Category Archive Spații publice

Byvictor

Infrastructura rutieră din Chișinău: de la investiții în gropi la investiții în mobilitate

Am realizat pentru WatchDog.md un studiu de politici publice în care am analizat eficiența sistemului de reparație și întreținere a drumurilor municipale și am argumentat necesitatea modernizării străzilor din oraș. 

***

Chișinău este municipiul care concentrează circa 70% din economia Republicii Moldova, iar orașul Chișinău este aglomerația urbană cu cea mai densă rețea de drumuri. În același timp, starea drumurilor în municipiu este una nesatisfăcătoare. În fiecare an conducătorii de transport motorizat se confruntă cu gropi, ambuteiaje, lipsa locurilor de parcare, iar pietonii – cu starea deplorabilă a infrastructurii pietonale.

Deși în fiecare an sunt alocate sume destul de mari pentru reparația și întreținerea drumurilor din oraș, starea generală a infrastructurii rutiere și pietonale nu se îmbunătățește. Anual, Primăria Municipiului Chișinău alocă peste 100 milioane lei pentru lucrări de reparație a drumurilor din municipiu. Doar în anul 2018, municipalitatea a alocat 125 milioane de lei pentru lucrări de reparație și întreținere a drumurilor din municipiu.

Conform autorităților municipale, cea mai importantă cauză a calității joase a drumurilor în Chișinău este finanțarea insuficientă a acestei infrastructuri. Însă o analiză minuțioasă a procesului administrării drumurilor municipale arată că problema ține mai mult de eficiența gestiunii banilor alocați decît de cantitatea lor.

Potrivit studiului, pe parcursul ultimilor ani, cea mai mare parte a resurselor financiare alocate de municipalitate pentru întreținerea și reparația drumurilor urbane a fost utilizată pentru realizarea lucrărilor de reparație curentă. Iar pentru lucrări de reparație capitală se alocă mai puțini bani decît pentru lucrări de întreținere.

Plombarea gropilor nu trebuie privită ca o soluţie pentru problema calității drumurilor din oraș, ci doar ca una de moment, pentru evitarea accidentelor rutiere.

Reparația și întreținerea străzilor nu trebuie să se limiteze la infrastructura rutieră (carosabil, pasaje, intersecții, semafoare, parcări) ci trebuie să aibă în vedere întregul spectru de necesități de mobilitate, în special infrastructura pietonală, infrastructura de transport public și infrastructura pentru bicilete.

Modernizarea străzilor din Chișinău conform acestor principii ar presupune măsuri precum: redimensionarea trotuarelor și carosabilului, amenajarea buzunarelor de parcare în paralel cu strada, crearea pistelor pentru bicilete, amenajarea benzilor dedicate transportului public, renovarea liniilor verzi, eliminarea obstacolelor și denivelărilor de pe trotuare, amenajarea trecerilor pietonale denivelate, modernizarea iluminatului stradal și a scurgerilor pluviale.

Pentru a realiza o astfel de modernizare a străzilor din Chișinău este nevoie de o planificare strategică a sistemului de reparație capitală a drumurilor municipale și de eliminarea practicii de reparație curentă haotică a străzilor.

În acest sens, pentru realizarea planificării strategice sunt cîteva elemente necesare:

1. Elaborarea unui Plan de Mobilitate Urbană Durabilă a mun. Chișinău cu prevederea detalizată a rolului și funcției străzilor din Chișinău.

2. Elaborarea unui Ghid de design al străzilor din mun. Chișinău, în baza recomandărilor și practicilor din orașele și țările dezvoltate, care să fie adoptat de către Consilui Municipal în calitate de document de bază pentru orice lucrări de reparație capitală și modernizare a străzilor și drumurilor din municipiu.

3. Evaluarea exhaustivă a stării tehnice a fiecărei străzi din oraș și evaluarea necesităților și costurile de modernizare pentru fiecare stradă. Fiecare stradă trebuie să dispună de o fișă tehnică de evidență a stării, lucrărilor efectuate, rezulatelor inspectării periodice a stării acesteia.

4. Crearea unui buget dedicat modernizării străzilor din Chișinău și identificarea surselor posibile de co-finanțare din afara bugetului municipal. Planificarea multianuală eficientă a investițiilor capitale și curente în infrastructura rutieră și pietonală.

5. Asigurarea transparenței maxime a procesului de întreținere, reparație și modernizare a drumurilor și asigurarea auditului extern constant a bugetelor alocate pentru acest proces.

Mai mult citiți pe watchdog.md.

Please follow and like us:
20

Use Facebook to Comment on this Post

Byvictor

Scuarul Ghibu. Istoria salvării unui spațiu public urban

UPDATE:

Directorul Muzeului Național de Arte a anunțat Vineri, 13 octombrie 2017 că, în urma Petiției semnate de chișinăuieni, renunță la ideea construcției unui depozit pentru muzeu din contul Scuarului Ghibu.
Scuarul urmează să rămână în proprietate municipală și va fi amenajat pentru utilitate publică, conform proiectului propus de grupul de inițiativă care a înaintat ideea de salvare și renovare a scuarului.
Vă mulțumim pentru susținere!

****

Probabil ați auzit multe despre Scuarul Ghibu ultima vreme, dar am observat că pentru multă lume nu e foarte clar care e problema cu acest loc. Hai să vă povestesc. 

Scuarul în care se află monumentul în memoria lui Onisifor și Octavian Ghibu  este amplasat într-o zonă cu o mare încărcătură istorică și culturală, între Ambasada României, Muzeul Național de Artă al Moldovei, Casa Presei și Liceul ”Gheorghe Asachi” care sunt obiective culturale și administrative de importanță națională.

Amplasat la intersecția a două străzi cu un flux pietonal major (Pușkin și 31 august 1989) scuarul formează o oază de verdeață și umbră care nu poate fi valorificată din cauza lipsei mobilierului urban adecvat. În cazul amenajării unor bănci, coșuri pentru gunoi și eliminării parcărilor ilegale de pe trotuar, scuarul ar putea oferi un loc de odihnă și recreere pentru sute de oameni în fiecare zi.

Noi, un grup de chișinăuieni, am decis să începem amenajarea scuarului pentru a demonstra că acest scuar nu este un spațiu uitat și degradat, așa cum vrea să ne convingă directorul Muzeului de Arte, dl. Tudor Zbîrnea. 

Anume el este responsabil pentru faptul că scuarul a ajuns în starea în care este. La indicația sa mobilierul vechi a fost demontat și evacuat iar orice inițiativă din partea primăriei sau a cetățenilor de a amenaja cumva acest scuar era respinsă de dl. Zbîrnea. Și Pretura Buiucani, și Direcția Locativ Comunală și un grup de tineri au venit cu propuneri de renovare a scuarului. Dar directorul Muzeului avea alte planuri. 


În toți acești ani Dl. Zbîrnea urzea planuri de preluare a spațiului scuarului în favoarea muzeului și construcția unui depozit cu sală de expoziție și oficii. Din perspectiva sa, un scuar fără oameni înseamnă un scuar al nimănui, care poate fi ușor preluat. 

În anul 2014 a cerut de la Consiliul Municipal Chișinău (proprietarul terenului) să cedeze acest scuar Muzeului. În același an dl. Zbîrnea a avizat un proiect de clădire la Consiliul Național al Monumentelor de pe lîngă Ministerul Culturii. Fără discuții publice, fără consultări, fără a întreba chișinăuienii dacă vor să schimbe un scuar pe un depozit. 

În anul 2015, în prima ședință după alegerile locale, consilierii municipali au votat pentru cedarea terenului, deși nici nu știau ce votează. Decizia era ascunsă printre alte decizii care au fost votate ”la pachet”. Acesta este meritul consilierului liberal Vadim Cojușneanu, care era președintele ședinței. 

