Category Archive APL

Byvictor

Despre terorismul electoral și frica de schimbare

Frica.
***
O frică animalică de a pierde Primăria transformă membrii și susținătorii PL din talibani în teroriști.

Ei ne-au luat ostatici și ne amenință că dacă ei pierd totul o să exlodeze. Ei ne amenință că dacă noi îi dăm afară, fără dînșii și fără primarul lor o să ne prăpădim sub tancurile lui Putin sau prin Siberia.

Screenshot

20086_10200706209893548_9009724349876661044_n

foto: Alexandru Spinei

Altfel decât terorism asta nu poate fi calificat.

O societate normală nu negociază cu teroriștii. O societate normală îi taxează dur. Ca să nu se mai repete. Chiar cu prețul unor jertfe.

***

Pentru că nu vrem să îi votăm ei ne fac trădători și mizerii. Pentru că punem întrebări incomode ei ne fac proști, orbi, și antieuropeni. Pentru că ne îndoim de onestitatea lor ei ne împroașcă cu zoi.

Primarul lor, după 8 ani la primărie, își permite să spună minciuni în direct și să își acopere consilierii corupți care fac afaceri din problemele orașului.

Altfel decît aroganță, corupție și neprofesionalism asta nu poate fi calificat.

O societate normală le dă peste nas politicienilor aroganți și neprofesioniști și îi bagă la răcoare pe cei corupți. Chiar cu prețul călcării peste propriul orgoliu (ei doar îs ”de-ai noștri”).

***

Capitala Columbiei, orașul Bogota a avut mulți primari. Doi dintre care au intrat în istoria orașului, țării și a urbanismului în genere.

Antanas Mockus în perioada 1995–1996, cînd Bogota era cufundată în haos și criminalitate, a reușit să reducă cu 50% rata deceselor în accidente rutiere și să crească serios nivelul de securitate în oraș.

După alegerile prezidențiale din 1998, Mockus a lăsat orașul și a mers să candideze pentru președinte (unde a pierdut). În locul său a rămas interimar Enrique Penalosa. În doar 2 ani (1998-2000) Penalosa a transformat radical Bogota, realizînd o reformă majoră a transportului public și o serie de megaproiecte.

Dar asta nu l-a făcut infailibil, și în 2001, Penalosa a fost învins de… Antanas Mockus, care a revenit cu un nou program pentru oraș.

Cursa electorală a fost foarte dură, incluzînd bătăi între susținătorii candidaților și alte scene neplăcute.

Mockus a organizat un eveniment public în care și-a cerut scuze de la cetățeni pentru că ”a lăsat funcția de primar pentru o cursă pierdută la președinție”. El a fost reales și a exercitat funcția de primar pînă în 2003.

FotorCreated

Impactul acestor doi primari asupra dezvoltării Bogotei este descris în filmul documentar ”Bogota Change”. Acești doi primari eu transformat cel mai periculos oraș din lume, o capitală violentă și coruptă într-un oraș-model.

Deși erau buni primari ambii, deși erau din diferite partide și cu diferite viziuni, oamenii din Bogota nu s-au temut să renunțe la fiecare dintre ei și să aleagă altceva. Pentru că știau că oricînd vor putea alege alt primar.

****

Sensul democrației constă în posibilitatea schimbării liderilor atunci cînd lucrurile nu merg. În democrație nimeni nu e uns, sfînt, salvator sau de neînlocuit. Nimeni nu e perfect, nimeni nu e veșnic, nimeni nu are tot timpul din lume pentru a duce la capăt toate lucrurile începute.

Cred că în Chișinău a venit timpul de schimbat schimbarea. Dacă a fi cazul, o vom întoarce înapoi. Sau vom pune alta. Dar o vom face benevol și nesiliți de nimeni. Fără sperietori și amenințări.

Pentru că suntem o țară democratică și europeană. Da, domnule primar?

Please follow and like us:
20

Use Facebook to Comment on this Post

Byvictor

Ce aș face dacă aș fi Primarul orașului Chișinău?

Dacă aș deveni Primarul Chișinăului, în primul rînd, aș face următoarele lucruri:

Pe termen scurt (1 an):

1. Mi-aș forma o echipă. O echipă nu politică ci una de lucru. Un grup de oameni care iubesc acest oraș și care l-ar vrea mai frumos, mai prietenos și mai confortabil. Niște oameni care ar fi de acord să lucreze cu bani puțini, uneori chiar gratis. Oameni care m-ar susține în ceea ce fac dar care ar putea oricînd să imi dea două palme și să mă readucă la realitate dacă aberez. E echipă de oameni care gîndesc la fel ca mine și care nu se tem de greutăți precum salariile mici sau birocrația.

Printre ei trebuie să fie juriști buni, ca să putem cîștiga în instanțele de judecată moldovenești.

Economiști cu viziune, care ar putea face ordine în bugetul municipal.

Specialiști în atragerea investițiilor pentru a găsi investitori locali și străini.

Specialiști-IT care să ne ajute să scoatem Primăria din secolul XIX și să o plasăm în secolul aplicațiilor mobile și al E-serviciilor.

Artitecți, designeri, urbaniști și ingineri cu idei și viziuni moderne.

Artiști: pictori, graficieni, muraliști ca să dăm culoare acestui oraș.

