capitale din Balcani – Ljubljana, Zagreb și Belgrad. Scopul excursiei a fost studierea unor aspecte de dezvoltare urbană specifice orașelor cu trecut socialist.
 
În cadrul întîlnirilor cu experți, reprezentanți ai autorităților și grupurilor civice locale am analizat probleme de guvernare locală, dezvoltare economică, planificare și infrastructură, demografie și dezvoltare urbană.
 
În spațiul ex-sovietic, de obicei, tindem să vedem drept modele de dezvoltare marile capitale europene. Însă capitalele balcanice ne pot oferi exemple de dezvoltare în condiții socio-economice mult mai asemănătoare cu ale noastre.
 
În acest articol o să descriu cîteva lucruri pe care orașul Chișinău le poate prelua de la capitala Sloveniei.
 
Ljubljana este un oraș de dimensiune medie cu aproximativ 280,000 de locuitori. Deși e un oraș mic, Ljubljana este un centru de atracție turistică și un model de dezvoltare urbană modernă.
 
 
Excursia noastră aici a început cu o întîlnire cu un reprezentant al Primăriei care ne-a povestit despre oraș și despre realizările municipalității din ultimii ani.  Am atras atenția la sala de ședințe a consiliului municipal. Este prevăzută pentru 45 de consilieri + locuri pentru presă și vizitatori. Însă arată mult mai frumos și mai comod decît sala de ședințe a CMC. 
 
 
 

Slovenska Cesta

În 2016 Ljubjana a cîștigat titlul ”European Green Capital” pentru care orașul s-a pregătit ultimii 10-15 ani.
 
În acest timp, dintr-un oraș dominat de automobile Ljubljana s-a transformat într-un oraș focusat pe transport public, rețele de piste pentru biciclete și străzi pietonale. Păstrarea și dezvoltarea zonelor verzi, valorificarea zonelor gri, managementul apei și al gunoiului și prevenirea și administrarea calamităților au fost și ele domenii în care orașul a investit foarte mult. Detalii puteți găsi aici și în video de mai jos.
 
 
 Cele mai radicale schimbări au avut loc pe strada principală a orașului, echivalentul bulevardului Ștefan cel Mare din Chișinău. Dar, spre deosebire de pseudorenovarea recentă a bulevardului nostru, strada Slovenska a fost renovată corect, conform principiilor moderne de amenajare urbană.
 
Detalii despre acest proiect am aflat de la unul dintre autorii săi, arhitectul Boris Matic, de la Scapelab Architecs, compania care s-a ocupat de elaborarea și implementarea proiectului de modernizare a străzii.
 
Dintr-o arteră majoră de transport, timp de un an Slovenska Cesta a fost eliberată în totalitate de automobile și acum e disponibilă doar pentru pietoni și transportul public.
 

source: scapelab.com

În primul rînd a fost anulat rolul de coridor de transport al acestei străzi. O porțiune de 400 de metri ai acestei străzi din centrul orașului a fost redimensionată. De la 6 benzi carosabilul a fost redus la două iar din contul benzilor eliminate a fost lărgit trotuarul.

Pe segmentul respectiv a fost interzis accesul automobilelor. Doar autobuzele transportului public pot circula pe aici. În fiecare zi, autobuzele circulă pe stradă de 16 mii de ori.

source: scapelab.com

Benzile rămase au fost ridicate la același nivel cu trotuarul, după principiul ”shared space”. Astfel pietonii pot traversa strada în orice loc pe acest segment. În pofida temerilor că asta va aduce la accidente, numărul acestora s-a redus la zero. Șoferii de autobuze pur și simplu merg mai incet pe acest perimetru și sunt mai atenți, la fel ca și pietonii.

 
 Design-ul mobilierului stradal a fost elaborat special pentru acest proiect. Stațiile de autobuz, panourile de publicitate, coșurile pentru gunoi, grilele de metal ale copacilor și alte elemente ale străzii au un design comun și conferă străzii o identitate unică.
 
 
De asemenea, trotuarele sunt pavate cu un pavaj unic după un pattern unic, special elaborat pentru această stradă, pentru a oferi o identitate atît străzii cît și orașului. 
 
Autorii proiectului cel mai mult se mîndresc cu calitatea amenajării pavajului. Strada are o curbă ușoară și pentru asta constructorii au calculat exact amenajarea pavelelor, astfel încît nicăieri nu găsești cioburi sau rosturi nepotrivite.
 
 
 Toate intrările în clădiri sunt la nivelul trotuarului. Nici o scară, nici o treaptă, nici un impediment nu strică linia fațadelor.
 
 Pavajul e plăcere pură pentru perfecționiști. Capacele fîntînilor de acces sunt și ele pavate fix conform patternului.
 