La începutul anului 2017 eu am aflat de planurile dlui Zbîrnea și am decis să intervin. Am explicat aici care sunt motivele mele și de ce eu cred că acest scuar nu trebuie lichidat. 

Am discutat cu consilierii municipali care au aflat cu stupoare ce au votat în 2015 și care au acționat imediat. La 26 iulie 2017 CMC a votat pentru anularea deciziei de transmitere a scuarului către Muzeul de Arte. 

Însă dl. Zbîrnea a decis că are mai multă dreptate și a convins-o pe Ministra Culturii Monica Babuc să semneze o scrisoare în care Ministerul amenință CMC și Primăria cu judecata, în caz că nu își anulează decizia din 26 iulie 2017. 

În paralel, noi am pregătit un proiect de renovare a scuarului Ghibu și l-am înaintat spre coordonare la Consiliul Național al Monumentelor care l-a respins fără nici o argumentare.

Examinarea proiectului s-a transformat într-o farsă, cînd vicepreședintele Consiliului, dl. Sergiu Ciocanu a spus că ”conducerea ministerului” a cerut amînarea examinării proiectului pînă la soluționarea problemei în instanță. Deși Ministerul Culturii încă nu a depus nici măcar o cerere prealabilă în judecată.

Am venit cu o reacție video în urma acestei ședințe și am spus ce cred eu despre acest Consiliu și membrii săi:

După acestă ședință am adesat o scrisoare deschisă  ministrei Babuc în care am cerut să revizuiască decizia sa în privința inițierii unui proces de judecată împotriva Primăriei Chișinău. Dar nu a urmat nicio reacție. 

Ulterior, grupul nostru de inițiativă a scris o Petiție în care cerem salvarea și renovarea scuarului Cehov. În mai puțin de 2 zile petiția a acumulat peste 1400 de semnături. Colectarea semnăturilor continuă. 

Știind că nu are niciun drept moral de a lichida scuarul și nici nu prea are șanse în judecată, dl. Zbîrnea a venit cu pretextul începerii lucrărilor de reparație a clădirii ”Dadiani” a muzeului, situată la intersecția străzilor 31 august și Pușkin. Chipurile pentru realizarea lucrărilor de renovare a fațadei clădirii, el are nevoie să amenajeze un gard care va cuprinde o mare parte din scuar. Iar lucrările vor dura 3-4 ani, așa că proiectul nostru oricum nu poate fi realizat. 

Noi ne-am adresat la Direcția Arhitectură și Urbanism a Primăriei Chișinău și am aflat că Muzeul de Arte nici măcar nu a depus actele pentru autorizație de construcție pentru lucrările de renovare a clădirii. Așa că nu are dreptul să instaleze nici un gard pe un teren care nu-i aparține (scuarul e în proprietatea Primăriei). 

Și chiar dacă va fi nevoie de a instala un gard de protecție a șantierului, conform lui Ion Ștefăniță, directorul AIRM și specialist în renovarea monumentelor, sunt suficienți maximum 10 metri de la clădire pentru organizarea șantierului. 

Anume pentru a preveni instalarea ilegală a unui gard care ar închide cea mai mare parte din scuar, am decis să amenajăm mobilierul urban și să protejăm astfel scuarul de eventuale acțiuni de acaparare a acestui teren. 

Astăzi, 12 octombrie, grupul de inițiativă pentru salvarea și renovarea Scuarului Ghibu a organizat o acțiune de salubrizare în scuar. 






Activiștii și chișinăuienii care au venit să ajute au instalat și au fixat în beton 8 bănci și au amenajat spațiul adiacent băncilor cu pietriș. Reprezentanții Direcției Locativ Comunale a Primăriei Chișinău au instalat 3 pubele pentru gunoi, iar Agenția de Inspectare și Restaurare a Monumentelor a organizat spălarea monumentului lui Octavian și Onisifor Ghibu. 




Cam așa a ieșit în final:




Imediat spațiul din scuar a devenit mai primitor și mai util, iar primii vizitatori nu au întîrziat să apară. 

Aceasta este doar prima etapă a amenajării acestui scuar. Urmează să cerem repetat Consiliului Național al Monumentelor să ne avizeze proiectul apoi să depunem actele pentru certificat de urbanism și permis de construcție la Direcția de Arhitectură a Primăriei. Iar consilierii din CMC au promis că vor aloca bugetul necesar pentru realizarea proiectului din bugetul municipal pentru anul 2018. 

Prin acest proiect transmitem un mesaj tuturor celor care cred că e normal să își rezolve problema lipsei de spațiu din contul spațiilor publice, a scuarurilor și a spațiilor verzi. Chișinăuienii au demonstrat încă o dată că înțeleg importanța  spațiilor publice urbane și sunt gata să le apere. 

Astăzi noi am restabilit dreptul oamenilor la spațiul public din Scuarul Ghibu. Și, cu timpul, vom proceda la fel cu toate spațiile publice degradate din oraș. 

***

Aducem sincere mulțumiri Primăriei Chișinău și Consiliului Municipal Chișinău pentru suport în apărarea acestui spațiu. Mulțumim Direcției Locativ-Comunale și Î.M. Spații Verzi pentru implicare și ajutor în lucrările realizate. Mulțumim mult lui Ion Ștefăniță și AIRM pentru ajutor în protecția și curățirea monumentului din scuar. 

De asemenea mulțumim reprezentanților mass-media care ne susțin cu acoperire media: unimedia.info, diez.md, tv8.md, protv.md, prime.md, newsmaker.md, orașulmeu.md, zugo.md. Mulțumim tuturor participanților la evenimentul de azi, tuturor semnatarilor Petiției pentru salvarea scuarului Ghibu și tuturor celor care ne susțin.

Photo credit: Cristian Saulea, Victor Bunescu

Please follow and like us:
20

Use Facebook to Comment on this Post

Byvictor

Scrisoare deschisă către Monica Babuc

Stimată Doamnă Ministru,

Am ales să mă adresez dumneavoastră în speranța că încă mai există o posibilitate să prevenim apariția unui conflict din care nu va avea de cîștigat nici orașul Chișinău și nici cultura din Republica Moldova. 

După cum știți, noi, un grup de cetățeni ai orașului Chișinău am venit cu inițiativa de a renova și dota pentru utilitate publică Scuarul Ghibu, situat între Ambasada României și Muzeul Național de Arte al Moldovei. 

Nu vom ascunde că am făcut acest pas fiind conștienți de faptul că dl. Tudor Zbîrnea, directorul Muzeului, a venit cu ideea și demersurile decesare pentru preluarea acestui spațiu public și construcția unei clădiri pentru necesitățile Muzeului. Ba chiar vă spunem deschis că am inițiat acest proiect de renovare anume ca să existe o alternativă proiectului domnului Zbîrnea. Și o să explicăm de ce am mers la acest pas. 

Este un lucru evident că orașul Chișinău, și mai ales centrul istoric al orașului, este supus ultimii ani unui proces fără precedent de construcție. Nu ar fi o problemă dacă această construcție nu ar fi haotică, sporadică și, foarte des, nu ar veni în contradicție cu legea, principiile de planificare urbană și cu bunul simț. 

Datele statistice arată că din cele 977 de monumente existente în Chișinău la începutul anului 2001, din cauza nerespectării legislaţiei, 254 din ele au avut de suferit. Starea patrimoniului în Centrul Istoric al Chișinăului este și mai gravă. 80 de monumente arhitecturale au fost demolate, dintre care 36 în perioada 2006–2012. 