Comunicatori și PR-iși profesioniști care să ne ajute să comunicăm cu cetățenii, cu activiștii și cu presa.

Antropologi, sociologi și psihologi pentru ca să putem studia orașul și oamenii, ca să putem înțelege corect nevoile și așteptările orășenilor.

2. Aș dispune elaborarea unui nou site al Primăriei. Site-ul actual e unul învechit moral și ineficient. Primăria are nevoie de un site care să comunie cu oamenii și să permită recepționarea feedback-ului. Un instrument simplu și clar de informare pentru utilizatori, cu informație updadată la zi și cu o navigare cît mai comodă.

3. Aș începe elaborarea Filosofiei orașului. Împreună cu alți colegi care se pricep la asta, aș elabora și aș pune în discuție Conceptul de Dezvoltare a Orașului – o Constituție a Chișinăului. Un document filosofico-tehnic care ar sta la baza oricărui alt document elaborat pe viitor. Și l-aș propune la vot într-un Referendum local. Acolo aș explica și aș argumenta care sunt scopurile, obiectivele, vectorul și strategia de dezvoltare a capitalei. Și aș propune un plan de acțiuni pe termen scurt, mediu și lung.

4. Aș promova elaborarea unui nou Plan Urbanistic General și a Planurilor Urbanistice Zonale în baza Conceptului General de Dezvoltare.  Aceste documente există, dar în mare parte sunt învechite și nimeni nu le ia în seamă. Niște planuri bine elaborate și asumente de APL, ar servi drept bază pentru oprirea dezmățului în deomeniul construcțiilor în oraș.

5. Aș întoarce trotuarele oamenilor. Aș interzice parcarea pe trotuarele din oraș sub orice formă. Pur și simplu aș dispune instalarea barierelor de protecție, mai ales în sectorul Centru. Aici puteți vedea detalii și argumentare.

6. Aș face o evaluare a tuturor terenurilor și clădirilor municipale și le-aș face publice. Iar înstrăinarea acestora aș face-o pe calea licitațiilor deschise, așa ca bugetul municipal să aibă cît mai mult de cîștigat din vînzarea lor. Pentru că din vînzarea terenurilor trebuie să cîștige orașul, nu consilierii municipali. 

7. Aș invita o echipă de studenți la drept și le-aș da spre analiză toate contractele de arendă și chirie a bunurilor municipale. Studenții ar avea o practică bună iar Primăria – o evaluare gratuită a situației acestor contracte. Ulterior, juriștii Primăriei se vor ocupa de rezilierea contractelor dubioase.

8. Aș crea un Consiliu Consultativ al Primăriei alcătuit din reprezentanții organizațiilor neguvernamentale și grupurilor civice care să examineze și să avizeze toate proiectele de construcții în oraș. Acesta ar fi primul filtru de epurare a proiectelor care nu corespund principiilor de dezvoltare urbană stabilite în Conceptul de Dezvoltare și Planurile Urbanistice.

9. Aș conserva Centrul Istoric al orașului și aș interzice orice timp de construcție sau demolare, până la elaborarea unui Plan Urbanistic Zonal pentru Orașul Istoric.

10. Aș elabora o Strategie de identificare, zonare și dezvoltare a spațiilor publice.  Aș dispune identificarea tuturor microzonelor cu potențial de agrement și interacțiune socială: scuarurile, zonele verzi, parcurile mici și mari și le-aș uni într-o rețea și le-aș introduce într-o ”carte roșie” a spațiilor urbane. Chișinăul are nevoie de mai multe spații publice libere de comerț, politică sau automobile, în care oamenii să poată comunica și interacționa. Nu doar clădirile formează orașul ci și spațiile dintre ele.

11. Aș iniția un concurs public și deschis de elaborare a logo-ului și brand book-ului orașului Chișinău. Cu premiere financiară, ca să se poată implica și companiile internaționale specializate în branding.

12. Aș dezvolta o adevărată piață urbană, pentru că PMAN este un platzdarm pentru defilări de tancuri și mitinguri politice, nu o piață orășenească veritabilă. Chiar dacă Ion spune că asta e cosmos, eu cred că e posibil 🙂

Pe termen mediu (2-3 ani):

13. Aș scoate Gara Auto din Centrul orașului și aș muta-o la Botanica, pe Muncești. Pentru că autogara și piața din jurul ei e un cancer al acestui oraș, care crește și se dezvoltă an de an. Piața Centrală ar rămâne doar o piață alimentară, fix în perimetrul predestinat.

14. Aș crea piste pentru bicicliști și le-aș uni într-o rețea mare de piste pentru transport alternativ (biciclete, role, skate-uri) astfel încît un procent cît mai mare de oameni să folosească acest tip de transport pe distanțe mici și medii și să scadă presiunea pe transportul public. Pentru că liniile galbene nu ajută.

15. Aș investi în dezvoltarea infrastructurii pietonale – un oraș are nevoie de trotuare decente pentru pietoni, de treceri pietonale denivelate, de cît mai multe locuri de așezat, de rampe pentru cărucioare, și de stîlpi de delimitare a trotuarelor.

16. Aș institui un sistem de colectare separată a deșeurilor. 60% din deșeurile produse de chișinăuieni pot fi vîndute în afara țării, companiilor care se ocupă de reciclare.

