Category Archive Infrastructură pietonală

Byvictor

Paradigma unei capitale europene

Cum credeți Londra, Paris, Praga sau Berlin știu de noțiunea ”Capitală europeană”? Ele singure se consideră capitale europene? Adică există un regulament-cadru care prevede că uite, asta e o capitală europeană da asta – nu? Istanbul este o capitală europeană? Da Washington cu New York sau Toronto și Montreal? Da Tokio, Hong Kong, Singapore sau Sidney? Ce e o capitală europeană în genere?

Statele membre UE folosesc noțiunea de ”Capitală europeană” în calitate de titlu onorific conferit unui oraș pentru un an în sfera promovării culturii și politicilor de tineret –  Capitala europeană a culturii sau Capitala europeană a tineretului. Cam atît. 

Ce este o capitală europeană?

Capitalele europene îs europene nu pentru că ele sînt situate geografic în Europa sau sunt capitalele statelor membre UE. Ele sunt ”europene” pentru că sunt organizate conform unor principii general-valabile, elaborate de-a lungul istoriei și perfecționate non-stop.  Conform unei paradigme a dezvoltării orașelor europene. 

Iată principalele ”standarde europene” pentru un oraș:

1. Orașul este pentru oameni. Prioritate în oraș au după cum urmează:

  1. Pietonii,
  2. Bicicliștii,
  3. Transportul public de suprafață și de mare capacitate (tramvaiurile, troleibuzele, autobuzele),
  4. Transportul public de mare capacitatate subterane (metroul și hibridurile sale),
  5. Transportul public de mică capacitate (rutiere, minibus-uri, taxi-uri)
  6. Transportul privat și  tot felul de PorsheCayenne-uri.

10473815_618474514918474_3476364104519238473_n

2. Spațiile publice din oraș sunt comode și atractive, mașinile nu parchează aiurea pe trotuare iar sistemele de transport public sunt confortabile și profitabile.

3. Centrul Istoric al orașului este conservat și sunt interzise orice construcții noi. Iar clădirile vechi și monumentele de arhitectură sunt restabilite și puse în valoare.

4. Sunt strict reglementate contrucțiile și interzise ”pristroicile”, ”vneșnee uteplenie” vopsită în roz la etajul 14 și șantierele de construcție care durează zeci de ani.

Iar principalul principiu european este că orașele europene au o administrație care are patru funcții de bază:

1.Cercetează și analizează – țin mîna pe pulsul orașului. Numără mașinile și pietonii care circulă într-un loc anume ca să poată argumenta dacă trebuie trecere pietonală, semafor sau sens giratoriu. 

2.Comunică – fiecare inițiativă, idee de proiect, realizare sau lucrare publică este consultată și comunicată cetățenilor. Problemele cetățenilor sunt ascultate și soluționate iar feedback-ul oferit de cetățeni este folosit pentru îmbunătățirea serviciilor publice. 

3. Edifică –  construiește, amenajează, repară, curăță și are grijă de oraș. 

4. Crează –  gîndește soluții creative pentru îmbunătățirea vieții oamenilor în oraș. 

Strategia de a fi european

Rieșind din această paradigmă se elaborează Strategia de dezvoltare a unui oraș.

Dacă este vital necesară o șosea de centură, ca să descarci centrul orașului, atunci tot efortul municipalității se orientează spre găsirea banilor și construcția acesteia. Dacă orașul se înnădușă de automobile – se dezvoltă transportul public și nu se lățesc străzile. Se lucrează cu sursa problemei și nu cu manifestarea ei. 

Din Strategie se elaborează Priorități iar din ele – Plan de acțiuni. Altfel e haos. 

În ce Strategie se încadrează asta:construcția rețelelor de iluminat public pe bulevardul Dacia spre Aeroportul Chișinău, construcția străzii Ion Dumeniuc, asamblarea a 20 de troleibuze noi, amenajarea sensurilor giratorii, renovarea pistei de trepte din parcul Valea Morilor, termoizolarea clădirilor blocurilor, construcția parcării subterane din Piața Marii Adunări Naționale, restaurarea clădirii primăriei Chișinău”?

Ce e mai important? Pentru ce trebuie bani în mod prioritar? Care proiect are un impact mai mare asupra îmbunătățirii vieții orășenilor? Care e finalitatea? Cum se leagă între ele? 

Nici un studiu, nici o analiză, nici o cercetare, nici un vector clar, nici o finalitate. 

***

Dacă ar exista măcar un criteriu din cele de mai sus în Chișinău, eu aș recunoaște că acest oraș este o capitală europeană. Dacă aș vedea măcar un draft de strategie despre cum de realizat aceste principii în Chișinău aș recunoaște că acest oraș are un viitor european. 

Dar la moment noi avem o capitală care este setată pe alte principii decît cele pe care se bazează o capitală europeană. Prioritate au mașinile, banii și relațiile de rudenie. 