Însă într-o stare la fel de gravă se află și spațiile publice din centrul istoric al orașului. Chiar dacă ele nu reprezintă monumente  de arhitectură propriu-zise, aceste spații sunt parte inseparabilă a țesăturii urbane și în combinație cu clădirile, formează mediul urban al orașului.

Și dacă mai există instituții și legi care apără monumentele istorice, spațiile publice verzi și scuarurile din oraș nu beneficiază de o astfel de protecție. Din acest motiv ele sunt supuse unei presiuni și mai mari din partea celor care vor să își extindă posesiunile.

Agenții economici privați, instituții publice, companii de construcții – cu toții tind să își soluționeze problemele insuficienței de spațiu din contul spațiului public urban. Astfel, pas cu pas, scuar cu scuar, trotuar cu trotuar, orașul este împînzit de clădiri și anexe, terase, gherete și parcări care devorează spațiul public urban ca un cancer. Acest fapt a fost recent confirmat chiar de Prim-ministrul Pavel Filip în apelul său de a curăța Grădina Publică Ștefan cel Mare de gherete. 

Anume ca să prevenim lichidarea scuarului din fața teatrului A. P. Cehov am inițiat în anul 2014 proiectul de renovare a scuarului. Cînd am fost la dvs în audiență dvs. m-ați asigurat că Ministerul Culturii este pentru păstrarea spațiilor publice și  personal mi-ați sugerat să extindem proiectul nostru pe toată suprafața scuarului, pentru a preveni preluare acestei părți de către centrul comercial din vecinătate. Atunci am simțit că Ministrul Culturii Monica Babuc este un partener de încredere a societății civile care luptă pentru păstrarea spațiilor publice și a centrului istoric din Chișinău, iar suportul dvs ne-a fost de mare ajutor în salvarea și recuperarea acestui scuar pentru utilitate publică. 

Spre regret, în situația cu scuarul Ghibu, dvs ați luat o poziție diametral opusă, semnînd cererea prealabilă din 23.08.2017 în care solicitați Consiliului Municipal Chișinău să își anuleze propria decizie din 26.07.2017 prin care a abrogat propria decizie de transmitere a terenului scuarului Ghibu în proprietatea Muzeului de Arte. De asemenea poziția dvs a fost clară în cadrul ședinței Consiliului Național al Monumentelor Istorice, cînd dl. Sergius Ciocanu a transmis membrilor ”solicitarea conducerii ministerului” de a respinge proiectul de renovare a scuarului pînă la soluționarea conflictului în instanță.  

Vă înțeleg, Doamnă Ministru, grija și suportul pentru o instituție culturală de primă importanță pentru cultura din Republica Moldova. Însă presupun că dvs ați fost indusă în eroare, iar situația v-a fost prezentată doar din perspectiva dlui. Tudor Zbîrnea. 

Desigur, este foarte important ca Muzeul Național de Arte să aibă suficient spațiu pentru expoziții și pentru activitățile terțe specifice unui muzeu. Însă cît de logică este construcția unei clădiri noi, din contrul unui scuar public, o dată ce în orașul Chișinău există mai multe clădiri istorice care pot fi folosite în calitate de sedii/filiale/depozite și galerii pentru Muzeul de Arte?  

Chiar ministerul Culturii nu ar putea transmite în gestiunea Muzeului de Arte clădiri precum Conacul urban al familiei Donici (str. Mitropolit Bănulescu-Bodoni colț cu str. 31 august), Vila Urbană Herța (Ștefan cel Mare, 115), Vila Urbană Kligman (Ștefan cel Mare, 113) sau alte clădiri istorice care, la moment, nu sunt valorificate și degradează? Sunt sigur că pot fi identificate multiple soluții care ar oferi Muzeului spațiul de activitate necesar și, totodată, ar păstra intact scuarul Ghibu.

Este regretabil că directorul unei instituții de cultură de talie națională, a decis să soluționeze problemele instituției din contul celui mai neportejat și sensibil element urban – spațiul public verde. Noi considerăm această decizie nedemnă de un om de cultură, așa cum ea contravine culturii urbane de dezvoltare și protejare a spațiului public. 

De asemenea, este foarte trist că Ministerul Culturii – o insituție de stat care are misiunea să promoveze și să apere cultura și centrul istoric al orașului Chișinău, intenționează să inițieze un proces de judecată cu administrația publică locală pentru a prelua un spațiu public urban și a construi ceva acolo. Astfel de practici sunt pe larg utilizate numai de către ”developerii” și companiile de construcții care nu se deosebesc prin scrupule și prin grija pentru patrimoniul național.

Prin urmare, vă cerem cu mare speranță să reveniți asupra acestei probleme și să examinați posibilitatea identificării unei soluții din care să aibă de cîștigat Muzeul de Arte, locuitorii orașului Chișinău dar și Cultura din Republica Moldova. 

Doamnă Ministru, prin intermediul acestei scrisori vreau să vă asigur că grupul nostru de inițiativă este foarte serios intenționat în privința păstrării și reabilitării scuarului Ghibu pentru utilitate publică și noi vom folosi toate instrumentele pe care ni le pune la dispoziție un stat democratic, de la apărarea drepturilor în judecată pînă la proteste și acțiuni de squatting. 

Indiferent de planurile Muzeului sau ale Ministerului Culturii, noi vom continua renovarea și amenajarea Scuarului Ghibu și vom face tot ce ne stă în puteri ca să păstrăm acest spațiu public pentru generațiile viitoare de chișinăuieni.

Sperăm foarte mult să vă regăsim în rîndurile noastre, stimată doamnă Ministru al Culturii. 

Cu respect, 

Victor Chironda.

Please follow and like us:
20

Use Facebook to Comment on this Post

Byvictor

Urbanism balcanic I: Ljubljana

Săptămîna trecută, în cadrul masterului pe care îl fac,  am avut o excursie comparativă în trei capitale din Balcani – Ljubljana, Zagreb și Belgrad. Scopul excursiei a fost studierea unor aspecte de dezvoltare urbană specifice orașelor cu trecut socialist.
 
În cadrul întîlnirilor cu experți, reprezentanți ai autorităților și grupurilor civice locale am analizat probleme de guvernare locală, dezvoltare economică, planificare și infrastructură, demografie și dezvoltare urbană.
 
În spațiul ex-sovietic, de obicei, tindem să vedem drept modele de dezvoltare marile capitale europene. Însă capitalele balcanice ne pot oferi exemple de dezvoltare în condiții socio-economice mult mai asemănătoare cu ale noastre.
 
În acest articol o să descriu cîteva lucruri pe care orașul Chișinău le poate prelua de la capitala Sloveniei.
 
Ljubljana este un oraș de dimensiune medie cu aproximativ 280,000 de locuitori. Deși e un oraș mic, Ljubljana este un centru de atracție turistică și un model de dezvoltare urbană modernă.
 
 
Excursia noastră aici a început cu o întîlnire cu un reprezentant al Primăriei care ne-a povestit despre oraș și despre realizările municipalității din ultimii ani.  Am atras atenția la sala de ședințe a consiliului municipal. Este prevăzută pentru 45 de consilieri + locuri pentru presă și vizitatori. Însă arată mult mai frumos și mai comod decît sala de ședințe a CMC. 
 
 
 

Slovenska Cesta

În 2016 Ljubjana a cîștigat titlul ”European Green Capital” pentru care orașul s-a pregătit ultimii 10-15 ani.
 
În acest timp, dintr-un oraș dominat de automobile Ljubljana s-a transformat într-un oraș focusat pe transport public, rețele de piste pentru biciclete și străzi pietonale. Păstrarea și dezvoltarea zonelor verzi, valorificarea zonelor gri, managementul apei și al gunoiului și prevenirea și administrarea calamităților au fost și ele domenii în care orașul a investit foarte mult. Detalii puteți găsi aici și în video de mai jos.
 
