Ce să facem să nu cadă copacii? Secretele silviculturii urbane

Disclaimer: Acest articol este lipsit în totalitate de sentimentalism ecologic și vă poate afecta emoțional.
 
În urma unui simplu fenomen meteorologic de tip ninsoare, copacii din Chișinău au cedat masiv și au transformat o banală zăpadă de primăvară într-o calamitate urbană.
    
Sursa poze: facebook.com
 
De ce copacii au cedat primăvara și nu în plină iarnă, cînd zăpada e mai mare și gerul e mai puternic? Copacii sunt organisme biologice și știu să se pregătească de iarnă. În această perioadă ei sunt mai rezistenți la condițiile climaterice. Însă primăvara, după cîteva săptămîni de căldură, ei se dezmorțesc și sunt mai sensibili. Și o simplă ninsoare cu un vînd mai puternic îi poate pune la pămînt. Plus la toate suprafața pe care se oprește zăpada se mărește considerabil din cauza frunzelor și copacii sunt supuși unei presiuni mai mari. 
 
Asta e valabil mai ales pentru copacii bătrîni. Din imagini observăm că au cedat, în mare parte, copacii vechi și îmbătrîniți.
 
Ca să definim corect problema și să găsim soluții eficiente trebuie să privim fenomenul copacilor din oraș la rece, lăsînd la o parte sentimentalismele, clișeele despre ”cel mai verde oraș de pe planetă” și argumentele nonștiințifice despre cum copacii urbani produc aproape tot aerul cu care respiră un oraș.
Chișinăul nu este cel mai verde oraș. Chișinăul este un oraș cu cei mai sălbatici și neîngrijiți copaci din cauza lipsei unui management eficient al spațiilor verzi. 

Managementul copacilor urbani

În orașele moderne există practica numită Silvicultura urbană ( Urban Forestry ) – totalitatea de măsuri de îngrijire și management a copacilor și spațiilor verzi  în așezările urbane în scopul îmbunătățirii mediului urban. Silvicultura urbană promovează rolul și importanța copacilor în infrastructura urbană.
Silvicultorii urbani plantează și asigură menținerea adecvată a spațiilor verzi din orașe, realizează cercetări și argumentează beneficiile plantării de arbori în orașe.  În orașele moderne silvicultura urbană este practicată și promovată de către arboriști municipali și particulari, ecologiști, urbaniști, consultanți, cercetători și activiști civici.
 
Silvicultura urbană e o disciplină practică, care include plantarea copacilor, îngrijirea și protecția lor dar și managementul general al arborilor în oraș. Mediul urban se deosebește de cel rural sau sălbatic prin faptul că are o serie de constrîngeri pentru creșterea arborilor: spațiu limitat pentru rădăcini și coroană, caliatea proastă a solului, deficiența sau excesul de apă și lumină, căldura excesivă, poluarea, afectarea chimică sau fizică a copacilor și mai ales, sporirea pericolelor legate de arbori.
 
Printre aceste pericole se numără riscul ca anumiți copaci să nu reziste vînturilor puternice și furtunilor și pot afecta automobile sau pietoni.
 Although quite striking in an urban environment, large trees in particular present a continuing dilemma for the field of urban forestry due to the stresses that urban trees undergo from automobile exhaust, constraining hardscape and building foundations, and physical damage (Pickett et al. 2008).

Urban Tree Risk Management

Urban Tree Risk Management reprezintă o serie de medote, măsuri și tehnologii, structurate într-un manual sau ghid, care vin să asiste liderii locali, silvicultorii urbani, colaboratorii parcurilor sau întreprinderilor municipale de resort în adoptarea și implementarea unor programe de prevenire a riscurilor în cadrul managementului spațiilor verzi. Ele sunt elaborate petru a antrena colaboratorii și persoanele responsabile să detecteze, evalueze și să prevină pericolele și defectele provenite de la copacii urbani.
Community managers have the responsibility to create and maintain a safe and useful urban forest for their constituents. Urban foresters need the training and expertise to recognize varying levels of risk, and to manage the forest at an acceptable level of risk. There have been significant advances in decay-detection equipment, and formulas and guidelines for assessing hazardous trees. Modern techniques and procedures can be used to minimize the risk of damage to property and personal injury associated with tree failure. (Urban Tree Risk Management, USDA Forest Service Northeastern Area, 1992).
 
Știu că e în engleză, e lung de citit și nu e tare interesant. De asta o să vă scriu aici pe scurt cîteva prevederi de bază din aceste manuale:
 
1. Orașul nu este pădure. Copacii din oraș sunt elemente de decor și design. Ei pot fi tăiați, cupați, mutați, schimbați în funcție de planificarea specifică a străzii. Drept că asta trebuie să o facă oamenii cu cunoștințe în domeniu. Nu orice mujic cu drujba în mînă se pricepe la copaci. Urban Tree Risk Management prevede că toți (!) copacii din oraș trebuie contabilizați, marcați și constant monitorizați. Da, asta e posibil.
 
Acesta este un copac numerotat din Bruxelles. De copaci, spații verzi și mediu la ei se ocupă Bruxelles Environment.
 
 
2. Copacii nu sunt monumente de istorie (cu mici excepții). Ei nu trebuie lăsați să îmbătrînească și să moară de moarte naturală. Nici un oraș modern nu permite copacilor de pe străzi să crească pînă la vîrsta maturității biologice. Altfel rădăcinile lor deteriorează rețelele de comunicații subterane, asfaltul, pavajul iar coroana afectează fațadele și acoperișurile. Înălțimea medie a copacilor de pe străzi trebuie să fie de 5 – 10 metri, în funcție de lățimea străzii și distanța de la fațadele clădirilor.
 
Bruxelles:
 
 
 
Antwerpen:

Budapesta:

Atunci cînd sădirea copacilor este imposibilă, se găsesc soluții temporare de înverzire a străzii

 Alte orașe: (poze de pe interneturi)
 
 
 
3. Copacii înlăturați trebuie imediat înlocuiți cu alții noi. Dar pueții nu trebuie să fie de grosimea degetului și lăsați în voia sorții și a automobilelor parcate pe trotuare. Se plantează pueți viguroși deja și se protejează cu instalații speciale din lemn în jur.
Viena
Bruxelles
 
4. Coroanele copacilor urbani se cupează. Se tund dacă vreți. Astfel încît crengile să nu se încîlcească între ele, să nu atingă firele electrice sau fațadele clădirilor.
 
Observați cum nici unul dintre acești copaci mari nu atinge fațadele
 
Atrageți atenție la linia creată de crengile copacilor pe centru
 
Paris:
 
 Antwerpen, privit de sus
 
 
 Chișinău, privit de sus
 
O să spuneți că e frumos. Poate privit din cosmos asta e frumos, însă de la înălțimea pietonului asta arata cam așa:
 
 
 

Desigur, copacii sunt un element important al infrastructurii urbane. 

Desigur, ei produc oxigen, curăță aerul, fac umbră și sunt frumoși. 

Desigur, copacii pe străzi trebuie îngrijiți, înlocuiți și înmulțiți dar nu tăiați pentru a face loc parcărilor pe trotuare. 

Însă astfel de tragedii nu trebuie să se mai repete. Copacii trebuie să ne asigure un spațiu urban confortabil, nu să ne aducă distrugeri și catastrofe. Iar pentru asta este nevoie de un management eficient al copacilor și spațiilor verzi din oraș. Așa cum se practică în orașele civilizate din lume. 

 

 
 
Please follow and like us:
20

Use Facebook to Comment on this Post