Fix așa cum guvernarea centrală construiește din Moldova un stat european, guvernarea locală face din Chișinău o capitală europeană. Fix așa de ineficient, populist, demagogic și fix așa n-au nici o închipuire despre ce este o țară/capitală europeană.

Please follow and like us:
20

Use Facebook to Comment on this Post

Byvictor

Spațiul care schimbă mentalitatea

Am participat recent la emisiunea Avangaraj de la Moldova1 unde am discutat despre pistele pentru biciclete, liniile galbene și alte fenomene interesante care se petrec în Chișinău.

Emisiunea integrală poate fi văzută aici:

***

Fotoarticolul meu despre Linia Galbenă a fost preluat și sharuit într-o veselie și probabil de asta lumea mă consideră versat în domeniu. Într-adevăr, problematica dezvoltării urbane mă interesează. Dar menționez că nu sunt nici expert, nici specialist în arhitectură, urbanism, inginerie sau design. Eu doar încerc să găsesc niște explicații la întrebările care imi apar de fiecare dată cînd merg prin oraș.

Eu sunt antropolog. Iar această știință are o ramură: antropologia urbană. Antropologia urbană crede că între cum trăiesc oamenii și cum acționează și gîndesc este o strînsă legătură. Cu alte cuvinte omul face spațiul iar spațiul face omul.

Eu cred în faptul că spațiile urbane amenajate corect ar stimula creșterea nivelului de cultură și civilizație a chișinăuienilor. Pentru că moldovanul nu își permite să arunce mucul de țigară pe o stradă din Roma sau Lisabona dar cu o plăcere sadică o face în Chișinău. Fix așa cu parcările, construcțiile ilegale și restul.

Amenajînd un spațiu, setînd niște reguli de comportament și avînd grijă ca oamenii să le respecte poți ”educa” oamenii care îl populează. Psihologii numesc asta ”Influenţele situaţionale în transformarea comportamentală a individului.” Știți voi, teoria ferestrelor sparte.

Cînd pui bare între carosabil și trotuar oamenii nu parchează pe trotuar. Pentru că nu au cum. Cînd faci trecere nivelată pentru pietoni mașinile nu au încotro decît să frîneze la intersecție, chiar dacă semaforul le oferă prioritate.Dacă amendezi  sistematic stăpînii cîinilor ei vor începe a strînge din urma acestora fecalele. Dacă pui felinare pe stradă și le întreții corect, acolo vor înceta să se mai adune ”gopnicii”.

pilonii fac imposibilă parcarea pe trotuare

Și așa mai departe.  Ca să fie curat, e mai ușor sistematic să faci curățenie, decît să umbli să ”schimbi mentalitatea” și să te jălui pe specificul conaționalilor tăi.

Rolul central în acest tip de abordare îi revine autorităților publice locale: Primarul și Primăria, Consiliul Municipal și Instituțiile de servicii publice din subordinea acestora. Oamenii din aceste instituții trebuie să înțeleagă că aflarea lor acolo are un sens care are trebui să se rezume la un scop mare – îmbunătățirea calității vieții locuitorilor orașului.

***

În emisiune am afirmat că în Chișinău nu avem nici o trecere denivelată pentru pietoni. Dar totuși am găsit una. La Rîșcani, pe strada Bogdan Voievod, lîngă piața cu același nume.

Iată cum arată această minune urbanisitică:

IMG 6371

IMG 6375

IMG 6369

IMG 6374

Spre regret trecerea nu e nivelată cu trotuarul, fapt care crează anumite incomodități.

IMG 6376

Dar oricum e mai sigur pe ea decît pe carosabil.

IMG 6377

În teorie, șoferii trebuie să observe de departe denivelarea și să reducă viteza, indiferent dacă sunt sau nu pietoni, pentru a nu deteriora automobilul. O scădere a vitezei de la 60 km/h la 20 km/h reduce considerabil probabilitatea de tamponare a pietonului.

Dar trecerea noastră nu a avut demult parte de renovare. Din cauza marcajului șters, trecerea e greu observabilă. Dar oricum e mai bine decît o trecere la nivel cu carosabilulu. Iată cum reacționează șoferii cînd se apropie de trecerea denivelată:

Așa ar putea să arate o astfel de trecere:

sau așa:

În care dintre exemplele de mai jos oamenii s-ar simți mai bine și s-ar comporta mai civilizat?

imagine de la varlamov.me

Acest tip de trecere pentru pietoni determină cîteva schimbări de comportament:

1. Pietonii se simt în siguranță și traversează strada anume la trecerea pentru pietoni. Frica subconștientă de carosabil dispare și oamenii sunt determinați să circule mai mult pe jos sau cu bicicleta.

2. Șoferii sunt determinați fizic să frîneze la trecere de pietoni, fapt care le dezvoltă un reflex: să frîneze cînd văd semnul ”Trecere pentru pietoni” chiar și atunci cînd ea nu este denivelată.

3. Oamenii de la Direcția Transport din Primărie își dau seama că munca lor salvează vieți și ajută oamenii, fapt care îi stimulează să se gîndească mai mult la problemele orașului și mai puțin la valorificarea banilor.