 
 Cele mai radicale schimbări au avut loc pe strada principală a orașului, echivalentul bulevardului Ștefan cel Mare din Chișinău. Dar, spre deosebire de pseudorenovarea recentă a bulevardului nostru, strada Slovenska a fost renovată corect, conform principiilor moderne de amenajare urbană.
 
Detalii despre acest proiect am aflat de la unul dintre autorii săi, arhitectul Boris Matic, de la Scapelab Architecs, compania care s-a ocupat de elaborarea și implementarea proiectului de modernizare a străzii.
 
Dintr-o arteră majoră de transport, timp de un an Slovenska Cesta a fost eliberată în totalitate de automobile și acum e disponibilă doar pentru pietoni și transportul public.
 

source: scapelab.com

În primul rînd a fost anulat rolul de coridor de transport al acestei străzi. O porțiune de 400 de metri ai acestei străzi din centrul orașului a fost redimensionată. De la 6 benzi carosabilul a fost redus la două iar din contul benzilor eliminate a fost lărgit trotuarul.

Pe segmentul respectiv a fost interzis accesul automobilelor. Doar autobuzele transportului public pot circula pe aici. În fiecare zi, autobuzele circulă pe stradă de 16 mii de ori.

source: scapelab.com

Benzile rămase au fost ridicate la același nivel cu trotuarul, după principiul ”shared space”. Astfel pietonii pot traversa strada în orice loc pe acest segment. În pofida temerilor că asta va aduce la accidente, numărul acestora s-a redus la zero. Șoferii de autobuze pur și simplu merg mai incet pe acest perimetru și sunt mai atenți, la fel ca și pietonii.

 
 Design-ul mobilierului stradal a fost elaborat special pentru acest proiect. Stațiile de autobuz, panourile de publicitate, coșurile pentru gunoi, grilele de metal ale copacilor și alte elemente ale străzii au un design comun și conferă străzii o identitate unică.
 
 
De asemenea, trotuarele sunt pavate cu un pavaj unic după un pattern unic, special elaborat pentru această stradă, pentru a oferi o identitate atît străzii cît și orașului. 
 
Autorii proiectului cel mai mult se mîndresc cu calitatea amenajării pavajului. Strada are o curbă ușoară și pentru asta constructorii au calculat exact amenajarea pavelelor, astfel încît nicăieri nu găsești cioburi sau rosturi nepotrivite.
 
 
 Toate intrările în clădiri sunt la nivelul trotuarului. Nici o scară, nici o treaptă, nici un impediment nu strică linia fațadelor.
 
 Pavajul e plăcere pură pentru perfecționiști. Capacele fîntînilor de acces sunt și ele pavate fix conform patternului.
 
 
 Mai multe detalii despre această stradă puteți vedea în video:
 
Reamenajarea celor 400 de metri de stradă au costat bugetul orașului 4 milioane de euro. E o investiție care merită, ținînd cont de faptul că orașul a cîștigat în reducerea poluării, creșterea atractivității turistice și schimbarea ”mentalității” oamenilor care afirmau că astfel de transformări sunt imposibile.
 
În viitor orașul planifică să extindă această zonă pe toată lungimea străzii Slovenska.

 Pietoni și bicicliști

Însă aceste principii de amenajare nu se limitează doar la centrul orașului și la o stradă renovată. În majoritatea străzilor din centru accesul automobilelor este restricționat sau redus la o singură bandă.  Numai în centru suprafața pietonală acoperă peste 100 mii de metri pătrați.
 
 
Oamenii sunt stimulați să folosească bicicleta și pentru asta toate sectoarele orașului sunt împînzite de piste pentru biciclete. Bicicliștii au prioritate aproape peste tot iar șoferii țin cont de asta.
 
 
Practic fiecare familie are minimum o bicicletă, iar dimineața mai multă lume merge la lucru cu bicicleta decît cu automobilul personal.

Ljubljana are peste 220 km de piste pentru biciclete iar din 2011 a introdus un serviciu de bike-sharing care are 36 de stații de închiriere a bicicletelor. Doar cu bicicletele din acestă rețea locuitorii și turiștii au efectuat peste 3 milioane de călătorii în primii patru ani de la lansare.

Transportul public

Renunțarea la automobile este stiumulată și de un transport public foarte eficient și comod. Ljubljana nu are nici metro, nici tramvai și nici troleibuze. Însă are o rețea modernă de autobuze, cu benzi dedicate, cu stații dotate cu panouri de orar și cu plată electronică.
 
 
Nu poți plăti cash in autobuz sub nici o formă. Trebuie să îți cumperi un card special (Urbana Card) care costă 2 euro sau poți plăti prin intermediul unei aplicații mobile.
 
 
Fiecare călătorie se procură adițional și costă 1,2 euro. Timp de 90 min de la validare, poti schimba cîte autobuze vrei fără taxare suplimentară). Reîncărcarea cardului se face la orice chiosc sau la aparatele de reîncărcare speciale. Pentru utilizatorii frecvenți există abonamente lunare.
 
 
Cu acest card poti nu doar să călătorești în autobuz ci să parchezi mașina în parcările municipale să utilizezi funiculorul spre Ljubljana Castle și să închiriezi biciclete de la serviciul public Bicike.
 
Cardul încurajează utilizarea combinată a transportului. Poți veni din suburbie în oraș cu mașina, o lași în parcarea municipală cu plată și călătorești gratuit în transportul public toată ziua sau iei o bicicletă, în baza plății pentru parcare.
 
Deși nu toate autobuzele sunt noi, toate sunt confortabile și curate. Intrarea se face doar în stație și doar prin ușa din față.
 
 
Fiecare autobuz are navigator GPS și comuncă în regim nonstop cu dispeceratul.
 
 
Linia separată pentru transport public asigură respectarea orarului și evitarea ambuteiajelor.
 
 
În interior sunt 2-3 aparate de scanare a cardurilor. Fiecare pasager scanează cardul sau ecranul telefonului mobil la intrare. Fiecare autobuz are climatizor.
 
 
Stațiile de așteptare sunt simple, comode și identice. Doar cele de pe strada centrală sunt mai mari și cu mai multe panouri informative.
 
Aceste lucruri simple dar importante asigură confortul și eficiența transportului public. În rezultat, numărul de utilizatori ai transportului public crește în fiecare an iar numărul călătoriilor cu automobilul scade.

 Utilități

 Autoritățile orașului Ljubljana se gîndesc la confortul oamenilor. Și asta se vede în multitudinea de utilități din oraș.
 
Orașul e împînzit de fîntîni, izvoare și cișmele artificiale cu apă potabilă gratuita. Cu diferite stiluri și forme, ele servesc și drept decor al spațiilor publice. Apa este plătită de municipalitate.
 
 
Inscripție care atenționează posesorii de cîini că plimarea cîinilor fără zgardă în parc este interzisă.
 
 
 Bare mobile de blocare a străzii. Rezidenții zonelor cu circulație restricționată au un card cu care pot debloca barierele și intra cu mașina. Accesul automobilelor de livrare este permis doar între orele 6 și 10.
 
 
 Parcare sub parc. Parcarea a fost proiectată și construita așa încît copacii nu au avut de suferit. În interior este și veceu public gratuit.
 
 
 Ljubljana are 12 mini-car-uri electrice care lucrează pe post de taxi gratuit în zona centrală pietonală a orașului. Oamenii cu mobilitate redusă și cei cu necesități speciale pot chema un astfel de car pentru a se deplasa prin centrul orașului.
 
Pe străzile centrale tomberoanele pentru gunoi sunt ascunse sub pământ, ca să nu atragă animale și păsări și să nu miroase în jur. Gunoiul se colectează separat. 
 
