Candidez la funcția de primar de Chișinău. De ce am decis să mă implic?

Am luat decizia de a candida la funcția de primar al municipiului Chișinău după o perioadă lungă de analiză și cântărire a tuturor argumentelor ”pro” și ”contra”. Aproape un an. 

O să fiu sincer: argumente ”contra” erau mult mai multe. Sunt sigur că unele dintre ele au apărut și la voi, ca reacție a anunțului meu. ”E prea tânăr”. ”Trebuie să ai un partid”. ”Da’ tu ai bani?”. ”Da’ ție îți trebuie?”. Și multe altele. Și toate, cumva, adevărate. 

După anunț, unul dintre jurnaliști m-a întrebat de ce am decis să candidez? Am oferit un răspuns atunci. Am simțit, însă, că e nevoie de mult mai mult timp și spațiu ca să răspund la această întrebare. Și vreau să o fac aici. 

În primul rînd pentru că m-am născut în Chișinău și am petrecut primii ani din viață aici. Deși, am locuit o perioadă în Ștefan Vodă, am revenit, în 2008, la Chișinău, la studii și am simțit că acest oraș este casa mea. Colegii mei de clasă au plecat să învețe la Cluj, Oradea, Timișoara, București. Și au rămas acolo. Eu am simțit că vreau să rămân aici. 

Începând cu anul 2011, tot mai des, îmi dădeam seama că nu prea îmi place cum arată casa mea – orașul Chișinău. Probabil s-a trezit ”moldoveanul gospodar” în mine. Am simțit că vreau să pun și eu mîna, să ajut cumva. Și am început să citesc, să studiez și să pun în practică ideile care îmi veneau. 

Așa am ajuns să fac un masterat în Administrare Publică la Academia de Administrare Publică. Apoi a apărut proiectul Scuarul Cehov. Am început să urmăresc activitatea autorităților locale. Am început să îi critic, pentru că vedeam că ei fac nu ceea ce se făcea în alte orașe. Multe din aceste critici le puteți citi chiar pe acest blog. Timp e 7 ani am monitorizat activitatea primăriei și a consiliului municipal, am decospirat scheme, am criticat decizii stupide, am scris despre construcții ilegale, am inițiat proiecte de intervenție urbană precum Scuarul Ghibu sau trotuarul pietonal de la Casa Presei. 

În 2014, mi-am dat seama că ceea ce fac eu nu este suficient, și am decis să mă specializez în urbanism. Am înțeles în scurt timp că orașele din Moldova nu în zadar arată cum arată – școală de urbanism în Moldova nu există. Atunci, am decis să plec peste hotare. Am găsit un master foarte bun – 4Cities:UNICA Euromaster in Urban Studies. Pregătirea pentru acest master a durat 2 ani. Vin dintr-o familie simplă, iar costurile studiilor depășeau 45 mii de euro. 

În 2016 am fost acceptat la master. Am luat o bursă Erasmus care a acoperit costurile studiilor și cheltuielile lunare minime. Am fost primul și unicul din Republica Moldova care a luat acest master în 12 ani de cînd există. Presupun că scrisoarea mea de motivare i-a convins pe profesori. Am scris acolo că vreau să învăț cum se planifică și se construiesc orașele pentru oameni, ca să revin acasă și să ajut orașul meu să se prezinte decent pe harta capitalelor europene. Pe urmă am aflat că unul dintre profesori vizitase Chișinăul, cîțiva ani mai devreme. Probabil a înțeles ”profunzimea tragediei”. 

Masterul constă din 4 semestre petrecute în 4 capitale europene. În septembrie 2016 am ajuns la Bruxelles, la Vrije Universiteit de Bruxel unde am făcut cursuri de studii urbane, geografie socială urbană, sociologie urbană și analiză urbană. În februarie 2016 eram în Viena și făceam cursuri de principii de planificare urbană și urbanism, geografia inovațiilor, provocări moderne în urbanism și planificare urbană.