În așa mod amenajarea spațiului determină schimbarea comportamentului. E o rețetă mult mai eficientă decît ”schimbarea mentalității”.

Please follow and like us:
20

Use Facebook to Comment on this Post

Byvictor

Chișinăul fără trotuare. Studiu de caz.

În timp ce primele pietre de pavaj sunt așezate pe Strada Pietonală a capitalei europene (o dat bojika!), 500 de metri mai la deal se întîmplă zilnic o catastrofă urbană și o rușine pentru această capitală. 

Este vorba despre intersecția străzilor Mitropolit Varlaam cu Vlaicu Pîrcălab. Lîngă grandomanul hotel ”Leogrand”, pretențiosul mall ”Sun Sity”, glamourosul restaurant ”Velgar” și prestigioasa universitate ”ULIM” și teatrul ”Cehov”. Tote fiind locuri de maximă atracție pentru chișinăuieni, dar mai ales pentru străini: turiști, oameni de afaceri, diplomați și alți oaspeți ai capitalei noastre. 

Să zicem că iese un străin deista din hotelul Leogrand și vrea să facă o plimbare pe jos, să vadă și el de aproape ”orașul alb” dîn cîntecel. Cînd dă să iasă pe trotuar – nu-i nici un fel de trotuar! 

Este numai asta:

și asta..

și asta…

Și asta incă e ok. Pozele sunt făcute după ora 15:00, cînd circulația de automobile și microbuze pe strada Mitropolit Varlaam e minimă. În orele de vîrf lipsa de trotuar e combinată cu un ambuteiaj de toată frumusețea.  

***

În această regiune, care se vroia odată stradă pietonală, există patru zone care reprezintă un model clasic de lipsă de viziune și strategie urbanistică. 

Zona 1: este scuarul care ține de Teatrul Cehov. Este cea mai mare zonă, cu cel mai mare potențial și cel mai simplu de amenajat. Aici este loc pentru un loc de interacțiune publică, pentru parcare (chiar și subterană).  Dar la moment avem un exemplu ideal de bătaie de joc de spațiul urban:

Zona 2: este a doua după mărime dar prima după nivelul de prostie din care a apărut. Feericul grup ”Poștașii Chișinăului” au salvat eroic un perete istoric și au stricat planurile turcilor de la Leogrand de a construi acolo un business-centru cu 7 etaje si parcare subterană (!).

Primarul Etern și-a făcut oleacă de PR, poștarii au cam dispărut, băieții de la Leogrand umblă prin judecăți. Toți brusc au uitat de ”Chișinăul istoric” iar zona a rămas ”suspendată” și reprezintă o cicatrice pe fața orașului și o durere de cap pentru miile de pietoni care circulă zilnic prin zonă:

Zona 3 și 4 reprezintă exemple tipice de construcții semilegale în scopuri de extindere a suprafeței comerciale. Cei de la Sun Sity nu au loc în parcarea subterană și fac parcări la intrare iar cei de la Velgar pur și simplu au decis să izoleze glamurul de muritorii de rînd și au zdrobit o ”terasă” cu steklopaket:

Fix alături, este cafeneaua OPA, care are o terasă tare bună. Dar am auzit de la noul proprietar al cafenelei că și ei au în plan să facă la fel ca la Velgar. Se vede că prostia urbanistică e contagioasă.

Trotuarul nu e locul unde mașinile parcate se unesc cu pristroicile ilegale. Într-un oraș construit pentru oameni, trotuarul este un loc unde se desfășoară viața socială. Trotuarul trebuie să găzduiască cît mai multe puncte de activitate: cafenele, măsuțe, bănci, vitrine de magazine, locuri de socializare ca să devină un loc plăcut și atractiv pentru pietoni. Oamenii nu merg pe trotuar. Ei acolo trăiesc.

Zonele 1, 2, 3, 4 din această postare ar putea fi regîndite, amenajate și ar putea îmbunătăți atmosfera pietonală pe strada Varlaam. Dar în Chișinău, cretinismul urbanistic și tot ce decurge din el (parcările ilegale, pristroicile, șantierele veșnice, ambuteiajele, fațadele urîte și lipsa infrastructurii de socializare) omoară trotuarele și orice alt tip de zone publice de socializare. Anume asta face ca orașul să fie urît și neatractiv.

***

Asta e viața capitalei europene, doamnelor și domnilor. E greu, nu-s bani, adevărul istoric e în pericol, amuș vin rușii cu tancurile și multe alte probleme nu ne permit să ne gîndim cum să amenajăm frumos orașul în care locuim. 

Iar cînd vom merge prin parijuri și barcelone și vom vedea trotuare ca în imaginea de mai jos vom spune tînguitor: ”ar fi bine și la noi așa ceva” și vom reveni acasă să votăm la alegeri primarul și echipa ”adevărului istoric”. 

Please follow and like us:
20

Use Facebook to Comment on this Post