Pe termen lung (4 ani)

17. Aș începe un proces de reformare a Primăriei ca instituție.  Pentru că este evident că actuala structură și organizare a este învechită și ineficientă iar Primăria și managementul serviciilor publice sunt departe una de alta.

18. Aș construi o uzină de prelucrare și ambalare a deșeurilor. Asta ar însemna atît eficiență ecologică cît și investiții și locuri de muncă.

19. Aș demara o reformă totală a sistemului de transport public din oraș care ar presupune dezvoltarea rețelei de troleibuze și aș introduce sistemul de Bus Rapid. Astfel și rutierele vor dispărea singure treptat, pentru că nu vor mai fi rentabile.

 20. Aș stabili o colaborare cu Guvernul și finanțatorii străini pentru dezvoltarea unei șosele de centură a orașului, pentru a scădea fluxul de automobile în oraș și a permite transportului de transit să evite orașul.

21. Aș construi o linie de tramvai pe bulevardul Ștefan cel Mare. Pentru că orașul e văduv fără tramvai. Este o investiție care s-ar recupera din contul fluxului de pasageri și a creșterii turismului. Pentru că un oraș cu tramvai oricînd e mai frumos și mai atractiv decît un oraș fără tramvai 🙂

22. Aș propune o reformă a structurii administrative a orașului care ar presupune recroirea sectoarelor, astfel încît fiecare sector să devină un orășel absolut autonom în cadrul orașului mare. 

****
Evident că lupta cu corupția, transparența, atragerea investițiilor sunt teme importante dar ele sunt tare abstracte. Oamenii care se ascund după astfel de obiective nu prea își imaginează ce acțiuni concrete presupun acestea. Și cînd ajung la guvernare nu prea știu ce să facă. Și acționează haotic și ineficient.

Eu nu voi candida la funcția de Primar în aceste alegeri locale, deși multă lume mă tot împinge spre asta. Candidați sunt destui și fără mine. Știu că unii dintre ei urmăresc acest blog și sper că poate s-or insipra din acest post în crearea programului lor electoral.

Dar eu cred că funcția de Primar în sine nu este foarte importantă. Poți să fii primar și să nu poți face nimic, lucru demonstrat în ultmii opt ani. Pentru că ai nevoie de idei și cunoștințe, de echipă bună atît în Primărie cît și în CMC, dar și de un sentiment profund de dragoste față de acest oraș. Pentru că noi știm că dragostea e mai puternică decît banii 😉

Indiferent de cum se vor termina aceste alegeri, important este să conștientizăm că dincolo de luptele politice stă un oraș. Un organism viu alcătuit din peste un milion de oameni, care așteaptă condiții de viață mai bune.

 

Please follow and like us:
20

Use Facebook to Comment on this Post

Byvictor

Occupy Primăria 2016 sau Hai să fim Primari!

Orcine nu ar candida și oricine nu ar învinge în viitoarele alegeri locale din Chișinău, situația actuală nu se va schimba tare mult.

Poate asfaltul va deveni un pic mai calitativ sau Primăria va pierde mai puține loturi de pămînt prin instanțe dar asta nu va însemna o schimbare esențială a sistemului de administrare a orașului. 

De ce?  Pentru că administrare înseamnă în primul rînd raspilul de bablos distribuirea banilor din bugetul public. Iar decizia de distribuire a acestor bani este prerogativa unui grup mic de oameni, pe care noi, chipurile, îi delegăm odată în patru ani să se ocupe de această ”muncă silnică”.

Pîinea publică și cuțitul municipal

Primarul General, 51 de consilieri municipali (defapt o majoritate de 26-27 de consilieri), și cîțiva șefi de Direcții municipale au atribuții legale de a decide cum, unde, cînd și cîți bani se alocă din bugetul public. Omit aici procedurile, pentru că ele sunt doar niște formalități făcute de ochii lumii pentru a da impresia că noi tot participăm la distribuirea banilor publici. Vezi exemplul ”consultărilor publice” a Bugetului Municipal de acum o lună:

consultari

În realitate cam 10-15 persoane cu atribuții legale sau cu influiență politică reală se ocupă de distribuirea banilor chișinăuienilor. Bani care cu fiecare an devin tot mai mulți și mai mulți. 

Dacă în 2009 bugetul municipal abia depășea 1,5 miliarde lei, în 2015 acesta se apropie de 3 miliarde lei. 

Democrația reprezentativă presupune că noi, în cadrul alegerilor delegăm unor oameni dreptul să ne reprezinte, și inevitabil, să distribuie banii publici. Teoretic, ei trebuie să facă asta:

1. Transparent – așa ca publicul lar să aibă acces și să cunoască cîți bani, unde și de ce au fost alocați.

2. Argumentat – de ce banii au fost direcționați anume acolo și nu dincolo, în baza cărui studiu, prioritate, strategie sau politică. 

3. Echilibrat – să nu suprafinanțeze sau subfinanțeze un serviciu public, un sector, un cartier sau un anume agent economic pe criterii politice, de rudenie sau în funcție de mărimea otkat-ului.

4. Reprezentativ – să reprezinte interesele acelor grupuri care i-au delegat acolo prin vot, în funcție de promisiunile preelectorale (pensionari, bugetari, tineri, șomeri, automobiliști, etc)

Cum se întîmplă asta în realitate nu voi descrie aici. Este suficient să vedeți ședințele CMC, saitul oficial al Primăriei și să faceți o plimbare prin oraș. Nici unul dintre principiile de mai sus nu este respectat iar distribuirea banilor publici este departe de a reflecta adevăratele interese ale oamenilor. 