În septembrie 2017 am ajuns în Copenhaga unde am studiat urbanismul și arhitectura scandinavă, cultura urbană aplicată și teoria culturii. În februarie 2018 eram în Madrid unde studiam cum se planifică un oraș sustenabil și confortabil, guvernare locală și urbanism social. 

În afară de aceste orașe, am avut vizite de studii, excursii și lucrări de curs în peste 20 de orașe din Belgia, Olanda, Austria, Ungaria, Serbia, Croația, Spania, Danemarca și Norvegia. În toamna lui 2018 mi-am apărat teza de master cu titlul ”Implementarea infrastructurii pentru biciclete în orașele post-socialiste” în baza studiilor de caz din Budapesta și Ljubljana. 

În acești doi ani, m-am ales cu încă patru orașe în care mă simt ca acasă. Bruxelles, Viena, Copenhaga și Madrid sunt orașele în care am lăsat colegi, prieteni, profesori și locuri dragi. Orașe care imi sunt la fel de aproape de suflet ca și Chișinău. Orașe, în care puteam să rămân să locuiesc, să  fac o carieră, să fac o familie și să cresc copii. 

Cu toate acestea, nu am uitat nici pentru o clipă de ce am ajuns să locuiesc și să învăț acolo. În fiecare dintre aceste orașe, colegii mei își făceau selfie-uri lângă monumente și luau panorame frumoase. Eu însă, mereu fotografiam lucruri simple: borduri, conexiuni de pavaje, mobilier urban, spații verzi, terenuri de joacă, transport public. Și fiecare poză era însoțită de gîndul ”Vom face și la Chișinău așa!”. 

Revenit la Chișinău după studii, am început să lucrez în proiectul Green City Lab, în calitate de consultant național pe mobilitate. Obiectivul era să ajutăm Primăria să elaboreze un Plan de Mobilitate Urbană Durabilă – un document strategic care ar ajuta municipalitatea să își planifice și să dezvolte un sistem de transport cît mai eficient și sustenabil. Totodată, am dezvoltat și un Ghid de Design al Străzilor pentru Chișinău, care să ajute agenții publici și privați să proiecteze și să construiască străzi și trotuare accesibile, sigure și confortabile. 

Însă tot efortul depus, toate cunoștințele și expertiza adusă de mine și de alți specialiști angajați în proiect se loveau de indiferența și incompetența aparatului primăriei. 

Primăria și Consiliul Municipal Chișinău s-au împotmolit atît de tare în birocrație, politică și corupție, încît s-au transformat într-un organism care se deservește singur pe sine. Primăria a uitat care este esența activității sale – prestarea serviciilor către cetățeni. Ceea ce numesc ei ”administrarea orașului” nu este decît umplerea unui sac fără fund – o activitate profund sterilă și inutilă care aduce folos doar celui care ”umple” sacul. El primește pentru asta salariu. 

Drumuri, transport public, apeduct, curățenie, iluminare, securitate rutieră, piețe, spații verzi, grădinițe, parcări, perfectarea și eliberarea actelor permisive și multe alte lucruri de care au nevoie orășenii, în realitate sunt servicii publice pe care le prestează primăria. Și vedeți și singuri care e calitatea acestor servicii, pe care, apropo, le plătim cu toții. 

De asta am decis că lucrurile pot fi schimbate doar de către oamenii care vor și pot să le schimbe. Nu de cei care vin doar să se plaseze confortabil în locul celui care, pînă la el, umplea sacul fără fund.

Așa a apărut ideea să candidez nu doar eu la primăria ci să creez o echipă cu care să candidăm pentru Consiliul Municipal. Pentru că anume CMC e autoritatea locală care are puterea să îmbunătățească calitatea serviciilor municipale și, în rezultat, calitatea vieții oamenilor în oraș.

Am decis să candidez la funcția de primar pentru că m-am săturat să alerg după niște neni cu borsetă și să îi conving că trebuie să facem ceva pentru acest oraș. Am decis să devin primar ca să îi pun la lucru sau ca să îi dau afară pentru incompetență, lene și corupție. 