 
 
Spațiile publice sunt amenajate cu bănci, locuri de șezut și havuzuri. 
 
***
Foarte multe din cele descrise mai sus nu necesită bugete cosmice sau cunoștințe speciale. Sunt lucruri simple, care se completează reciproc și care au un singur scop – să facă viața orășenilor mai bună, mai comodă, mai plăcută. Chișinăul are ce învăța în acest sens de la capitala Sloveniei. O capitală europeană se definește anume prin elementele descrise mai sus. 
 
Ljubljana este un oraș care arată că trecerea de la urbanismul dominat de automobile la urbanismul focusat pe oameni este posibilă și realizabilă. Trebuie doar să existe dorință. 
 
 
 
 
Please follow and like us:
20

Use Facebook to Comment on this Post

Byvictor

Secretele unui parc urban confortabil. Lecții din Viena

Parcul Bruno Kreisky din Viena este un parc situat în Margareten, districtul 5 al Vienei.

Cu o suprafața de doar 10 mii m² (cam 100m x 100m) aces părculeț este o adevărată oază verde în zonă.

Așa cum locuiesc în preajmă, petrec aproape în fiecare zi ceva timp în acest parc, observînd detalii specifice de amenajare a unor astfel de zone urbane. Sunt lucruri simple și necostisitoare, dar care, spre regret, sunt omise în parcurile din Chișinău.

1. Navigația

Este foarte important ca un parc să aibă panouri informative. Ele ajută la crearea entității parcului și la respectarea ordinii. Oamenii trebuie să poată afla ușor un pic de istorie a locului și regulile specifice pentru acest loc.

Pentru asta se amenajează panouri informative la intrările principale în parc.

2. Utilități

Un parc oferă verdeață, umbră și aer curat prin definiție. Însă pentru un oraș asta nu e suficient. Ca un spațiu verde să fie util și atractiv pentru toată lumea, el trebuie să aibă utilități pentru diferite tipuri de orășeni.

Pentru tineri și amatori de sport

Pentru oamenii în vîrstă și pentru grupuri care vor să stea la o vorbă

Pentru copii


Pentru bicicliști

Pentru oricine vrea să stea un pic întins la umbră/soare dar se teme să se murdărească sau să răcească

3. Veceu

Un parc trebuie să aibă veceu public obligatoriu. Cu plată sau fără, un veceu public trebuie să existe în imedia apropiere a spațiilor care atrag oameni.

4. Alte aspecte

Mai există o serie de elemente care nu se observă la prima vedere, dar sunt foarte importante pentru a face un spațiu public urban comod și atractiv pentru oameni.

Protecție vizuală și sonoră. În cazul nostru, o parte a parcului se învecinează cu o stradă lată și foarte aglomerată de transport. Pentru a proteja parcul de sunet și prezența mașinilor, parcul este delimitat de stradă printr-un perete de protecție. Însă nu e un zid, e un scut semi-transparent din sticlă organică.

Prevenirea glodului. Pentru evitarea formării glodului, toate spațiile nepavate folosite intens sunt presurate cu rumefuș de lemn care este periodic reîmprospătat. Aminiți-vă cum arată zonele din preajma instalațiilor de sport din orașele noastre și comparați cu asta:

Acolo unde nu crește iarbă din cauza suprasolicitării solului, presărarea rumegușului este vitală. Altfel se formează glod care se extinde peste tot în jur. Asta e o boală serioasă a parcurilor din Chișinău.

 

Bănci. Un parc trebuie să fie plin de bănci, scaune și locuri amenajate pentru șezut. Altfel el nu își poate îndeplini rolul de spațiu de recreere.



Apă potabilă. Accesul la apă potabilă este o condiție primară a organizării spațiilor publice urbane. Viena e un model de urmat în acest sens. Peste tot sunt amenajate pompe/robinete/cișmele publice la care oamenii pot avea acces gratuit la apă.

Colectarea gunoiului. Un alt element important pentru parcuri este prezența coșurilor pentru gunoi. Așa cum astfel de locuri atrag foarte mulți oameni pe parcursul zilei, coșurile pentru stocarea gunoiului trebuie să fie suficiente de mari și suficient de multe.


Copacii și iarba. În orice parc copacii periodic trebuie să fie renovați. E ok să fie tăiat un copac bătrîn și bolnav. Dar în loc trebuie să fie plantat un copac suficient de puternic ca să poată rezista influenței inevitabile din partea oamenilor. Pentru protecție suplimentară copacii noi, primii ani sunt protejați cu suporturi speciale din lemn. Rădăcina este acoperită cu rumeguș de lemn. Iarba este semănată și tunsă la timp, fără irigare artificială.

Cărările. Deseori, în parcuri oamenii își crează cărări acolo unde ele nu au fost prevăzute. Astfel de cărări și tăieturi nu trebuie săpate, sădite cu flori sau îngrădite cu bariere fizice. Ele pur și simplu trebuie pavate și amenajate. Oamenii știu mai bine cum le este comod să meargă, chiar dacă asta nu coincide cu desenele din proiect.

Toate aceste elemente nu necesită nici bugete astronomice, nici tehnologii avansate și nici modificări legislative. Sunt detalii minore dar foarte importante pentru ca un parc să ofere maximum de confort și condiții oamenilor.

Unicul lucru necesar pentru ca aceste elemente urbane să existe și în parcurile din Chișinău este o administrare competentă a spațiilor publice din oraș.

 

 

Please follow and like us:
20

Use Facebook to Comment on this Post

Byvictor

Fumatul în spații publice deschise. Studiu de caz: Scuarul Cehov

După ce în Scuarul Cehov a fos amplasat mobilierul urban (felinare, bănci, coșuri pentru gunoi) am urmărit cum interacționează oamenii cu acest spațiu pentru a vedea ce se poate de îmbunătățit în astfel de proiecte de amenajare a spațiilor publice.

În mare parte, pe timp frumos, oamenii utilizează băncile pentru a se odihni, a sta de vorbă sau a face o pauză în drumul lor.

2015-09-03 12.33.16

Dar am observat și cîteva situații-problemă, în care amenajarea scuarului nu coincide cu necesitățile oamenilor.

Una dintre aceste probleme este fumatul. Mai bine spus, consecințele acestuia. Din cauza lipse unui loc special amenajat pentru fumat, mobilierul urban și spațiul din jurului lui are de suferit.

Oamenii se așează pe bancă aprind o țigară, o fumează și…

Din lipsa de scrumiere speciale și din teama de a nu declanșa un foc, oamenii sting mucurile de țigară de coșurile de gunoi, de felinare, de bănci și le aruncă pe jos. După asta spațiul arată cam așa:

Desigur că periodic măturătorii teatrului strîng acest gunoi dar el reapare imediat. Cu mobilierul amenajat scuarul este un loc atrăgător pentru toți fumătorii din preajmă.

Asta desigur ne bucură dar trebuie să ne gîndim și la oamenii care nu fumează. Mucurile aruncate pe jos și în urnele de gunoi generează un miros specific dar și o priveliște tristă.

****

Recent, prin legea Nr. 124 din  29.05.2015,  legea privind controlul tutunului a fos înăsprită, și ea prevede nemijlocit că fumatul în astfel de spații publice precum Scuarul Cehov este interzis.

Codul contravenţional al Republicii Moldova „Articolul 911. Încălcarea legislaţiei privind controlul asupra plasării pe piață și consumul produselor din tutun.

Alineatul 18: Fumatul în mijloacele de transport public, în mijloacele de transport private în care se află minori, sub acoperișul staţiilor de transport public, în parcurile de distracții şi pe terenurile de joacă pentru copii, pe stadioane, arene, în pieţe şi alte spaţii publice deschise pe durata evenimentelor publice distractive sau de alt gen se sancţionează cu amendă de la 50 la 70 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice.”