 
 Mai multe detalii despre această stradă puteți vedea în video:
 
Reamenajarea celor 400 de metri de stradă au costat bugetul orașului 4 milioane de euro. E o investiție care merită, ținînd cont de faptul că orașul a cîștigat în reducerea poluării, creșterea atractivității turistice și schimbarea ”mentalității” oamenilor care afirmau că astfel de transformări sunt imposibile.
 
În viitor orașul planifică să extindă această zonă pe toată lungimea străzii Slovenska.

 Pietoni și bicicliști

Însă aceste principii de amenajare nu se limitează doar la centrul orașului și la o stradă renovată. În majoritatea străzilor din centru accesul automobilelor este restricționat sau redus la o singură bandă.  Numai în centru suprafața pietonală acoperă peste 100 mii de metri pătrați.
 
 
Oamenii sunt stimulați să folosească bicicleta și pentru asta toate sectoarele orașului sunt împînzite de piste pentru biciclete. Bicicliștii au prioritate aproape peste tot iar șoferii țin cont de asta.
 
 
Practic fiecare familie are minimum o bicicletă, iar dimineața mai multă lume merge la lucru cu bicicleta decît cu automobilul personal.

Ljubljana are peste 220 km de piste pentru biciclete iar din 2011 a introdus un serviciu de bike-sharing care are 36 de stații de închiriere a bicicletelor. Doar cu bicicletele din acestă rețea locuitorii și turiștii au efectuat peste 3 milioane de călătorii în primii patru ani de la lansare.

Transportul public

Renunțarea la automobile este stiumulată și de un transport public foarte eficient și comod. Ljubljana nu are nici metro, nici tramvai și nici troleibuze. Însă are o rețea modernă de autobuze, cu benzi dedicate, cu stații dotate cu panouri de orar și cu plată electronică.
 
 
Nu poți plăti cash in autobuz sub nici o formă. Trebuie să îți cumperi un card special (Urbana Card) care costă 2 euro sau poți plăti prin intermediul unei aplicații mobile.
 
 
Fiecare călătorie se procură adițional și costă 1,2 euro. Timp de 90 min de la validare, poti schimba cîte autobuze vrei fără taxare suplimentară). Reîncărcarea cardului se face la orice chiosc sau la aparatele de reîncărcare speciale. Pentru utilizatorii frecvenți există abonamente lunare.
 
 
Cu acest card poti nu doar să călătorești în autobuz ci să parchezi mașina în parcările municipale să utilizezi funiculorul spre Ljubljana Castle și să închiriezi biciclete de la serviciul public Bicike.
 
Cardul încurajează utilizarea combinată a transportului. Poți veni din suburbie în oraș cu mașina, o lași în parcarea municipală cu plată și călătorești gratuit în transportul public toată ziua sau iei o bicicletă, în baza plății pentru parcare.
 
Deși nu toate autobuzele sunt noi, toate sunt confortabile și curate. Intrarea se face doar în stație și doar prin ușa din față.
 
 
Fiecare autobuz are navigator GPS și comuncă în regim nonstop cu dispeceratul.
 
 
Linia separată pentru transport public asigură respectarea orarului și evitarea ambuteiajelor.
 
 
În interior sunt 2-3 aparate de scanare a cardurilor. Fiecare pasager scanează cardul sau ecranul telefonului mobil la intrare. Fiecare autobuz are climatizor.
 
 
Stațiile de așteptare sunt simple, comode și identice. Doar cele de pe strada centrală sunt mai mari și cu mai multe panouri informative.
 
Aceste lucruri simple dar importante asigură confortul și eficiența transportului public. În rezultat, numărul de utilizatori ai transportului public crește în fiecare an iar numărul călătoriilor cu automobilul scade.

 Utilități

 Autoritățile orașului Ljubljana se gîndesc la confortul oamenilor. Și asta se vede în multitudinea de utilități din oraș.
 
Orașul e împînzit de fîntîni, izvoare și cișmele artificiale cu apă potabilă gratuita. Cu diferite stiluri și forme, ele servesc și drept decor al spațiilor publice. Apa este plătită de municipalitate.
 
 
Inscripție care atenționează posesorii de cîini că plimarea cîinilor fără zgardă în parc este interzisă.
 
 
 Bare mobile de blocare a străzii. Rezidenții zonelor cu circulație restricționată au un card cu care pot debloca barierele și intra cu mașina. Accesul automobilelor de livrare este permis doar între orele 6 și 10.
 
 
 Parcare sub parc. Parcarea a fost proiectată și construita așa încît copacii nu au avut de suferit. În interior este și veceu public gratuit.
 
 
 Ljubljana are 12 mini-car-uri electrice care lucrează pe post de taxi gratuit în zona centrală pietonală a orașului. Oamenii cu mobilitate redusă și cei cu necesități speciale pot chema un astfel de car pentru a se deplasa prin centrul orașului.
 