Bugetul Participativ

Atunci cînd reprezentanții nu te mai reprezintă nu îți rămîine decît să te implic singur și să preiai controlul asupra situației. Așa au și făcut locuitorii orașului Porto Alegre, unul dintre cele mai populate oraşe din sudul Braziliei.

Ei au implementat Bugetul Participativ –  un proces prin care cetăţenii îşi prezintă cererile şi priorităţile pentru administrarea urbană, influenţând, prin discuţii şi negocieri, modul în care municipalitatea face alocările bugetare.

Începând din 1989, toate repartiţiile bugetare pentru asistenţă socială din Porto Alegre au fost făcute numai la recomandarea delegaţilor populaţiei şi cu aprobarea consiliului local.

Bugetul participativ a dus la îmbunătăţirea serviciilor de utilitate publică din Porto Alegre. Conectările la reţeaua de apă şi canalizare, spre exemplu, au crescut de la 75% din totalul gospodăriilor în 1988, la 98% în 1997. În mai puţin de un deceniu, numărul celor care participă la alcătuirea bugetului a atins 40.000 pe an, ilustrând capacitatea BP de a spori gradul de implicare al cetăţenilor.

De-atunci, BP a fost adoptat de sute de oraşe din întreaga lume şi chiar şi de unele guverne. Cu anumite deosebiri, bugetul participativ presupune adunări publice ce oferă cetăţenilor obişnuiţi şansa de a dezbate şi a exercita un oarecare grad de control asupra modului în care sunt cheltuiţi banii publici.

De la democrația reprezentativă la democrația participativă

Deși este un proces lung și complex în aplicare, bugetarea participativă (BP) este mai mult decît o administrare a orașului. Este o construire a comunității urbane în sensul cel mai direct, benefică mai ales pentru comunitățile post-sovietice.

Pentru că oamenii, locuitorii comunității sunt îndemnați să evolueze de la o societate de bebeluși, care așteaptă mereu ca ”cineva” (Președintele, guvernul, primarul, pretorul) să le schimbe scutecele, spre o societate de oameni maturi, implicați și responsabili. Pentru că sunt cîteva lucruri pe care le oferă bugetarea participativă:

1. Informare și transparență – având acces liber la informațiile de interes public, cunoscând-uși drepturile și posibilitățile legale dar și problematica locală, oamenii pot să conteste dominaţia autorităţilor asupra alocării resurselor publice.

2. Includere și implicare –  bugetarea participativă asigură participarea activă a diverselor pături ale societăţii civile într-un proces care, înainte de asta, nu-i implica decât pe aleşii locali. BP acordă întâietate săracilor în alocarea resurselor, căci aceştia constituie majoritatea populaţiei. Asta îi incurajează pe oameni să se implice în soluționarea problemelor locale.

3. Răspundere și responsabilitate  ca să poată începe discuțiile cu oamenii despre dezvoltarea  locală, administraţia trebuie să dezvăluie populaţiei care este situaţia economică şi financiară reală a municipalităţii. BP le oferiră celtățenilor o platformă pe care aceștia îşi pot formula cererile şi pot afla în ce stadiu se află lucrările publice care le-au fost promise în anul anterior. Astfel, autorităţile sunt nevoite să acorde mai multă atenţie opiniei publice. Interacţiunea permanentă şi presiunea constantă a publicului contribuie la responsabilizarea întregului sistem.

4. Capacitatea de organizare locală – înțelegînd că au pîrghii reale de schimbare, oamenii tind să se organizeze în grupuri și să își delegheze reprezentanți care le vor face vocea auzită. Acești reprezentanți trebuie să se asigure că alocările bugetare sunt făcute pe baza unor necesități importante pentru comunitate, nu pe baza unor interese individuale. Influenţa pe care astfel de grupuri cu o largă bază de susţinere o au asupra consiliilor locale pare să restrângă puterea celor câţiva aleși care domină, în genere, administraţiile publice locale.

Exemplu din regiune

Un model de bugetare participativă este orașul Cluj-Napoca din România. Primăria și Consiliul Local au ales să susțină și să dezvolte un buget participativ și acest lucru începe a da rezultate.

1483296_264651403687464_422354983_n

”La sfarsitul anului trecut am propus un proiect fara precedent in Romania – un proiect de buget participativ – prin care cetatenii vor avea oportunitatea de a decide cum sa fie cheltuita, pentru comunitate, o anumita suma de bani din bugetul orasului. Ca proiect pilot am propus sa incepem cu cel mai mare cartier al municipiului, Manastur, urmand sa facem tot posibilul pentru a ne asigura de reusita initiativei si extinderea ei la toate cartierele orasului… Vor urma o serie de alte intalniri cu reprezentanti ai societatii civile, consultari, dezbateri cu cetatenii s.a.m.d. Oricine doreste sa se implice in aceasta initiativa importanta pentru comunitatea noastra este binevenit.” Emil Boc, Primarul Municipiului Cluj-Napoca.

Bugetarea participativă se implementează și în marele orașe precum New-York sau Chicago. Defapt, cu cît orașul este mai mare, cu Administrația locală e mai departe de cetățeni. Iar cu cît legătura dintre AP și cetățeni e mai slabă, cu atît  iar cheltuielile publice sunt mai netransparente și ineficiente.