Băieții au făcut și un infografic la temă:

autor: Rodion Gavriloi

Legea are intenții bune însă știm cu toții că aplicarea acestea e o problemă în Moldova. Deși Scuarul Cehov este un loc unde conform legii, fumatul nu este permis, nu e clar cine trebuie să se ocupe de asta. Teatrul? Primăria? Cine va amenda fumătorii? Poliția?

În același timp, nu putem priva fumătorii de dreptul de a se odihni în scuar. Ei ar putea să se retragă undeva să fumeze dar în apropiere nu există spații special amenajate pentru fumat. Și cine ar trebui să le amenajeze tot nu este clar.

Eu nu cred în ”soluții” de tipul interziceriilor. Nu poți tăia capul care te doare. Dar în schimb poți stimula pozitiv oamenii să folosească anumite instrumente, locuri speciale pentru fumat pentru a nu deranja pe nefumători.

Așa cum multe lucruri nu sunt clare cu aplicarea legii antitutun iar o soluție oricum trebuie identificată, am putea să găsim o soluție care să împace capra cu varza.

Într-un colț al scuarului este un loc unde am putea amenaja un loc special pentru fumat. Acolo până recent au fost amplasate tomberoanele de gunoi ale centrului comercial Sun City, dar la solicitarea noastră ei le-au evacuat.

Acum acolo a rămas un spațiu murdar și urît care va trebui să îl amenajăm.

În multe orașe din lume există astfel de spații special amenajate pentru fumători. Cu scrumiere speciale cu nisip sau apă pentru stins țigara, cu marcaj special, cu tablouri informaționale și informație despre dauna fumatului. Iată doar cîteva exemple:

Ele pot fi foarte simple

Theme Park Review, Orlando, FL, USA

mai complexe

Yishun, Singapore

mai minimaliste

Glasdon, UK

mai sofisticate

Tokio, Japonia

Indiferent de complexitate, aceste zone trebuie să aibă cîteva elemente obligatorii: să fie amplasate într-un loc mai ferit, să fie delimitate cu marcaj special și acolo să fie amplasate scrumiere:

Căutind înformație la această temă am observat că cele mai multe poze cu spații special amenajate pentru fumat sunt din Singapore. Orașul unde amenda pentru fumatul în afara locurilor special amenajate ajunge la 1000 de dolari.

În Chișinău nu am văzut nici un spațiu amenajat special pentru fumători. Iar atîta timp cît acestea nu există, nu avem decît să ne mirăm că ei fumează pe unde apucă. Iar dacă ar exista, ar fi foarte ușor să le răspundem la întrebarea lor tupeistă ”Da unde să fumez?”. Și poate și orașul ar fi mai curat.

 

Please follow and like us:
20

Use Facebook to Comment on this Post

Byvictor

Program post-electoral pentru un oraș pietonal

Acum, după ce Adevărul Istoric a învins în epica luptă cu Mîna Moskovei, putem reveni la problemele neglobale și negeopolitice ale acestui oraș.

În campania electorală am fost plăcut surprins să văd în programele mai multor candidați frînturi de idei despre îmbunătățirea infrastructurii pietonale a Chișinăului. La un astfel de Program chiar am pus și eu umărul.

Dar în mare parte, candidații și mai ales cîștigătorii cursei pentru primăria capitalei sunt tare departe de a avea o viziune de dezvoltare pietonală a orașului. Și nici colegi/consilieri care să se priceapă la asta nu prea au. Așa o situație.

De asta am elaborat un program de dezvoltare a infrastructurii pietonale din Chişinău care ar putea fi preluat de oamenii care prin voia sorţii au de condus acest oraş. Luaţi băieţi. E gratis. 

****

Acum, circulația pietonală în oraș este văzută doar ca un tip de deplasare, iar toate detaliile, aspectele specifice și potențialul vieții urbane nu se iau în calcul. În rezultat, orașul devine incomod pentru majoritatea locuitorilor și pierde profitul care l-ar putea genera infrastructura pietonală.

Program de dezvoltare a infrastructurii pietonale a orașului Chișinău 2015-2019

1. Crearea și adoptarea unei Strategii de dezvoltare a infrastructurii pietonale.

Infrastructura pietonală nu trebuie să fie doar un punct în Strategia Generală de Dezvoltare a m. Chișinău și nici o filă în Planul Urbanistic General. Pentru că altfel acolo și va rămâiine.

Strategia trebuie să definească problema (oamenii n-au pe unde merge!) și să ofere indicatori clari de performanță (metri, metri pătrați, kilometri, om/oră, viteză, flux).  Strategia trebuie să răspundă la întrebarea ”cum facem?”.

2. Crearea unui Departament de Dezvoltare Pietonală în cadrul primăriei.

Pentru că la moment de această infrastructură ”se ocupă” Direcția Transport, Direcția Arhitectură, Direcția Cultură, Spații Verzi, Exdrupo, Întreprinderile locativ-comunale, Preturile, Primarul și oricui nu ii lene. În rezultat avem ”amenajări” de tipul liniei galbene. Acest departament ar răspunde la întrebarea ”cine face?”.

Acum vom răspunde la întrebarea ”ce facem?”. Urmează un set de instrumente:

3. Dezvoltarea rețelei pietonale și a căilor de acces.  

Rețeaua de legături pietonale trebuie văzută ca o grilă unică de itinerare neîntrerupte. Ea trebuie să fie ramificată și confortabilă, astfel ca locuitorii să poată merge din punctul A în punctul B fără să întîmpine bariere și impedimente. Străzile pietonale nu trebuie obligatoriu să însemne străzi unde este interzis accesul automobilelor. Pur și simplu ele trebuie să ofere pietonilor comoditate și siguranță, exact cum le oferă automobilelor.

Căile pietonale trebuie să fie bine conectate la rețeaua de transport public și la centrele de interes public (parcuri, scuaruri, zone de shoping, cafenele, spații publice). Aceste condiții oferă posibilitate oamenilor de a se deplasa prin oraș, pe jos, fără disconfort.

7

4. Dezvoltarea zonelor totalmente pietonale.

Străzi de tipul ”A. Diordiță” sunt necesare pentru un oraș. Dar ele trebuie să fie conectate la sistemul de transport public și la rețeaua de căi pietonale. Iar locația lor trebuie să fie acolo unde în mod natural apar zone de comerț, cultură, divertisment.

5. Asigurarea accesului persoanelor cu necesități speciale pe străzi.

Oamenii în cărucioare, mamele cu copii și cărucioare, persoanele cu disfuncții locomotorii, persoanele în etate și chiar oamenii cu bagaje suferă foarte mult din cauza barierelor și impedimentelor de pe străzi. De asta ei preferă să stea acasă, iar fiecare ieșire în oraș este pentru ei o aventură periculoasă care poate avea consecințe grave. Este absolut necesar de transformat trotuarele, trecerile pietonale și transportul public astfel încît persoanele cu nevoi speciale să se simtă locuitori cu drepturi egale ai acestui oraș. Orașul trebuie să fie accesibil și comod pentru toți.

6. Amenajarea trotuarelor din oraș conform normelor tehnice.

Normele de proiectare prevăd o lățime a trotuarului nu mai mică de 2 metri pentru zonele locative. Pentru străzile medii  (Pușkin, Bodoni, Mateevici) – lățimea trotuarului trebuie să nu fie mai mică de 4,5 metri. Pe străzile mari (Russo, Dacia, Decebal, Mircea cel Bătrân) trotuarele pot ajunge și la 6-7 metri lățime. Acești parametri nu includ băncile, stațiile, boxele de publicitate, semnele de circulație. Doar acest punct realizat va face orașul mult mai accesibil iar circulația mai ușoară.