Pe străzile centrale tomberoanele pentru gunoi sunt ascunse sub pământ, ca să nu atragă animale și păsări și să nu miroase în jur. Gunoiul se colectează separat. 
 
 
 
Spațiile publice sunt amenajate cu bănci, locuri de șezut și havuzuri. 
 
***
Foarte multe din cele descrise mai sus nu necesită bugete cosmice sau cunoștințe speciale. Sunt lucruri simple, care se completează reciproc și care au un singur scop – să facă viața orășenilor mai bună, mai comodă, mai plăcută. Chișinăul are ce învăța în acest sens de la capitala Sloveniei. O capitală europeană se definește anume prin elementele descrise mai sus. 
 
Ljubljana este un oraș care arată că trecerea de la urbanismul dominat de automobile la urbanismul focusat pe oameni este posibilă și realizabilă. Trebuie doar să existe dorință. 
 
 
 
 
Please follow and like us:
20

Use Facebook to Comment on this Post

Byvictor

Cauza ambuteiajului din Chișinău explicată celor mici

Ați văzut ambuteiajele de azi, nu? Mulți dintre voi au și pierdut cîteva ore bune în ele.

Timp, combustibil, nervi pierduți. Mii de întîrzieri, grafice, întîlniri date peste cap. Sute de oportunități pierdute și un haos total în transportul din Chișinău.

Evident că v-ați pus intrebarea ”da oare s-au întîmplat aceste ambuteiaje azi?”. Poate a fost vreun accident strașnic? Poate vreo vizită a lui Putin sau Obama? Sau poate în oraș se fac niște lucrări de reparație deosebit de complicate? NU.

Adică lucrări se fac. Se ”repară” bulevardul Ștefan cel Mare și Sfînt. Însă concret azi lucrări nu s-au făcut.

Tot acest mega amabuteiaj a fost cauzat de un mic șanț, de 4 cm adîncime din intersecția străzii Izmail cu bulevardul Ștefan cel Mare, apărut în urma înlăturării stratului superior de asfalt vechi. 

Fiecare automobil care venea pe str. Izmail și intersecta bul. Ștefan cel Mare trebuia să frîneze ca să treacă de acest șanț. Din acest motiv viteza fluxul de transport în această intersecție  ascăzut dramatic.

Pe tocmai 3 benzi de circulație, doar circa 20 de automobile reușeau să treacă prin intersecție în cele 45 de secunde de culoare verde a semaforului.

Acest fapt a generat un ambuteiaj enorm pe toată strada Izmail și apoi, în deal, pe strada Asachi, pînă mai sus de str. Dokuceaev. Evident că în urma unui astfel de ambuteiaj și viteza fluxului de transport pe străzile perpendiculare cu Izmail și Asachi s-a redus. Pe străzile 31 August, București, Kogîlniceanu, Dokuceaev, la fel, se circula foarte greu.

Am măsurat aproximativ viteza medie a fluxului de transport. Microbuzul 186 din acest video a parcurs 140 metri dintre str. București și str. 31 August în 3,30 minute. Ceea ce înseamnă cam 0,6 m/s sau 2,8 km/h.

Aici se vede cam ce înseamnă această viteză. Se înțelege mai bine cînd comparăm cu viteza normală a fluxului din sens opus:

Cam așa a arătat azi strada Izmail mai sus de Ștefan cel Mare

intersecția cu str. 31 August

intersecția cu str. Kogîlniceanu

intersecția cu str. Mateevici

Spre Pan Halippa

Și o panoramă

Dar să revenim la problemă.

Acest megaambuteiaj putea fi evitat dacă executarea lucrărilor se făcea confom normelor și bunului simț. Faptul că din cele două benzi de pe care a fost ras stratul superior de asfalt una a fost asfaltată iar a doua nu, demonstrează că compania care execută lucrările, cît și autoritățile care le supraveghează nici măcar nu au încercat să se gîndească la problemele care pot apărea.

În imaginile de mai jos puteți vedea că prima bandă a bul. Ștefan cel Mare, de la piața Academiei de Științe pînă în intersecția cu Izmail a fost asfaltată.

Ce le-a încurcat să asfalteze și a doua bandă?

Răspunsul e simplu: corupția.

După cum am mai scris și am anunțat, întreg proiectul „Chişinău – Drumuri Urbane” realizat acum de Primărie nu este decît o mare spălare a celor 30 de milioane de euro luați cu împrumut de la BERD.

De la un proiect făcut de mîntuială pînă la realizarea lucrărilor, toată această poveste este o mare schemă de furt de bani publici. Nimănui nu îi pasă de calitatea lucrărilor, de incomoditățile create pietonilor și șoferilor și nici de orice altceva.

