Pufoșenia din Chișinău

În fiecare an, după ninsorile de iarnă Chișinăul este acoperit de ninsorile de vară. Puful de plop care pune stăpînire pe oraș este o problemă pe cît de simplă pe atît de complicată.

BIOLOGIE

Plopul tremurător (Populus tremula) este un arbore, varianta europeană care face parte din genul taxonomic Populus. Plopul tremurător este răspândit în Asia de Vest, Africa de Nord și în Europa mai ales în Europa Centrală, Delta Dunării, lipsind în Portugalia, Spania de sud și Sicilia.

Acest copac are o tulpină sub formă de coloană și poate atinge 35 metri în înălțime și 2 metri lățime. Plopul trăiește 80-100 de ani. Crește foarte repede dar e supus bolilor care îi afectează lemnul. Plopii bătrîni și sănătoși sunt o mare raritate.

Este o plantă unisexuat-dioică (exemplare cu flori masculine și exemplare cu flori – femele). Fructele se coc în mai și eliberează semințe numeroase și mici prevăzute cu smocuri de perișori lungi, asemănători cu vata, ce sunt preluați și purtați de vînt cu ușurință.

PROBLEME

Aceste semințe singure nu provoacă alergie. Dar în călătoria lor, ele preiau pe perișoarele lor polen de pe alte plante, care sunt alergice. De asemenea, odată ce a atins solul, puful poate prelua particule microsopice de substanțe nocive, care sunt din belșug pe asfaltul din orașe.

În plus, abundența de puf de plop în spațiul urban generează mai multe tipuri de probleme:

1. Disconfort – puful gîdilă nările, provocînd strănut des, se lipește de haine și de păr, intră în ochi, în mașini, în apartamente.

2. Probleme tehnice –  puful pătrunde în aparate electronice (climatizoare, frigidere) și în filtrele și climatizoarele automobilelor. El poate cauza supraîncălzire și se poate aprinde.

3. Inflamabilitatea – puful este foarte inflamabil. Iar cînd se adună prin colțuri și unghere în cantități mari, poate genera un pojar.

4. Estetic –  puful se lipește de orice suprafețe care nu sunt foarte netede, de frunzele altor copaci, se adună pe gazoane și pe marginea carosabilului și a trotuarului. Frumusețea acestui peisaj este dubioasă.

Din aceste cauze se recomandă înmulțirea și utilizarea ornamentală numai a exemplarelor mascule.

ISTORIE

Plopul a apărut în orașele sovietice după al doilea război mondial. În cadrul reconstruirii țării, Stalin a ordonat transformarea cît mai rapidă a orașelor industriale distruse în orașe-model: cu bulevarde largi, verzi și umbroase. Pentru aceasta a fost ales popul tremurător – un copac care crește repede, are o coroană ramificată și sistem de rădăcini adinci (pentru a nu deteriora suprafața de asfalt).

După război, când complexe de blocuri locative creșteau ca ciupercile în orașele mari din republicile sovietice, plopii au fost cea mai ieftină și cea mai ușoară modalitate de amenajare a teritoriului.

Astfel, peisagiștii mediului urban au rezolvat o problemă pe termen scurt și au creat o adevărată pacoste pe termen lung. Majoritatea orașelor din fosta URSS, de la Chișinău la Omsk și de la Moscova la Vladivostok – toate au fost plantate cu plopi. Și toate au acum problema pufului.

CHIȘINĂU

În anii 60 ai secolului trecut, orașul Chișinău a cunoscut o dezvoltare nenaturală: planificată, dinamică și standartizată. Atunci au apărut marile sectoare ”moderne”: Botanica, Ciocana, Buiucani. Și toate au fost umplute cu plopi.

Acum, cînd plopii au ajuns în fază de maximă activitate, în fiecare an, în luna mai-iunie are loc asta:

Plopii arată frumos, țin umbră și absorb gazele nocive din aer. Dar în schimb ne oferă asta:

MG 6174

MG 6185

MG 6264

MG 6286

IMG 6254

Tiiii, ce pufoșenie!

MG 6280

Sursa acestei ninsori e asta:

MG 6176

Un copac frumos și umbros de departe…

MG 6266

de aproape ascunde asta:

MG 6183

IMG 6154

IMG 6209

Deși ține umbră și filtrează aerul, acest frumos copac are o surpriză pentru noi:

IMG 6240

IMG 6305

Oamenii se apără cum pot:

IMG 6202

IMG 6206

IMG 6211

IMG 6212

URBANISM

Se știe că puf produc doar exemplarele de sex feminin. Din acest motiv se încearcă a evita plantarea în orașe a copacilor-femele. Dar plopul are o proprietate interesantă: el își poate schimba sexul în funcție de cisrcumstanțe (pe unele crenguțe ale plopilor-masculi încep a apărea cerceluși de femelă). Acest fenomen se întîlnește mai des în orașele cu mediu ecologic poluat. Din acest motiv, evitarea totală a exemplarelor feminine este imposibilă.