Am decis să vin cu o echipă de oameni tineri și profesioniști în Consiliul Municipal, pentru că m-am săturat de ”raspiluri” și ”înțelegeri” politice prin care terenurile, parcurile, și monumentele acestui oraș sunt transformate în mormane de cash care curg în buzunarele liderilor politici.

Am decis să mă implic în această campanie pentru că vreau o electorală în care se dezbat și se discută priorități și viziuni de dezvoltare urbană nu vectori de integrare, tancuri, uniri sau sextape-uri. 

Eu vreau un oraș cu arhitectură și monumente istorice frumoase. Cu transport public confortabil și sigur. Cu piste pentru bicilete și trotuare accesibile. Cu drumuri bune și parcări subterane. Cu parcuri, scuaruri și zone verzi. Cu trasee turistice, evenimente culturale, universități, biblioteci, centre inovaționale și parcuri investiționale. Un oraș în care oamenii petrec timpul în stradă și se bucură cînd văd alți oameni. 

Eu vreau un oraș care să le ofere oamenilor oportunități, confort și siguranță. 

Prin oportunități am în vedere posibilități de creare și dezvoltare a unor afaceri și de angajare. Chișinăul trebuie să fie prima opțiune de urbanizare a oamenilor din Moldova. Nu Padova, Moscova sau Madrid. Moldovenii trebuie să aibă oportunități de muncă și creștere acasă, iar acasă înseamnă în primul rând orașul Chișinău.

Confortul înseamnă servicii urbane moderne – mobilitate, servicii sociale, spații publice calitative. Prin mobilitate am în vedere eliminarea ambuteiajelor și a torturii utilizării unui transport public haotic și periculos. Prin servicii sociale calitative am în vedere opțiuni moderne și simple pentru asigurarea familiilor cu grădinițe și școli moderne, oportunități universitare, servicii simple și rapide de eliberare a actelor permisive, acces la medicină eficientă. Spațiile publice trebuie să invite orășenii să savureze orașul.

Un oraș sigur e unul în care lași copilul să meargă singur la școală. Asta implică o transformare radicală a infrastructurii rutiere, a transportului public și a felului în care ne comportăm în public. Un oraș sigur înseamnă și aer curat, iar calitatea aerului nu se negociază. Un oraș sigur înseamnă servicii medicale de urgență și pompieri care ajung rapid la chemare și rezolvă problemele profesionist. Un oraș sigur înseamnă un oraș bine iluminat, un oraș cu viață socială activă, cu oameni care își cunosc vecinii și se respectă unii pe alții. Iar respectul față de noi vine cu respectul față de reguli. Un oraș sigur înseamnă și un oraș cu o primărie care poate aplica legea în oraș, indiferent de statutul celor care o încalcă.

Aceasta e viziunea mea pentru Chișinău. Primăria trebuie să fie locomotiva principală pentru schimbările și reformele necesare ca orașul să ofere oportunități, confort și siguranță. 

Mă bucur să am alături în această campanie electorală pe Sergiu Tofilat, Olga Rujanschi, Victor Bunescu, Elena Nofit, Eugen Camenșic, Mihai AvramValeriu Istrati, Adrian Pleșca, Teodor Naval, Alexandr Stukalov, Andrei Tudos și mulți alți colegi care au demonstrat că le pasă de acest oraș și care pot, știu și vor să transforme Chișinăul într-un oraș pentru oameni.

Pentru asta avem nevoie și de susținerea ta!

Activitatea mea de campanie o poți urmări aici:https://www.facebook.com/Victor-Chironda-545568102201030/

Dacă vrei să te implici și să fii parte din echipa care va face Chișinăul un oraș sigur, confortabil și funcțional, îmi poți scrie pe această pagină, pe chironda.victor@gmail.com sau completând acest formular: https://bit.ly/2k38Voq

Vă mulțumim pentru suport și mesajele de susținere!

#ChirondaPentruChișinău #alegerilocale #Chironda2019 #f9

Please follow and like us:
20

Use Facebook to Comment on this Post