Deși au promis că vor publica proiectul de renovare a bulevarului, cei de la Direcția de Transport nu au mișcat nici un deget. Nimeni nu știe ce lucrări vor fi realizate pe bulevard și cum vor fi organizate șantierele.

Dacă un simplu șanț de 4 cm a generat un asemenea ambuteiaj, vă imaginați ce va fi cînd ei se vor apuca serios de ”reparația„ bulevardului Ștefan cel Mare?

Știți de ce lucrările nu se fac noaptea? Știți de ce e atît de puțină tehnică și oameni pe șantiere? Știți de ce lucrările durează atît de mult?

Pentru că lucrările de noapte, tehnica și muncitorii  îs scumpe, iar Delta ACM nu are nici un leu în plus.

Pentru că majoritatea banilor împrumutați de la BERD nu vor fi investiți în reparație și lucrări calitative ci vor merge sub formă de otkaturi către:

  • domnii Gamrețchi și Butucel de la Direcția de Transport – care gestionează proiectul,
  • către compania EGIS – care monitorizează calitatea lucrărilor,
  • către Primarul Chirtoacă – care în calitatea sa de primar închide ochii la toate aceste măgării
  • și către Mihai Ghimpu care ține ”krîșa” politică și care este beneficiarul final al acestor și altor scheme de corupție din Primăria Chișinău.

Iar noi, locuitorii orașului, vom sta în ampbuteiaje interminabile pe banii, timpul și nervii noștri. 

Tughezăr. All in. Pînă la capăt.

***

P.S.

Din cauza popularității acestei postări, trebuie să vin cu niște explicații. 

1. Orașul este un organism viu. Străzile orașului sunt arterele pe care circulă ”sîngele”. Ca într-un organism viu, orice intervenție pe artere, mai ales pe cele mari, este un risc și un mare stres pentru organism. Orice lucrare/intervenție, cît de mare sau mică nu ar fi, trebuie planificată foarte bine și realizată în cel mai scurt timp posibil pentru a nu crea ambuteiaje ca cele de azi. 

2. În Primărie și în Direcția de Transport lucrează și oameni profesioniști, care știu ce și cum ar trebui să fie. Problema este că ei sunt conduși de 3-4 oameni care au ajuns absolut întîmplător în acele funcții, nu au nici studii, nici experiență și nici nu vor să învețe și să înțeleagă ce înseamnă un oraș și ce înseamnă gestionarea unui sistem de transport în oraș. acești oameni trebuie înlăturați cît mai urgent din funcție și înlocuiți cu specialiști în domeniu. 

3. De gestionarea proiectului „Chişinău – Drumuri Urbane” este direct responsabil Primarul Dorin Chirtoacă. El a semnat contractul de finanțare, el intervine în proiectele tehnice, el îi menține în funcții pe Gamrețchi, Butucel și alți ”specialiști” din direcția de Transport care sunt direct responsabili de ceea ce se întîmplă în oraș.
***

P.P.S.

Ca să ne mai pună niște sare pe rană, Direcția Relații cu Publicul a Primăriei Chișinău, ne anunță într-un comunicat oficial că:

Pe tronsonul respectiv, cu lungimea de 280 metri, lucrările se desfăşoară între orele 20:00 – 06:00, pentru evitarea ambuteiajelor şi constau în decopertarea părţii carosabile uzate, colmatarea fisurilor existente, aplicarea membranei geotextile după care aşternerea stratului de binder…

 

 

Please follow and like us:
20

Use Facebook to Comment on this Post

Byvictor

Program post-electoral pentru un oraș pietonal

Acum, după ce Adevărul Istoric a învins în epica luptă cu Mîna Moskovei, putem reveni la problemele neglobale și negeopolitice ale acestui oraș.

În campania electorală am fost plăcut surprins să văd în programele mai multor candidați frînturi de idei despre îmbunătățirea infrastructurii pietonale a Chișinăului. La un astfel de Program chiar am pus și eu umărul.

Dar în mare parte, candidații și mai ales cîștigătorii cursei pentru primăria capitalei sunt tare departe de a avea o viziune de dezvoltare pietonală a orașului. Și nici colegi/consilieri care să se priceapă la asta nu prea au. Așa o situație.

De asta am elaborat un program de dezvoltare a infrastructurii pietonale din Chişinău care ar putea fi preluat de oamenii care prin voia sorţii au de condus acest oraş. Luaţi băieţi. E gratis. 

****

Acum, circulația pietonală în oraș este văzută doar ca un tip de deplasare, iar toate detaliile, aspectele specifice și potențialul vieții urbane nu se iau în calcul. În rezultat, orașul devine incomod pentru majoritatea locuitorilor și pierde profitul care l-ar putea genera infrastructura pietonală.