963899_198150057004266_772721613_o

Afiș promo al proiectului de bugetare participativă în Cluj

Bugetarea participativă în Chișinău. Cum e posibil?

Se poate de început cîte puțin. În primul rînd Primarul trebuie să accepte ideea că el nu are nici capacitate administrativă, nici financiară să rezolve toate problemele din oraș și că are nevoie de ajutorul oamenilor. Iar Primăria și Consiliul Local ca instituții publice, trebuie să deschidă ușa societății civile și să instituie o colaborare cît mai strînsă.

Deja în Chișinău activează peste 20 de organizații și grupuri de inițiativă focusate pe problematica dezvoltării urbane: Oberliht, Orașul Meu, Schuarul Cehov, Chisinau is me, Salvgardare, Chișinăul Terminat, StopHam, Восстановим Кишинев, Триумфальная арка, OldChisinau, ALGA și multe altele. Toate aceste organizații și grupuri sunt formate din cetățeni activi, care cunosc foarte bine problemele de care se ocupă și care și-au dovedit capacitpțile și eficiența.

Pentru început, Primăria și CMC ar putea crea o platformă de colaborare cu societatea civilă și liderii locali care ar servi drept bază insituțională  și legală pentru implementarea bugetului participativ. Ulterior, în fiecare an, să consulte repartizarea unei părți din buget cu această platformă.

Este nevoie doar de un primar și un consiliu care să vrea asta. Care să zică, uite, 10% din bugetul de investiții al primăriei va fi cheltuit așa cum vor cetățenii. În bază de proiecte depuse, sau în bază de concurs, sau în bază de consens. Așa cum bugetul pe proiecte ar fi deja făcut de cetățeni cu ajutorul organizațiilor, va fi puțin probabil să includă comisioane și alte taxe care intră în alte buzunare.

Dar mai important este că o astfel de inițiativă va determina diverse grupuri de oameni să acționeze, să se implice și să contribuie la soluționarea problemelor comune: de la infrastructura pietonală la transportul public și de la evacuarea gunoiului la organizarea sărbătorilor în oraș. 

Faptul că suntem aproape de alegerile locale poate fi o oportunitate pentru promovarea acestei idei. Forțele politice și viitorii candidați deja își pregătesc planurile de campanie. Staff-urile lor deja lucrează la închegarea promisiunilor electorale.

Anume acum am putea promova ideea bugetării participative, astfel încît ea să se regăsească în toate programele de guvernare a viitorilor candidați și să fie una dintre marile lor promisiuni electorale, de care nu vor putea scăpa după alegeri.

Bugetarea participativă este unica metodă eficientă de a lărgi cercul oamenilor care au acces la distribuirea banilor publici. Iar asta este o premisă importantă pentru asigurarea unui proces de administrare publică transparentă și în interesul cetățenilor pe viitorii 4 ani.

Dacă să fii Primar, înseamnă să de ocupi de dezvoltarea orașului pentru bunăstarea locuitorilor acestui oraș, atunci Bugetarea participativă poate oferi posibilitatea fiecărui dintre noi să fie un pic de Primar 🙂

 

Please follow and like us:
20

Use Facebook to Comment on this Post

Byvictor

Cafeneaua Guguță și ”consultările publice” de mîntuială

Nu  voi povesti aici toată istoria planului de construcție a unui hotel multietajat pe locul cafenelei ”Guguță” din Grădina Publică ”Ștefan cel Mare” din Chișinău. Mai multe detalii puteți vedea aici, aici, aici, sau aici.

În  noiembrie 2014, Primăria a anunțat organizarea unor consultări publice privind acest proiect. Dar așa cum între data publicării anunțului și desfășurarea evenimentului au fost doar două zile, nimeni nu a reușit să afle și să participe la aceste consultări.

anunt 1

Așa cum această istorie e tare întunecată și trezește foarte multe dubii, mai mulți reprezentanți ai diferitor organizații specializate pe dezvoltare și cultură urbană au decis să facă lumină și să clarifice toate aspectele acestei probleme.

Asociația ”Oberliht” a elaborat și a depus o solicitare prin care a cerut organizarea repetată a consultațiilor publice. Primăria a aceptat și a publicat un nou anunț:

anunt 2

Împreună cu Vitalie Sprânceană, Vitalie Voznoi, Alexei Dimitrov și alți activiși, am început pregătirile pentru consultări cu scopul de clarifica cît mai bine situația. A fost făcut un grup pe facebook, la care puteau să adere cei ce vroiau să se implice.

Au fost contactați specialiști în arhitectură, transport public, ecologie, cultură și istorie pentru a afla părerea lor referitor la proiectul construcției unui hotel în locul cafenelei ”Guguță”. În baza acestor argumente a fost elaborată o petiție la care putea subsemna oricine vroia să susțină demersul nostru, și care a acumulat deja peste 300 de semnături.