2

7. Controlul strict al calității pavajului.

Pe trotuarele bine proiectate și calitativ amenajate nu trebuie să apară băltoace și gropi. Trotuarele trebuie să aibă scurgere iar pavajul trebuie să fie rezistent și frumos asortat. Apa de ploaie de pe acoperișuri nu trebuie să se scurgă pe trotuar. Țevile de scurgere trebuie încadrate în trotuar, în colectoare speciale. În locuri cu trafic pietonal intens nu se poate de pus pavaj mărunt și reliefat. Bordurele trebuiesc ridicate mai sus decît solul, pentru a preveni scurgerea țărânei. Și multe alte detalii care au nevoie de un control strict al autorităților municipale.

8. Securizarea trecerilor pietonale.

Din cauza trecerilor pietonale prost amenajate, anual în Chișinău sunt uciși peste 50 de pietoni iar alții 1200 ramîn traumați. Asta e foarte mult și de asta trebuie să asigurăm securitatea deplasării pietonilor.

Pentru asta au fost inventate metode simple dar eficiente: treceri pietonale la nivel cu trotuarul la distanțe de 50-150 de metri, stîlpi de protecție de-a lungul trotuarului, stații comode și ușor accesibile, semafoare cu chemare manuală, iluminarea zebrelor, insulițe de refugiu și multe alte elemente de securitate pietonală.

9. Măsuri de calmare a traficului și reducere a vitezei

Numărul mare al accidendelor cu pietoni se datorează mai ales vitezei de circulație a automobilelor prin oraș. Pentru a determina șoferii să scadă viteza în zonele cu risc sporit de accidente civilizația a inventat medote speciale. Străzile pot fi reproiectate și amenajate astfel încît șoferii să scadă involuntar viteza.

foto de pe: mymaster.livejournal.com

10. Interzicerea totală a parcărilor pe trotuare. Trotuarul nu este un loc pentru mașini exact așa cum masa nu este un loc pentru picioare. Și proprietarii de automobile trebuie să înțeleagă asta foarte clar.

11. Îndepărtarea maximă a fluxurilor și concentrațiilor de automobile. 

Șosea de centură, pasaje subterane, tuneluri, izolarea fonică a străzilor, redirecționarea fluxurilor de transport din centru, interzicerea accesului automobilelor în centru sunt instrumente eficiente pentru îndepărtarea zgomotului, poluării chimice și vizuale din zonele pietonale.

așa ar putea arăta bd. Ștefan cel Mare dacă pietonii ar avea prioritate în oraș.

12. Crearea standardelor unice pentru elementele infrastructurii urbane.

În oraș, frumusețea nu înseamnă doar arhitectură și parcuri. Toate elementele mediului urban constituie un întreg – mediul vizual al orașului. La moment, foarte multă lume decide cum trebuie să arate spațiul urban: primarul, arhitecții, pretorii, șefii de direcții, constructorii, șefii de șantier, șefii de întreprinderi locativ-comunale. Toți se pricep la design urban. De asta avem semne de circulație pentru autostradă pe o stradă pietonală, indicatoare de străzi pe țevi de aluminiu și bănci din “угольник”-uri.

Este strict necesar de elaborat un stil comun pentru toate elementele infrastructurii urbane. Trebuie de definit foarte clar cum trebuie să arate un felinar, un capac de canalizare, o bancă, un stîlp de protecție sau un gazon.

13. Crearea zonelor de odihnă la fiecare 500-800 metri de cale pietonală

Pentru comoditatea pietonilor, la anumite distanțe trebuie să fie amenajate zone în care să te poți așeza pe o bancă, la umbră, lîngă o zonă verde sau un obiect de artă. Cei tineri nu observă necesitatea acestor zone. Dar întrebați de rudele în etate, cîte bănci sunt pe drumul lor de acasă pînă la policlinică sau piață. O să vedeți că o să vă spună exact. Pentru că ei au nevoie de ele.  în același timp, astfel de zone fac traseele pietonale mai interesante, mai atractive și mai comode.

14. Veceuri publice

În Chișinău nu avem veceuri publice aproape deloc. Dar ele trebuie să existe și să asigure maximum de confort (apă caldă, acces pentru cărucioare, curățire automată). Veceurile publice ale unui oraș demonstrează cît de mult le pasă autorităților de oameni.

15.  Elaborarea și realizarea unui program de curățire a gunoiului vizual:

În Chișinău nu este loc care să nu fie acoperit de un panou publicitar. Nu este o clădire pe care să nu atîrne măcar o tăbliță cu reclamă.  Iar străzile aglomerate seamnănă cu niște pături cîrpite din petici multicolore.

În mediu, în locurile mai aglomerate, toate imaginile publicitare acoperă cam 50% din suprafețe. Nu poți vedea clădirile, nu vezi automobilele de după lightbox-uri, șoferii nu văd pietonii, turiștii nu găsesc denumirile străzilor după placatele cu ”aur”, ”exchange” și ”xerox”.

foto: puerrtto.livejournal.com

Autoritățile locale trebuie cît mai urgent să elimine acest gunoi vizual și să elaboreze un brandbook pentru reclama pe fațadele clădirilor. De bilboard-uri și ecrane LED vă dați seama și singuri cred.

****

Partea bună a infrastructurii pietonale este că ea nu are nevoie de investiţii foarte mari. În schimb investiţiile se recuperează foarte repede din contul creşterii fluxului de oameni pe străzi şi a consumului pe care il generează pietonii.
În schimb această infrastructură are nevoie de foarte multă atenţie. Ca să o faci corect trebuie să faci cercetări, măsurări, observaţii. Nu o poţi planifica stînd în birou. Infrastructura pietonală e mai mult sociologie şi antropologie decît arhitectură şi construcţii.
Dacă vrem să avem un oraş european, mai devreme sau mai tîrziu va trebui să dezvoltăm infrastructura pietonală. Şi mai bine mai devreme, decît mai tîrziu 🙂
 
Please follow and like us:
20

Use Facebook to Comment on this Post

Byvictor

Ce aș face dacă aș fi Primarul orașului Chișinău?

Dacă aș deveni Primarul Chișinăului, în primul rînd, aș face următoarele lucruri:

Pe termen scurt (1 an):

1. Mi-aș forma o echipă. O echipă nu politică ci una de lucru. Un grup de oameni care iubesc acest oraș și care l-ar vrea mai frumos, mai prietenos și mai confortabil. Niște oameni care ar fi de acord să lucreze cu bani puțini, uneori chiar gratis. Oameni care m-ar susține în ceea ce fac dar care ar putea oricînd să imi dea două palme și să mă readucă la realitate dacă aberez. E echipă de oameni care gîndesc la fel ca mine și care nu se tem de greutăți precum salariile mici sau birocrația.

Printre ei trebuie să fie juriști buni, ca să putem cîștiga în instanțele de judecată moldovenești.

Economiști cu viziune, care ar putea face ordine în bugetul municipal.

Specialiști în atragerea investițiilor pentru a găsi investitori locali și străini.

Specialiști-IT care să ne ajute să scoatem Primăria din secolul XIX și să o plasăm în secolul aplicațiilor mobile și al E-serviciilor.

Artitecți, designeri, urbaniști și ingineri cu idei și viziuni moderne.

Artiști: pictori, graficieni, muraliști ca să dăm culoare acestui oraș.

Comunicatori și PR-iși profesioniști care să ne ajute să comunicăm cu cetățenii, cu activiștii și cu presa.

Antropologi, sociologi și psihologi pentru ca să putem studia orașul și oamenii, ca să putem înțelege corect nevoile și așteptările orășenilor.