Program de dezvoltare a infrastructurii pietonale a orașului Chișinău 2015-2019

1. Crearea și adoptarea unei Strategii de dezvoltare a infrastructurii pietonale.

Infrastructura pietonală nu trebuie să fie doar un punct în Strategia Generală de Dezvoltare a m. Chișinău și nici o filă în Planul Urbanistic General. Pentru că altfel acolo și va rămâiine.

Strategia trebuie să definească problema (oamenii n-au pe unde merge!) și să ofere indicatori clari de performanță (metri, metri pătrați, kilometri, om/oră, viteză, flux).  Strategia trebuie să răspundă la întrebarea ”cum facem?”.

2. Crearea unui Departament de Dezvoltare Pietonală în cadrul primăriei.

Pentru că la moment de această infrastructură ”se ocupă” Direcția Transport, Direcția Arhitectură, Direcția Cultură, Spații Verzi, Exdrupo, Întreprinderile locativ-comunale, Preturile, Primarul și oricui nu ii lene. În rezultat avem ”amenajări” de tipul liniei galbene. Acest departament ar răspunde la întrebarea ”cine face?”.

Acum vom răspunde la întrebarea ”ce facem?”. Urmează un set de instrumente:

3. Dezvoltarea rețelei pietonale și a căilor de acces.  

Rețeaua de legături pietonale trebuie văzută ca o grilă unică de itinerare neîntrerupte. Ea trebuie să fie ramificată și confortabilă, astfel ca locuitorii să poată merge din punctul A în punctul B fără să întîmpine bariere și impedimente. Străzile pietonale nu trebuie obligatoriu să însemne străzi unde este interzis accesul automobilelor. Pur și simplu ele trebuie să ofere pietonilor comoditate și siguranță, exact cum le oferă automobilelor.

Căile pietonale trebuie să fie bine conectate la rețeaua de transport public și la centrele de interes public (parcuri, scuaruri, zone de shoping, cafenele, spații publice). Aceste condiții oferă posibilitate oamenilor de a se deplasa prin oraș, pe jos, fără disconfort.

7

4. Dezvoltarea zonelor totalmente pietonale.

Străzi de tipul ”A. Diordiță” sunt necesare pentru un oraș. Dar ele trebuie să fie conectate la sistemul de transport public și la rețeaua de căi pietonale. Iar locația lor trebuie să fie acolo unde în mod natural apar zone de comerț, cultură, divertisment.

5. Asigurarea accesului persoanelor cu necesități speciale pe străzi.

Oamenii în cărucioare, mamele cu copii și cărucioare, persoanele cu disfuncții locomotorii, persoanele în etate și chiar oamenii cu bagaje suferă foarte mult din cauza barierelor și impedimentelor de pe străzi. De asta ei preferă să stea acasă, iar fiecare ieșire în oraș este pentru ei o aventură periculoasă care poate avea consecințe grave. Este absolut necesar de transformat trotuarele, trecerile pietonale și transportul public astfel încît persoanele cu nevoi speciale să se simtă locuitori cu drepturi egale ai acestui oraș. Orașul trebuie să fie accesibil și comod pentru toți.

6. Amenajarea trotuarelor din oraș conform normelor tehnice.

Normele de proiectare prevăd o lățime a trotuarului nu mai mică de 2 metri pentru zonele locative. Pentru străzile medii  (Pușkin, Bodoni, Mateevici) – lățimea trotuarului trebuie să nu fie mai mică de 4,5 metri. Pe străzile mari (Russo, Dacia, Decebal, Mircea cel Bătrân) trotuarele pot ajunge și la 6-7 metri lățime. Acești parametri nu includ băncile, stațiile, boxele de publicitate, semnele de circulație. Doar acest punct realizat va face orașul mult mai accesibil iar circulația mai ușoară.

2

7. Controlul strict al calității pavajului.

Pe trotuarele bine proiectate și calitativ amenajate nu trebuie să apară băltoace și gropi. Trotuarele trebuie să aibă scurgere iar pavajul trebuie să fie rezistent și frumos asortat. Apa de ploaie de pe acoperișuri nu trebuie să se scurgă pe trotuar. Țevile de scurgere trebuie încadrate în trotuar, în colectoare speciale. În locuri cu trafic pietonal intens nu se poate de pus pavaj mărunt și reliefat. Bordurele trebuiesc ridicate mai sus decît solul, pentru a preveni scurgerea țărânei. Și multe alte detalii care au nevoie de un control strict al autorităților municipale.

8. Securizarea trecerilor pietonale.

Din cauza trecerilor pietonale prost amenajate, anual în Chișinău sunt uciși peste 50 de pietoni iar alții 1200 ramîn traumați. Asta e foarte mult și de asta trebuie să asigurăm securitatea deplasării pietonilor.