Și în final, am elaborat o listă cu întrebări la care vroiam să obținem răspuns în cadrul consultaților publice. Plus la asta am făcut tot posibilul ca să facem acest eveniment cît mai public și mai transparent. Pentru asta am invitat presa și privesc.eu care a înregistrat video întregul eveniment:

Circul ”consultărilor” publice

 Astăzi, la ora stabilită am venit cu toții la pretura Buiucani. Noi ne-am așteptat la un eveniment bine organizat, cu prezidiu format din reprezentanții companiei beneficiare, a biroului de proiectare care a elaborat proiectul, a Direcției Arhitectură, a Consiliului Municipal Chișinău, a ministerului Culturii… ca să ne fie prezentate toate argumentele pro și contra acestui proiect. Dar nu am văzut decît un circ prost organizat.

După cum puteți vedea în întregistrarea video, fără nici o prezentare sau explicație, tribuna a fost ocupată de dl. Igor Căldare (probabil în calitate de Igor Căldare) care a rostit un discurs emotiv pe un ton scandalos, a fluturat niște hîrtii și a acuzat Primăria și CMC de toate păcatele de pe lume. În linii generale el a afirmat că terenul și clădirea ”Guguță” au fost preluate ilegal de compania respectivă, cu acordul tacit al CMC. Fapt care nu este exclus să fie adevărat.

După ce domnul Căldare și-a jucat rolul de ”polițist rău”, în fața noastră a iești dl. Victor Gurău (consilier municipal) și a început a juca rolul ”polițistului bun”.

Fără a explica nimic, domnul Gurău s-a apucat de justificat în fel și chip acest proiect. Pe un ton de profesor universitar, domnul Gurău ne-a asigurat că nu există nici un litigiu, că totul a fost făcut legal, că hotelul este o investiție de 50 de milioane de euro, că asta aduce bani în buget, că se creează locuri de muncă și că nu mai știu ce. 

Cînd a fost întrebat în ce calitate ne vorbește și prezintă acest proiect, domnul Gurău a spus că el este președintele unei comisii din CMC și în calitate de președinte a acestei comisii el se preocupă de problema dată. 

La încercările noastre de a înțelege ce se întîmplă și unde sunt reprezentanții companiei beneficiar și a structurilor din Primărie direct responsabile de aceste domenii (Direcția Juridică, Direcția Transport, Direcția Arhitectură) domnul Gurău a început să ne dea lecții de drept constituțional.


IMG_0216

Concluzii și solicitări

Văzînd că discuțiile nu depășesc tematica politică și filosofică, noi am decis că nu mai are rost să pierdem timpul și am declarat următoarele:

1. Noi, reprezentanții societății civile, considerăm drept nule aceste consultări publice așa cum nimeni din actorii implicați în procedurile de elaborare, promovare și avizare a proiectului nu au fost prezenți. 

2. Noi vom solicita Primăriei organizarea unor consultări publice adevărate, cu participarea tuturor factorilor implicați și cu dezbaterea și elucidarea aspectelor care țin de:

  • Partea jurico-legală –  cum a ajuns terenul public în proprietate privată și care este situația juridică a terenului și clădirii la moment?
  • Partea arhitectonică –  este oare posibilă schimbarea destinației terenului și a regimului de înălțime, așa cum propune proiectul și cum ar trebui să arate noua clădire ținînd cont de faptul că se află în centrul istoric al orașului?
  • Partea utilitară – care este argumentarea construcției unui hotel în această zonă și care ar putea fi impactul asupra întregii zone (transport, infrastructură pietonală, poluare sonoră, securitate, etc)?

3. Vom continua colectarea semnăturilor pentru petiția elaborată. 

4.Vom solicita Primăriei să își revizuie modalitatea de organizare a consultărilor publice pentru asigurarea unei transparențe veridice în adoptarea proiectelor de interes public. 

Iată declarațiile noastre:

***

Cred că a venit timpul să punem capăt acestui obicei de a face consultările publice pe proiecte de importanță publică în mod netransparent și dezorganizat. Societatea civilă nu este împotriva construcției clădirilor noi sau a dezvoltării orașului. Dar vrem ca aceste lucruri să fie argumentate, justificate, legale și consultate cu cetățenii. 

Ca în cele mai bune tradiții a țărilor democratice din Uniunea Europeană.

 

 

 

Please follow and like us:
20

Use Facebook to Comment on this Post

Byvictor

Privitul din cosmos ca metodă de gestionare a orașului

Această știre mi-a confirmat încă o dată că autoritățile locale din Chișinău, în activitatea lor, se conduc după principiul ”privirii din cosmos”, pe care eu îl consider absolut greșit și chiar dăunător. 

”Privitul din cosmos” este ceva de genul ista:

Ce lipsește în această poză? Exact. Oamenii. Ei îs în clădiri, în treceri subterane, în automobile. Numai nu în stradă. Pentru că această intersecție este una numai pentru automobile. În schimb e frumos. De la înălțime. 

Dar oare cum se simt pietonii aici? Dar bicicliștii? Cît de mulțumiți sunt șoferii de acest rond? Are oare prioritate transportul public? Le este oare comod pasagerilor din troleibuz care stau în ambuteiaje cînd acest cerc se congestionează?

”Privitul din cosmos” este o abordare care pune în prim plan orice (fotografiile, reportajele TV, actele oficiale, părerea analiștilor, interesele de partid, etc) numai nu oamenii. Este un mod de a soluționa problemele prin îndepărtarea lor fizică sau prin soluții de moment, cu impact negativ pe viitor. Tăierea capului care doare, cum spune Ion Grosu.