Ca să ajungă la maturitate și să înceapă a produce puf, plopii au nevoie de 15-20 de ani. Cu cît copacul este mai bătrîn cu atît mai mult puf el produce, ca să-și asigure continuitatea.

Copacii de plop bătrîni mai generează o problemă: căderea crengilor. Lemnul de plop este destul de fraged și la o furtună sau vînt mai puternic, cele mai slabe crengi se pot rupe. Ținînd cont că plopii au o înălțime de 25-30 de metri, crengile căzute de la asemenea înălțime pot provoca daune considerabile: cabluri rupte, stîlpi doborîți, automobile deteriorate, balcoane, ferestre stricate și multe alte neplăceri.

Astăzi, cînt copacii de plopi din orașele post-sovietice sunt la cea mai înfloritoare perioadă a vîrstei lor – 40-50 de ani, ei generează cantități enorme de puf care dau bătăi de cap tuturor locuitorilor orașului.

Și în orașele americane și canadiene este cunoscută problema plopilor. Mike Allen, arborist și ”pădurar urban” (n-ar strica și la noi așa profesie) se pronunță sceptic față de plantarea plopului tremurător în orașe. El pune semnul egalității între cuvintele ”copac mare” și ”periculos”. Iubitorilor de plopi nu le-ar strica să citească părerea unui expert în domeniu.

SOLUȚII

Potrivit ”specialiștilor” de la Spații verzi in Chisinau sunt 6 mii de plopi iar de 15 ani in oras nu se mai planteaza astfel de arbori. Asta înseamnă că abia acum toți 6 mii de copaci vor atinge maturitatea și vor începe să genereze puf. Așa că ninsorile de vară se vor înteți.

Pentru problema pufului autoritățile locale adoptă diferite strategii:

1. Canadiană: toți plopii sunt treptat tăiați și sunt sădite alte specii de copaci.

2. Rusească: copacii mai bătrîni sunt tăiați iar cei mai tineri sunt ”tunși” – li se taie crengile superioare și crenguțele pe care apar cele mai multe semințe. Dacă se mai plantează plopi, se alge din speciile care nu fac puf (plopul negru sau argintiu).

3. Moldovenească: ne facem că nu vedem și ne doare în cot.

***

Eu înțeleg că natura trebuie ocrotită iar spațiile verzi sunt importante. Dar orașul e un mediu al civilizației și nu al naturii. Natura în oraș este doar un element al spațiului urban. Noi astupăm pămîntul cu asfalt pentru că așa ne este mai comod, noi nu acceptăm animale sălbatice pe străzi  pentru că așa ne e mai sigur. Noi plantăm anumiți copaci pentru că ei au o utilitate decorativ-ecologică dar nu le permitem să crească haotic și să se transforme în junglă sau taiga.

Problema copacilor în Chișinău e una sensibilă. Pe de o parte ei sunt mari, frumoși, curăță aerul și țin umbră. Deși eu cred că principala lor funcție este să ascundă de ochii noștri mizeria arhitecturală pe care am edificat-o în acest oraș. Noi ascundem urîțenia orașului după paravanul verde și ne autoamăgim cu ideea că avem un oraș verde.

În același timp, majoritatea arborilor din Chișinău sunt prea bătrîni ca să nu fie tăiați. Noi evităm să începem a soluționa o problemă și o lăsăm pe umerii copiilor noștri. În următorii 20-30 de ani mîndria verde a Capitalei va ajunge într-o bătrînețe adîncă. Arborii vor începe a se usca și a se prăbuși peste case, linii de curent, automobile și oameni. Iar puful de plopi ne va scoate din minți în fiecare vară.

așa tip de ”gestiune” a spațiilor verzi este inacceptabilă

Trebuie să elaborăm și să începem a realiza un plan de renovare treptată a parcurilor și aleelor din Chișinău. Nu ar strica deloc să fie consultați ecologiștii, urbaniștii, silvicultorii și biologii ca să putem planta acele specii de arbori care vor asigura optim necesitățile orașului.

Cum să facem să transmitem copiilor și nepoților noștri un oraș verde? Dar de dorit fără puf 🙂

Please follow and like us:
20

Use Facebook to Comment on this Post