Pentru asta au fost inventate metode simple dar eficiente: treceri pietonale la nivel cu trotuarul la distanțe de 50-150 de metri, stîlpi de protecție de-a lungul trotuarului, stații comode și ușor accesibile, semafoare cu chemare manuală, iluminarea zebrelor, insulițe de refugiu și multe alte elemente de securitate pietonală.

9. Măsuri de calmare a traficului și reducere a vitezei

Numărul mare al accidendelor cu pietoni se datorează mai ales vitezei de circulație a automobilelor prin oraș. Pentru a determina șoferii să scadă viteza în zonele cu risc sporit de accidente civilizația a inventat medote speciale. Străzile pot fi reproiectate și amenajate astfel încît șoferii să scadă involuntar viteza.

foto de pe: mymaster.livejournal.com

10. Interzicerea totală a parcărilor pe trotuare. Trotuarul nu este un loc pentru mașini exact așa cum masa nu este un loc pentru picioare. Și proprietarii de automobile trebuie să înțeleagă asta foarte clar.

11. Îndepărtarea maximă a fluxurilor și concentrațiilor de automobile. 

Șosea de centură, pasaje subterane, tuneluri, izolarea fonică a străzilor, redirecționarea fluxurilor de transport din centru, interzicerea accesului automobilelor în centru sunt instrumente eficiente pentru îndepărtarea zgomotului, poluării chimice și vizuale din zonele pietonale.

așa ar putea arăta bd. Ștefan cel Mare dacă pietonii ar avea prioritate în oraș.

12. Crearea standardelor unice pentru elementele infrastructurii urbane.

În oraș, frumusețea nu înseamnă doar arhitectură și parcuri. Toate elementele mediului urban constituie un întreg – mediul vizual al orașului. La moment, foarte multă lume decide cum trebuie să arate spațiul urban: primarul, arhitecții, pretorii, șefii de direcții, constructorii, șefii de șantier, șefii de întreprinderi locativ-comunale. Toți se pricep la design urban. De asta avem semne de circulație pentru autostradă pe o stradă pietonală, indicatoare de străzi pe țevi de aluminiu și bănci din “угольник”-uri.

Este strict necesar de elaborat un stil comun pentru toate elementele infrastructurii urbane. Trebuie de definit foarte clar cum trebuie să arate un felinar, un capac de canalizare, o bancă, un stîlp de protecție sau un gazon.

13. Crearea zonelor de odihnă la fiecare 500-800 metri de cale pietonală

Pentru comoditatea pietonilor, la anumite distanțe trebuie să fie amenajate zone în care să te poți așeza pe o bancă, la umbră, lîngă o zonă verde sau un obiect de artă. Cei tineri nu observă necesitatea acestor zone. Dar întrebați de rudele în etate, cîte bănci sunt pe drumul lor de acasă pînă la policlinică sau piață. O să vedeți că o să vă spună exact. Pentru că ei au nevoie de ele.  în același timp, astfel de zone fac traseele pietonale mai interesante, mai atractive și mai comode.

14. Veceuri publice

În Chișinău nu avem veceuri publice aproape deloc. Dar ele trebuie să existe și să asigure maximum de confort (apă caldă, acces pentru cărucioare, curățire automată). Veceurile publice ale unui oraș demonstrează cît de mult le pasă autorităților de oameni.

15.  Elaborarea și realizarea unui program de curățire a gunoiului vizual:

În Chișinău nu este loc care să nu fie acoperit de un panou publicitar. Nu este o clădire pe care să nu atîrne măcar o tăbliță cu reclamă.  Iar străzile aglomerate seamnănă cu niște pături cîrpite din petici multicolore.

În mediu, în locurile mai aglomerate, toate imaginile publicitare acoperă cam 50% din suprafețe. Nu poți vedea clădirile, nu vezi automobilele de după lightbox-uri, șoferii nu văd pietonii, turiștii nu găsesc denumirile străzilor după placatele cu ”aur”, ”exchange” și ”xerox”.

foto: puerrtto.livejournal.com

Autoritățile locale trebuie cît mai urgent să elimine acest gunoi vizual și să elaboreze un brandbook pentru reclama pe fațadele clădirilor. De bilboard-uri și ecrane LED vă dați seama și singuri cred.

****

Partea bună a infrastructurii pietonale este că ea nu are nevoie de investiţii foarte mari. În schimb investiţiile se recuperează foarte repede din contul creşterii fluxului de oameni pe străzi şi a consumului pe care il generează pietonii.
În schimb această infrastructură are nevoie de foarte multă atenţie. Ca să o faci corect trebuie să faci cercetări, măsurări, observaţii. Nu o poţi planifica stînd în birou. Infrastructura pietonală e mai mult sociologie şi antropologie decît arhitectură şi construcţii.
Dacă vrem să avem un oraş european, mai devreme sau mai tîrziu va trebui să dezvoltăm infrastructura pietonală. Şi mai bine mai devreme, decît mai tîrziu 🙂
 
Please follow and like us:
20

Use Facebook to Comment on this Post

Byvictor

Ce aș face dacă aș fi Primarul orașului Chișinău?