***

”Privitul din cosmos” înseamnă prioritizarea problemelor și luarea deciziilor fără cercetare, fără consultare, fără o strategie. Din pod. În urma presiunilor publice. Hodoronc-tronc. ”Pentru că eu cred că e așa”. ”Я артист, я так вижу!”.

Decizia de a elimina rutierele de pe străzile centrale ale orașului nu este decît încă un exemplu de ”privire din cosmos”. Pentru că arată frumos la TV și pe hîrtie. Dar care va fi impactul asupra oamenilor și a orașului?

Nu este nici demonstrat, nici argumentat cum și de ce această schimbare va duce la sporirea securității pasagerilor acestor microbuse. În schimb este clar altceva: transportul public cu microbusele va fi nu doar periculos și incomod, dar și inaccesibil. 

Acum, orășenii vor avea de mers mai mult ca să ajungă la un punct de circulație a microbuselor. Sau vor fi nevoiți să schimbe două-trei microbuse ca să ajungă la destinație. Pentru că autobusele nu vor putea circula pe străzile înguste din centrul orașului (în condițiile parcărilor stihiinice) iar liniile de troleibuse rămân aceleași. 

Comoditatea circulației microbuselor era unicul factor pentru care o parte din orășeni mai circulau cu ele. Pentru că rutele microbuselor erau niște parcursuri vii, apărute de-a lungul timpului, în urma ”observărilor” fluxurilor naturale de călători. Mai pe scurt, rutele de microbuse erau trasate pe acolo pe unde exista necesitate și, respectiv, potențial profit.

Acum, că această comoditate va dispare, oamenii vor avea două soluții: să călătorească mai mult cu troleibusele și autobusele sau cu automobilul propriu. Așa cum sunt prea puține troleibusele și autobusele, factorul lor de încărcare va fi maxim iar comoditatea minimă.

Respectiv, mesajul acestei ”reforme” către cetățeni va fi următorul: ”cumpărați-vă mașini și circulați cît mai mult cu ele!”.  Imaginați-vă că din centrul orașului dispar 800 de microbuse care, atenție, circulă și apar 3-4 mii de automobile care, atenție, staționează. 

În lipsa parcărilor multietajate și a aunui sistem de amendare și evacuare bine pus la punct, în cîteva luni, centrul orașului se va transforma într-o imensă parcare. Dacă mai ținem cont de faptul că urmează să înceapă reabilitarea bulevardului Ștefan cel Mare și a străzii Vasile Alecsandri, atunci proporția fenomenului va fi una catastrofală.

parcari_mega

Faptul că trotuarele din centrul orașului se vor transforma în parcări va fi o lovitură și pentru pietoni, care la rîndul lor vor ave un motiv în plus să folosească transportul privat. Iar cu cît mai multe mașini- cu atît mai multe parcări… și cercul se închide. 

Direcționarea microbuzelor pe străzile mai mici, precum Sciusev sau Cogâlniceanu va omorî definitiv potențialul lor pietonal. Comparați str. Sciusev cu str. Alexandru cel Bun, pe unde deja circulă microbuzele și veți înțelege diferența. 

În acest fel, rezultatul scoaterii microbuzelor va fi doar degradarea definitivă a centrului capitalei și cîștigul transportului privat în defavoarea infrastructurii pietonale. Iar aceasta este  cel mai important lucru într-un oraș modern.

În schimb, dacă vom privi din cosmos, vom avea un centru fără rutiere. Frumos. Așa cum îi place Primarului.

***

Stimate autorități, poate sună banal dar orașul este alcătuit din oameni și ei trebuie să fie principalul punct de referință cînd vreți să faceți ceva. Nu fluxul de transport, nu cifrele de pe hîrtie și imaginile de la televizor și nici părerea analiștilor politici. Ci oamenii. Pietonii. Alegătorii voștri, la urma urmei. 

****

Despre strategia transportului urban am mai scris aici, aici și aici.

Please follow and like us:
20

Use Facebook to Comment on this Post

Byvictor

Tragedia din intersecție. Șocant! 18+

Indicatorul ”european” din intersecția străzilor V. Micle și V. Pârcălab a fost murdărit de un ”artist”, care, probabil, suferă de lipsa de atenție din partea opiniei publice. 

S-ar părea că mare brînză. Sunt sute de astfel de ”creații” pe pereții capitalei. Acum indicatorul se încadrează perfect în designul orașului. Dar evenimentul a  stîrnit mare gălăgie.

Presa face articole și reportaje despre marele fenomen de pe indicatorul cu pricina. 

”Animale!”, ”Trebuie de tăiat mîiinile!”, ”Sălbatici!”, ”Jite!” se lamentează internauții.

Primarul la vre-o emisiune se va jelui că ”uite, noi facem iar ei strică!”.

Autorul și-a atins scopul. A devenit obiectul atenției opiniei publice. Iar noi ne-am jăluit odată în plus că suntem o nație necivilizată și că ”numai în Moldova e posibil așa ceva”.

***

În anii ’80 orașul New York era un oraș cu rata criminalității foarte înaltă. Foarte multe crime se făceau în metro. Iar vagoanele de metro arătau cam așa:

În 1985, director al autorității de transport a orașului fost numit David L. Gunn. El a început activitatea sa prin lupta cu desenele graffiti de pe vagoanele de metro, stații și pereți.