2. Aș dispune elaborarea unui nou site al Primăriei. Site-ul actual e unul învechit moral și ineficient. Primăria are nevoie de un site care să comunie cu oamenii și să permită recepționarea feedback-ului. Un instrument simplu și clar de informare pentru utilizatori, cu informație updadată la zi și cu o navigare cît mai comodă.

3. Aș începe elaborarea Filosofiei orașului. Împreună cu alți colegi care se pricep la asta, aș elabora și aș pune în discuție Conceptul de Dezvoltare a Orașului – o Constituție a Chișinăului. Un document filosofico-tehnic care ar sta la baza oricărui alt document elaborat pe viitor. Și l-aș propune la vot într-un Referendum local. Acolo aș explica și aș argumenta care sunt scopurile, obiectivele, vectorul și strategia de dezvoltare a capitalei. Și aș propune un plan de acțiuni pe termen scurt, mediu și lung.

4. Aș promova elaborarea unui nou Plan Urbanistic General și a Planurilor Urbanistice Zonale în baza Conceptului General de Dezvoltare.  Aceste documente există, dar în mare parte sunt învechite și nimeni nu le ia în seamă. Niște planuri bine elaborate și asumente de APL, ar servi drept bază pentru oprirea dezmățului în deomeniul construcțiilor în oraș.

5. Aș întoarce trotuarele oamenilor. Aș interzice parcarea pe trotuarele din oraș sub orice formă. Pur și simplu aș dispune instalarea barierelor de protecție, mai ales în sectorul Centru. Aici puteți vedea detalii și argumentare.

6. Aș face o evaluare a tuturor terenurilor și clădirilor municipale și le-aș face publice. Iar înstrăinarea acestora aș face-o pe calea licitațiilor deschise, așa ca bugetul municipal să aibă cît mai mult de cîștigat din vînzarea lor. Pentru că din vînzarea terenurilor trebuie să cîștige orașul, nu consilierii municipali. 

7. Aș invita o echipă de studenți la drept și le-aș da spre analiză toate contractele de arendă și chirie a bunurilor municipale. Studenții ar avea o practică bună iar Primăria – o evaluare gratuită a situației acestor contracte. Ulterior, juriștii Primăriei se vor ocupa de rezilierea contractelor dubioase.

8. Aș crea un Consiliu Consultativ al Primăriei alcătuit din reprezentanții organizațiilor neguvernamentale și grupurilor civice care să examineze și să avizeze toate proiectele de construcții în oraș. Acesta ar fi primul filtru de epurare a proiectelor care nu corespund principiilor de dezvoltare urbană stabilite în Conceptul de Dezvoltare și Planurile Urbanistice.

9. Aș conserva Centrul Istoric al orașului și aș interzice orice timp de construcție sau demolare, până la elaborarea unui Plan Urbanistic Zonal pentru Orașul Istoric.

10. Aș elabora o Strategie de identificare, zonare și dezvoltare a spațiilor publice.  Aș dispune identificarea tuturor microzonelor cu potențial de agrement și interacțiune socială: scuarurile, zonele verzi, parcurile mici și mari și le-aș uni într-o rețea și le-aș introduce într-o ”carte roșie” a spațiilor urbane. Chișinăul are nevoie de mai multe spații publice libere de comerț, politică sau automobile, în care oamenii să poată comunica și interacționa. Nu doar clădirile formează orașul ci și spațiile dintre ele.

11. Aș iniția un concurs public și deschis de elaborare a logo-ului și brand book-ului orașului Chișinău. Cu premiere financiară, ca să se poată implica și companiile internaționale specializate în branding.

12. Aș dezvolta o adevărată piață urbană, pentru că PMAN este un platzdarm pentru defilări de tancuri și mitinguri politice, nu o piață orășenească veritabilă. Chiar dacă Ion spune că asta e cosmos, eu cred că e posibil 🙂

Pe termen mediu (2-3 ani):

13. Aș scoate Gara Auto din Centrul orașului și aș muta-o la Botanica, pe Muncești. Pentru că autogara și piața din jurul ei e un cancer al acestui oraș, care crește și se dezvoltă an de an. Piața Centrală ar rămâne doar o piață alimentară, fix în perimetrul predestinat.

14. Aș crea piste pentru bicicliști și le-aș uni într-o rețea mare de piste pentru transport alternativ (biciclete, role, skate-uri) astfel încît un procent cît mai mare de oameni să folosească acest tip de transport pe distanțe mici și medii și să scadă presiunea pe transportul public. Pentru că liniile galbene nu ajută.

15. Aș investi în dezvoltarea infrastructurii pietonale – un oraș are nevoie de trotuare decente pentru pietoni, de treceri pietonale denivelate, de cît mai multe locuri de așezat, de rampe pentru cărucioare, și de stîlpi de delimitare a trotuarelor.

16. Aș institui un sistem de colectare separată a deșeurilor. 60% din deșeurile produse de chișinăuieni pot fi vîndute în afara țării, companiilor care se ocupă de reciclare.

Pe termen lung (4 ani)

17. Aș începe un proces de reformare a Primăriei ca instituție.  Pentru că este evident că actuala structură și organizare a este învechită și ineficientă iar Primăria și managementul serviciilor publice sunt departe una de alta.

18. Aș construi o uzină de prelucrare și ambalare a deșeurilor. Asta ar însemna atît eficiență ecologică cît și investiții și locuri de muncă.

19. Aș demara o reformă totală a sistemului de transport public din oraș care ar presupune dezvoltarea rețelei de troleibuze și aș introduce sistemul de Bus Rapid. Astfel și rutierele vor dispărea singure treptat, pentru că nu vor mai fi rentabile.

 20. Aș stabili o colaborare cu Guvernul și finanțatorii străini pentru dezvoltarea unei șosele de centură a orașului, pentru a scădea fluxul de automobile în oraș și a permite transportului de transit să evite orașul.

21. Aș construi o linie de tramvai pe bulevardul Ștefan cel Mare. Pentru că orașul e văduv fără tramvai. Este o investiție care s-ar recupera din contul fluxului de pasageri și a creșterii turismului. Pentru că un oraș cu tramvai oricînd e mai frumos și mai atractiv decît un oraș fără tramvai 🙂

22. Aș propune o reformă a structurii administrative a orașului care ar presupune recroirea sectoarelor, astfel încît fiecare sector să devină un orășel absolut autonom în cadrul orașului mare. 

****
Evident că lupta cu corupția, transparența, atragerea investițiilor sunt teme importante dar ele sunt tare abstracte. Oamenii care se ascund după astfel de obiective nu prea își imaginează ce acțiuni concrete presupun acestea. Și cînd ajung la guvernare nu prea știu ce să facă. Și acționează haotic și ineficient.

Eu nu voi candida la funcția de Primar în aceste alegeri locale, deși multă lume mă tot împinge spre asta. Candidați sunt destui și fără mine. Știu că unii dintre ei urmăresc acest blog și sper că poate s-or insipra din acest post în crearea programului lor electoral.

Dar eu cred că funcția de Primar în sine nu este foarte importantă. Poți să fii primar și să nu poți face nimic, lucru demonstrat în ultmii opt ani. Pentru că ai nevoie de idei și cunoștințe, de echipă bună atît în Primărie cît și în CMC, dar și de un sentiment profund de dragoste față de acest oraș. Pentru că noi știm că dragostea e mai puternică decît banii 😉

Indiferent de cum se vor termina aceste alegeri, important este să conștientizăm că dincolo de luptele politice stă un oraș. Un organism viu alcătuit din peste un milion de oameni, care așteaptă condiții de viață mai bune.

 

Please follow and like us:
20

Use Facebook to Comment on this Post