Dacă aș deveni Primarul Chișinăului, în primul rînd, aș face următoarele lucruri:

Pe termen scurt (1 an):

1. Mi-aș forma o echipă. O echipă nu politică ci una de lucru. Un grup de oameni care iubesc acest oraș și care l-ar vrea mai frumos, mai prietenos și mai confortabil. Niște oameni care ar fi de acord să lucreze cu bani puțini, uneori chiar gratis. Oameni care m-ar susține în ceea ce fac dar care ar putea oricînd să imi dea două palme și să mă readucă la realitate dacă aberez. E echipă de oameni care gîndesc la fel ca mine și care nu se tem de greutăți precum salariile mici sau birocrația.

Printre ei trebuie să fie juriști buni, ca să putem cîștiga în instanțele de judecată moldovenești.

Economiști cu viziune, care ar putea face ordine în bugetul municipal.

Specialiști în atragerea investițiilor pentru a găsi investitori locali și străini.

Specialiști-IT care să ne ajute să scoatem Primăria din secolul XIX și să o plasăm în secolul aplicațiilor mobile și al E-serviciilor.

Artitecți, designeri, urbaniști și ingineri cu idei și viziuni moderne.

Artiști: pictori, graficieni, muraliști ca să dăm culoare acestui oraș.

Comunicatori și PR-iși profesioniști care să ne ajute să comunicăm cu cetățenii, cu activiștii și cu presa.

Antropologi, sociologi și psihologi pentru ca să putem studia orașul și oamenii, ca să putem înțelege corect nevoile și așteptările orășenilor.

2. Aș dispune elaborarea unui nou site al Primăriei. Site-ul actual e unul învechit moral și ineficient. Primăria are nevoie de un site care să comunie cu oamenii și să permită recepționarea feedback-ului. Un instrument simplu și clar de informare pentru utilizatori, cu informație updadată la zi și cu o navigare cît mai comodă.

3. Aș începe elaborarea Filosofiei orașului. Împreună cu alți colegi care se pricep la asta, aș elabora și aș pune în discuție Conceptul de Dezvoltare a Orașului – o Constituție a Chișinăului. Un document filosofico-tehnic care ar sta la baza oricărui alt document elaborat pe viitor. Și l-aș propune la vot într-un Referendum local. Acolo aș explica și aș argumenta care sunt scopurile, obiectivele, vectorul și strategia de dezvoltare a capitalei. Și aș propune un plan de acțiuni pe termen scurt, mediu și lung.

4. Aș promova elaborarea unui nou Plan Urbanistic General și a Planurilor Urbanistice Zonale în baza Conceptului General de Dezvoltare.  Aceste documente există, dar în mare parte sunt învechite și nimeni nu le ia în seamă. Niște planuri bine elaborate și asumente de APL, ar servi drept bază pentru oprirea dezmățului în deomeniul construcțiilor în oraș.

5. Aș întoarce trotuarele oamenilor. Aș interzice parcarea pe trotuarele din oraș sub orice formă. Pur și simplu aș dispune instalarea barierelor de protecție, mai ales în sectorul Centru. Aici puteți vedea detalii și argumentare.

6. Aș face o evaluare a tuturor terenurilor și clădirilor municipale și le-aș face publice. Iar înstrăinarea acestora aș face-o pe calea licitațiilor deschise, așa ca bugetul municipal să aibă cît mai mult de cîștigat din vînzarea lor. Pentru că din vînzarea terenurilor trebuie să cîștige orașul, nu consilierii municipali. 

7. Aș invita o echipă de studenți la drept și le-aș da spre analiză toate contractele de arendă și chirie a bunurilor municipale. Studenții ar avea o practică bună iar Primăria – o evaluare gratuită a situației acestor contracte. Ulterior, juriștii Primăriei se vor ocupa de rezilierea contractelor dubioase.

8. Aș crea un Consiliu Consultativ al Primăriei alcătuit din reprezentanții organizațiilor neguvernamentale și grupurilor civice care să examineze și să avizeze toate proiectele de construcții în oraș. Acesta ar fi primul filtru de epurare a proiectelor care nu corespund principiilor de dezvoltare urbană stabilite în Conceptul de Dezvoltare și Planurile Urbanistice.

9. Aș conserva Centrul Istoric al orașului și aș interzice orice timp de construcție sau demolare, până la elaborarea unui Plan Urbanistic Zonal pentru Orașul Istoric.