”Desenele graffiti sunt simbolul ineficienței sistemului. Dacă vrem să începem un proces de reorganizare, primul lucru care trebuie făcut este eliminarea totală a acest desene. Nici o reformă nu poate avea loc fără asta. Noi putem să punem pe linie trenuri noi, de zeci de milioane de dolari, dar dacă nu le vom porteja de vandalism – vom avea același rezultat. Vor merge o zi, apoi  vor fi murdărite.” David L. Gunn.

Și el a ordonat să fie curățate vagoanele. Cursă după cursă. Tren după tren. Vagon după vagon. În fiecare zi. 

La capăt de cursă au fost amenajate puncte de spălare a vagoanelor. Vagoanele curate în nici un caz nu erau amestecate cu vagoanele murdare. Mesajul autorităților către vandali era unul clar: ”Nici o șansă!”.

”Într-un depo din Harlem, unde stăteau vagoanele, în prima noapte au intrat niște tineri și au murdărit vagoanele cu vopsea albă. În noaptea următoare, cînd vopseaua s-a uscat, ei au venit și au făcut conturul, iar peste o noapte au finisat desenul. Adică ei s-au chinuit 3 nopți. Noi așteptam cînd ei vor finisa lucrul. Apoi lucrătorii depoului au luat periile și au astupat toată ”opera”. Băieții s-au dezamăgit pînă la lacrimi. Era un mesaj pentru ei: ”Cheltuiți timp, bani și efort pentru desene? Nici o problemă. Dar nu le va vedea nimeni!” spunea David L. Gunn.

Acum vagoanele de metro arată așa:

Aceasta a fost doar o parte a strategiei de luptă cu criminalitatea în NY în anii ’80. În paralel a fost demarată o luptă dură contra pasagerilor fără bilete și a celor care săvîrșeau infracțiuni minore. 

***

Teoria ferestrelor sparte o știu toți. Păcat că nu toți o înțeleg. Ea nu ține numai de New York, metro sau SUA.  Ea e general aplicabilă. 

Tinerii cu talent și probleme de selfesteem vor fi întotdeauna. Aresturile și amenzile sunt o soluție parțială și puțin eficientă. ”Tăierea mîinilor” – e o prostie. 

Unica soluție eficientă a acestei probleme este buretele. Astfel de ”opere de artă” trebuiesc spălate fără mare scandal și gălăgie. Fără tragedie și bocete, fără presă, fără lamentări. 

 

 

Please follow and like us:
20

Use Facebook to Comment on this Post

Byvictor

Mișcările subterane ale Adevărului Istoric

«Мы с первого класса вместе, и за все, что мы делаем, отвечаем тоже вместе» Бригада

În timp ce domnul Primar General ne întreabă cînd vom scăpa de Yanukovicii noștri, Yanukovicii lui muncesc din greu. 

”Așa s-a primit” că la următoarea ședință a Consiliului Municipal Chișinău, colegul de clasă al primarului va propune primarului să-i dea în locațiune fratelui primarului cinci pasaje subterane (cele mai mari). Radi uvajănia, probabil. 

***

ORDINEA DE ZI
a şedinţei extraordinare a Consiliului municipal Chişinău

Punctul 60. Cu privire la stabilirea relaţiilor contractuale de locaţiune intrărilor-ieşirilor din pasajele subterane

1. Cu privire la stabilirea relaţiilor contractuale de locaţiune pentru amenajarea intrărilor-ieşirilor amlasate în pasajul subteran din bd. Iurie Gagarin – Gara feroviară de către S.R.L. “ALDORA ART”.
2. Cu privire la stabilirea relaţiilor contractuale de locaţiune pentru amenajarea intrărilor-ieşirilor amlasate în pasajul subteran din bd. Dacia – str. Teilor de către S.R.L. “ALDORA ART”.
3. Cu privire la stabilirea relaţiilor contractuale de locaţiune pentru amenajarea intrărilor-ieşirilor amlasate în pasajul subteran din str. Alecu Russo – str. Mihail Sadoveanu de către S.R.L. “ALDORA ART”.
4. Cu privire la stabilirea relaţiilor contractuale de locaţiune pentru amenajarea intrărilor-ieşirilor amlasate în pasajul subteran din bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt – str. Ciuflea de către S.R.L. “ALDORA ART”.
5. Cu privire la stabilirea relaţiilor contractuale de locaţiune pentru amenajarea intrărilor-ieşirilor amlasate în pasajul subteran din bd. Dacia – Centrul comercial “Malldova” de către S.R.L. “ALDORA ART”.

RAPORTOR: Igor Gamreţki,
şef interimar al Direcţiei generale
transport public şi căi de cominicaţie

***
Despre SRL ”ALDORA ART” ne povestește google.

La ședință, liberalii se vor jura probabil că această firmă a cîștigat vre-un tender sau a arătat cea mai mare eficiență de plasări de panouri în oraș sau a propus cel mai bun preț. Să zicem. 

Doar că eu aș vrea să văd caietul de sarcini al acestui proiect, proiectul de ”amenajare” și prețurile stabilite pentru locațiune. Așa, ca să știe lumea по чем нынче adevărul istoric. 

Aici putem vedea cum se descurcă la moment Primăria cu gestionarea pasajelor subterane. Deși vedem asta în fiecare zi.

Please follow and like us:
20

Use Facebook to Comment on this Post