10. Aș elabora o Strategie de identificare, zonare și dezvoltare a spațiilor publice.  Aș dispune identificarea tuturor microzonelor cu potențial de agrement și interacțiune socială: scuarurile, zonele verzi, parcurile mici și mari și le-aș uni într-o rețea și le-aș introduce într-o ”carte roșie” a spațiilor urbane. Chișinăul are nevoie de mai multe spații publice libere de comerț, politică sau automobile, în care oamenii să poată comunica și interacționa. Nu doar clădirile formează orașul ci și spațiile dintre ele.

11. Aș iniția un concurs public și deschis de elaborare a logo-ului și brand book-ului orașului Chișinău. Cu premiere financiară, ca să se poată implica și companiile internaționale specializate în branding.

12. Aș dezvolta o adevărată piață urbană, pentru că PMAN este un platzdarm pentru defilări de tancuri și mitinguri politice, nu o piață orășenească veritabilă. Chiar dacă Ion spune că asta e cosmos, eu cred că e posibil 🙂

Pe termen mediu (2-3 ani):

13. Aș scoate Gara Auto din Centrul orașului și aș muta-o la Botanica, pe Muncești. Pentru că autogara și piața din jurul ei e un cancer al acestui oraș, care crește și se dezvoltă an de an. Piața Centrală ar rămâne doar o piață alimentară, fix în perimetrul predestinat.

14. Aș crea piste pentru bicicliști și le-aș uni într-o rețea mare de piste pentru transport alternativ (biciclete, role, skate-uri) astfel încît un procent cît mai mare de oameni să folosească acest tip de transport pe distanțe mici și medii și să scadă presiunea pe transportul public. Pentru că liniile galbene nu ajută.

15. Aș investi în dezvoltarea infrastructurii pietonale – un oraș are nevoie de trotuare decente pentru pietoni, de treceri pietonale denivelate, de cît mai multe locuri de așezat, de rampe pentru cărucioare, și de stîlpi de delimitare a trotuarelor.

16. Aș institui un sistem de colectare separată a deșeurilor. 60% din deșeurile produse de chișinăuieni pot fi vîndute în afara țării, companiilor care se ocupă de reciclare.

Pe termen lung (4 ani)

17. Aș începe un proces de reformare a Primăriei ca instituție.  Pentru că este evident că actuala structură și organizare a este învechită și ineficientă iar Primăria și managementul serviciilor publice sunt departe una de alta.

18. Aș construi o uzină de prelucrare și ambalare a deșeurilor. Asta ar însemna atît eficiență ecologică cît și investiții și locuri de muncă.

19. Aș demara o reformă totală a sistemului de transport public din oraș care ar presupune dezvoltarea rețelei de troleibuze și aș introduce sistemul de Bus Rapid. Astfel și rutierele vor dispărea singure treptat, pentru că nu vor mai fi rentabile.

 20. Aș stabili o colaborare cu Guvernul și finanțatorii străini pentru dezvoltarea unei șosele de centură a orașului, pentru a scădea fluxul de automobile în oraș și a permite transportului de transit să evite orașul.

21. Aș construi o linie de tramvai pe bulevardul Ștefan cel Mare. Pentru că orașul e văduv fără tramvai. Este o investiție care s-ar recupera din contul fluxului de pasageri și a creșterii turismului. Pentru că un oraș cu tramvai oricînd e mai frumos și mai atractiv decît un oraș fără tramvai 🙂

22. Aș propune o reformă a structurii administrative a orașului care ar presupune recroirea sectoarelor, astfel încît fiecare sector să devină un orășel absolut autonom în cadrul orașului mare. 

****
Evident că lupta cu corupția, transparența, atragerea investițiilor sunt teme importante dar ele sunt tare abstracte. Oamenii care se ascund după astfel de obiective nu prea își imaginează ce acțiuni concrete presupun acestea. Și cînd ajung la guvernare nu prea știu ce să facă. Și acționează haotic și ineficient.

Eu nu voi candida la funcția de Primar în aceste alegeri locale, deși multă lume mă tot împinge spre asta. Candidați sunt destui și fără mine. Știu că unii dintre ei urmăresc acest blog și sper că poate s-or insipra din acest post în crearea programului lor electoral.

Dar eu cred că funcția de Primar în sine nu este foarte importantă. Poți să fii primar și să nu poți face nimic, lucru demonstrat în ultmii opt ani. Pentru că ai nevoie de idei și cunoștințe, de echipă bună atît în Primărie cît și în CMC, dar și de un sentiment profund de dragoste față de acest oraș. Pentru că noi știm că dragostea e mai puternică decît banii 😉

Indiferent de cum se vor termina aceste alegeri, important este să conștientizăm că dincolo de luptele politice stă un oraș. Un organism viu alcătuit din peste un milion de oameni, care așteaptă condiții de viață mai bune.

 

Please follow and like us:
20

Use Facebook to Comment on this Post